Decizia nr. 176/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 6 și art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 282/35/2012 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.382D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.453D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 5.464/1/P/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.382D/2012 și nr. 1.453D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.453D/2012 la Dosarul nr. 1.382D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă referitor la dispozițiile art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, deoarece acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 278^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 282/35/2012, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 6 și art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Viorica Luca cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții a procurorului de netrimitere în judecată.

Prin Încheierea din 17 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.464/1/P/2011, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Viorica Luca cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții a procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 278^1 alin. 6 și art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale privind valorile supreme ale statului de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat, obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, suveranitatea națională, principiul universalității drepturilor și îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale privind drepturile omului, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției, stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, interzicerea înființării de instanțe extraordinare, folosirea căilor de atac, rolul Ministerului Public, statutul procurorilor și integrarea în Uniunea Europeană, întrucât atât la soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, cât și la soluționarea contestației în anulare, este obligatorie participarea procurorului, care pune concluzii inclusiv în cazul în care intimatul are, la rândul lui, calitatea de procuror. Consideră că, în această situație, există o suspiciune reală cu privire la comportamentul magistraților, în sensul că aceștia vor fi subiectivi, exercitându-și prerogativele în raporturi de forță, și nu în raporturi de drept.

Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, prin raportare la prevederile

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , întrucât textul de lege criticat, care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, respectiva cauză având ca obiect plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.

Totodată, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 6 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

deciziile Curții Constituționale nr. 172/2005 ,

nr. 405/2005

și

nr. 1.132/2007 .

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 825/2008 ,

nr. 901/2008 ,

nr. 1.042/2008 ,

nr. 53/2009 ,

nr. 497/2009 ,

nr. 734/2009 ,

nr. 735/2009 ,

nr. 906/2009 ,

nr. 1.138/2009 ,

nr. 1.155/2009 ,

nr. 1.205/2009 ,

nr. 1.212/2009 ,

nr. 1.226/2009 ,

nr. 1.430/2009 ,

nr. 181/2012

și

nr. 568/2012 , în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Totodată, arată că rolul Ministerului Public, consacrat de art. 131 din Constituție, de reprezentare a intereselor generale ale societății și de apărare a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, se reflectă în activitatea judiciară tocmai prin posibilitatea de a participa la judecarea proceselor penale. Consideră că prevederile art. 1 alin. (3), (4) și (5), art. 2 alin. (2), art. 20 și art. 148 alin. (2) și (4) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit Încheierii de sesizare din 17 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.464/1/P/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 278^1 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta privește, în realitate, alin. 6 al art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin urmare, având în vedere și Încheierea de sesizare din 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 282/35/2012 al aceleiași instanțe, Curtea va efectua controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor art. 278^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum și asupra dispozițiilor art. 392 alin. 1 din același cod.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 278^1 alin. 6: "La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului.";

- Art. 392 alin. 1: "La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei după casare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind valorile supreme ale statului de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 2 alin. (2) referitor la suveranitate, ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalității drepturilor și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) și (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (2) și (5) teza întâi privind stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată și interzicerea înființării de instanțe extraordinare, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, ale art. 132 referitor la statutul procurorilor și ale art. 148 alin. (2) și (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la dispozițiile art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, respectiva cauză având ca obiect plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată. Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]".

Prin urmare, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, potrivit cărora este obligatorie participarea procurorului la soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, inclusiv în situația în care intimatul are, la rândul lui, calitatea de procuror, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 131 alin. (1), "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor". Corespunzător acestor atribuții constituționale, în faza de urmărire penală, Ministerul Public este titularul acțiunii penale, în timp ce, în faza de judecată, poziția să se apropie de cea a părților prin posibilitatea de a formula cereri, fără a putea fi însă considerat parte în procesul penal. În acest sens, art. 129 din Constituție, care consacră posibilitatea folosirii căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, face distincție între părțile interesate și Ministerul Public. Ca atare, exercitând atribuțiile Ministerului Public în procesul penal, procurorul formulează cereri și pune concluzii în numele autorității judiciare pe care o reprezintă, în realizarea rolului constituțional al acesteia. Astfel fiind, dispozițiile art. 278^1 alin. 6 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiilor constituționale referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, rolul Ministerului Public și statutul procurorilor, respectă accesul liber la justiție și nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), deoarece se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De altfel, prin

Decizia nr. 580 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007,

Decizia nr. 751 din 18 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, și

Decizia nr. 152 din 10 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 5 martie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, reținând că acestea reprezintă o garanție a realizării dreptului de acces liber la justiție.

Eventualele abuzuri în aplicarea legii, la care autorul excepției face referire în motivarea acesteia și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii sale, nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

Față de invocarea prevederilor art. 20 din Constituție, Curtea observă că autorul excepției nu a indicat dispozițiile internaționale considerate a fi încălcate de textele de lege criticate, astfel că nu poate fi reținută nici această critică de neconstituționalitate.

În fine, prevederile art. 1 alin. (3), (4) și (5), art. 2 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 126 alin. (5) teza întâi și art. 148 alin. (2) și (4) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 282/35/2012 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în dosarele nr. 282/35/2012 și nr. 5.464/1/P/2011 ale Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 6 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 martie 2013.