Decizia nr. 751/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Laurențiu Ionuț Tudor în Dosarul nr. 2.359/P/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și de Constantin Caraș în Dosarul nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006) al Judecătoriei Fetești.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției Constantin Caraș și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 108D/2007 și nr. 116D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepției Constantin Caraș se opune conexării celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, solicită conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 116D/2007 la Dosarul nr. 108D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Constantin Caraș solicită admiterea excepției, arătând că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 ianuarie 2007 și 27 noiembrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 2.359/P/2006 și nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006), Curtea de Apel Timișoara - Secția penală și Judecătoria Fetești au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 278 și art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Laurențiu Ionuț Tudor și Constantin Caraș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți numai prin lege și numai pentru anumite situații și art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, deoarece prin limitarea controlului exercitat de instanță numai pe baza lucrărilor și a materialului existent și a unor înscrisuri noi este restrâns în mod nejustificat accesul la justiție care, deși se concretizează într-o plângere, este practic lipsit de eficiență. De asemenea, garantarea dreptului la apărare presupune și posibilitatea administrării de probe noi. Or, textul legal criticat suprimă acest drept, partea interesată neavând posibilitatea de a prezenta în fața judecătorului noi dovezi, altele decât înscrisuri.

Curtea de Apel Timișoara - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Fetești opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea mijloacelor de probă ce pot fi administrate la judecarea plângerii este justificată de natura juridică a acesteia, care nu vizează fondul cauzei, ci numai legalitatea soluției de netrimitere în judecată pronunțate de procuror. De asemenea, prevederile legale nu aduc atingere în niciun fel dreptului la apărare, ci asigură condițiile pentru deplina lui exercitare, și nici nu contravin regulii constituționale potrivit căreia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

De asemenea, dispozițiile legale criticate referitoare la plângerea contra actelor procurorului și cele referitoare la plângerea în fața judecătorului împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără niciun fel de discriminare.

Aceste dispoziții sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. De remarcat este faptul că în plângerea formulată împotriva soluțiilor date de procuror nu se judecă fondul cauzei, ci doar legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de parchet. Nicio dispoziție legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea de probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere ori procurorului ierarhic superior să dispună în condițiile legii începerea sau redeschiderea urmăririi penale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern și de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 referitoare la Plângerea contra actelor procurorului și art. 278^1 alin. 1-7 referitoare la Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată din Codul de procedură penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi. Astfel, prin

Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, și

Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate, statuând, în mod constant, că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, ci dau expresie acestor garanții constituționale.

Astfel, dispozițiile legale sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate instanței de părțile în proces.

Nicio dispoziție legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condițiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Laurențiu Ionuț Tudor în Dosarul nr. 2.359/P/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și de Constantin Caraș în Dosarul nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006) al Judecătoriei Fetești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2007.