Decizia nr. 289/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ioan Piticar și Rodica Piticar în Dosarul nr. 16.689/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 138D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Ioan Piticar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției, pentru motivele invocate în fața instanței de judecată, sens în care depune note scrise la dosar în numele său și al autorului Rodica Piticar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

deciziile nr. 42/2005

și nr. 1.562/2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 16.689/302/2012, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ioan Piticar și Rodica Piticar într-o cauză ce are ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin principiului separației puterilor în stat, prin atribuirea de atribuții/competențe pur fiscale puterii judecătorești. Consideră că instrumentul taxelor, folosit de judecătorii instanțelor în dorința de blocare a consumatorilor justițiabili la accesul neîngrădit la instanță, este neconstituțional.

Mai arată că între puterea legiuitoare și puterea judecătorească există un conflict constituțional de natură judiciară, generat de refuzul repetitiv al judecătorilor în aplicarea legii, cu vătămarea intereselor judiciare ale consumatorilor, prin respingerea ca netimbrată a acțiunii, dar și a intereselor financiare ale acestora, prin îmbogățirea fără just temei a bugetului de stat.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, critica autorilor având în vedere, în realitate, modalitatea în care sunt interpretate și aplicate dispozițiile de lege criticate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, pentru cheltuielile publice ocazionate de realizarea actului de justiție. În același timp, determinarea de către instanță a valorii taxei judiciare de timbru nu semnifică exercitarea de către aceasta a unor activități fiscale de administrare și colectare a taxelor judiciare de timbru, ci îndeplinirea unei atribuții conexe înfăptuirii justiției.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997

sunt constituționale. Arată în acest sens că normele legale privind cuantumul taxelor judiciare și regulile de procedură în materia contestării acestuia sunt instituite de legiuitor în condițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, fără a constitui o imixtiune în sfera atribuțiilor fiscale. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

deciziile nr. 594/2006 , nr. 808/2009, nr. 1.668/2009 și 832/2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, cu următorul cuprins: "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.

(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.

(3) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2005, aceasta a statuat că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea principiului separației puterilor, argumentată pe baza unei pretinse imixtiuni a instanțelor de judecată în activitatea de legiferare. Curtea a apreciat o astfel de susținere ca fiind "cel puțin hazardată dacă se are în vedere că ceea ce se consideră a fi, în această materie, un viciu de constituționalitate se subsumează competenței generale a instanțelor judecătorești de aplicare a legii la situații concrete. Or, așa fiind, dacă s-ar accepta susținerea autorului excepției, s-ar putea conchide că activitatea puterii judecătorești constituie o imixtiune în actul de legiferare și, pe cale de consecință, o încălcare a principiului separației puterilor. În realitate, reglementarea în cauză, în concordanță cu reglementarea de drept comun, consacrând competența instanțelor judecătorești în termenii în care o face, departe de a contraveni principiului separației puterilor, îi dă expresie".

De asemenea, prin

Decizia nr. 177 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003, Curtea a reținut că, "în cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat". Astfel, este firesc ca justițiabilii să contribuie la acoperirea cheltuielilor ocazionate de realizarea actului de justiție, pentru apărarea drepturilor și intereselor pe care aceștia le invocă în fața instanțelor judecătorești.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește refuzul repetitiv al judecătorilor în aplicarea legii, invocat de autorul excepției, acest aspect excedează controlului Curții Constituționale. În conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului", iar nu și aplicarea și interpretarea legii de către instanțele de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Piticar și Rodica Piticar în Dosarul nr. 16.689/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.