Decizia nr. 404/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^2 alin. 4 și art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Mitrea în Dosarul nr. 4.131/89/2012 al Tribunalului Vaslui - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 345D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.131/89/2012, Tribunalul Vaslui - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^2 alin. 4 și art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Mitrea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate afectează dreptul la apărare și liberul acces la justiție, deoarece permit judecătorului ca, în pofida cunoașterii nemijlocite a tuturor interceptărilor, să respingă cererea formulată de inculpat cu privire la solicitarea convorbirilor și comunicărilor ce au fost apreciate de procuror ca neavând legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării ori ca inutile. În acest fel procurorul poate decide arbitrar care anume interceptări au sau nu legătură cu cauza.

Totodată, apreciază autorul, ar trebui ca odată sesizată instanța de judecată, aceasta să gestioneze și depozitarea suportului original care conține înregistrarea convorbirii.

În concluzie, de vreme ce interceptările sunt autorizate de judecător, ar trebui ca acesta să fie singurul care exercită controlul judiciar în caz de sesizare a instanței prin rechizitoriu, control care ar trebui să privească totalitatea convorbirilor interceptate, urmând să decidă în condiții de contradictorialitate, în legătură cu pertinența, concludența și utilitatea unui astfel de mijloc de probă.

Tribunalul Vaslui - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că aspectele criticate țin de modul de interpretare și aplicare a acestora de către judecător. În concluzie, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^2 alin. 4 cu denumirea marginală Organele care efectuează interceptarea și înregistrarea și art. 91^3 alin. 3 cu denumirea marginală Certificarea înregistrărilor, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 91^2 alin. 4: "Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanților se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, și pot fi transmise judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei, la solicitarea acestuia. La soluționarea definitivă a cauzei, acestea vor fi șterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.";

- Art. 91^3 alin. 3: "La procesul-verbal se atașează, în plic sigilat, o copie a suportului care conține înregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, și va fi pus la dispoziția instanței, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanței, copia suportului care conține înregistrarea convorbirii și copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție și art. 24 referitor la Dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.510 din 15 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile referitoare la organele care efectuează interceptarea și înregistrarea și cele referitoare la certificarea înregistrărilor prevăd suficiente garanții specifice dreptului la un proces echitabil cu respectarea dreptului la apărare, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

De asemenea, Curtea a arătat că la prezentarea materialului de urmărire penală procurorul este obligat să prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate și să asigure, la cerere, ascultarea acestora. Potrivit art. 91^6 alin. 1 din același cod, mijloacele de probă referitoare la interceptările și înregistrările audio sau video pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părților interesate sau, din oficiu, de către instanța de judecată, legislația procedurală penală română asigurând controlul prin justiție și în acest domeniu, judecătorul având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalității și temeiniciei autorizării și efectuării înregistrărilor.

De asemenea, în privința înregistrărilor convorbirilor telefonice, Curtea de la Strasbourg a constatat că instanțele naționale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observații în fața judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare. În același context, și în Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 124, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, este esențial ca toate probele să fie prezentate de față cu acuzatul, în cadrul unei audieri publice, pentru a se putea oferi contraargumente. Acest lucru nu înseamnă totuși că declarațiile martorilor trebuie făcute în fața tribunalului pentru a fi admise ca mijloace de probă. Utilizarea declarațiilor din faza de instrucție penală a cazului nu încalcă, în principiu, art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât timp cât se respectă dreptul la apărare. De regulă, acest drept impune ca acuzatul să aibă ocazia de a pune întrebări martorului care depune mărturie împotriva sa, fie atunci când face aceste declarații, fie într-un stadiu ulterior al procedurilor.

În ceea ce privește critica referitoare la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit textului legal criticat, copia suportului care conține înregistrarea convorbirii și copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanței în locuri speciale, la dispoziția exclusivă a judecătorului sau a completului învestit cu soluționarea cauzei. Or, susținerea potrivit căreia judecătorul nu mai este imparțial și, totodată, partea interesată nu își mai poate formula o apărare eficientă, conformă cu exigențele art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi primită, întrucât premisa de la care pornește argumentația critică este greșită. Astfel, judecătorul are la dispoziție copii ale suportului care conține înregistrarea și ale proceselor-verbale, acestea fiind depuse la dosar alături de celelalte probe și spre știința tuturor părților, care, astfel, au libertatea de a-și formula o apărare eficientă, în timp util și în deplină cunoștință de cauză.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Remus Mitrea în Dosarul nr. 4.131/89/2012 al Tribunalului Vaslui - Secția penală și constată că dispozițiile art. 91^2 alin. 4 și art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2013.