Decizia nr. 375/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 247 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Mihai-Alexandru Stoian și Silvia Stoian în Dosarul nr. 1.446/110/2013 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 56D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.446/110/2013, Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 247 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

5. Excepția a fost ridicată de Mihai-Alexandru Stoian și Silvia Stoian cu ocazia soluționării unei cereri având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii apreciază că nu au calitatea de contribuabili la sistemul de asigurări sociale, motiv pentru care nu pot fi obligați să achite decât taxele și impozitele conform art. 56 din Constituție.

7. Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este întemeiată, întrucât stabilirea unei contribuții lunare pentru asigurările de sănătate, pentru persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit, nu contravine prevederilor art. 56 din Constituție.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 247 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Însă, având în vedere considerentele actului de sesizare și notele scrise ale autorilor excepției, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, care au următorul cuprins:

- Art. 257 alin. (2): "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

[...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar."

12. Constatăm că la data de 1 ianuarie 2014, prin

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013

privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 25/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, dispozițiile alin. (2) al art. 257 au fost modificate în sensul că: "(2) Veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în

Legea nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare."

13. Însă, având în vedere obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate (contestație formulată împotriva deciziei de impunere) și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, se reține îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute la

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 .

14. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 56 privind contribuțiile financiare.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare. Spre exemplu

Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 13 februarie 2014, Decizia nr. 519 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 27 ianuarie 2014,

Decizia nr. 351 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 26 noiembrie 2013, și

Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.

16. Astfel, prin

Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, Curtea Constituțională a statuat că "dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligația de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepție făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligație". Apoi, constatând că valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul contribuției minime prevăzute de

art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006

depășește cu mult valoarea acestei contribuții, precum și cuantumul în sine al contribuției, Curtea a apreciat că nu se poate vorbi despre existența unei obligații disproporționate, contrare cerințelor art. 56 din Constituție.

17. Totodată, prin

Decizia nr. 335 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a statuat că, "datorită solidarității celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituție prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor."

18. De asemenea, prin

Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a reținut că "este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate". Curtea a reținut, cu același prilej, că "principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului".

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai-Alexandru Stoian și Silvia Stoian în Dosarul nr. 1.446/110/2013 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 iunie 2014.