Decizia nr. 107/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstitutiona litate a dispozițiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bogdan Tinteanu în Dosarul nr. 3.837/1998 al Tribunalului Bacau - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde Bogdan Tinteanu personal și asistat de avocat Ionel Olteanu, în baza delegației depuse la dosar. Lipsesc Nicolae Puscaciu, Nicolae Sorii și reprezentantul Ministerului Finanțelor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispozițiile art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, care limitează în timp exercitarea dreptului la acțiune pentru repararea pagubei, încalcă prevederile art. 48 alin. (3) din Constituție, precum și pe cele ale art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care nu stipulează nici o asemenea limitare. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca, deși dispozițiile legale criticate stabilesc un termen în care se poate exercita dreptul la acțiune pentru repararea pagubei, acestea nu contravin nici Constituției și nici Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în consecința, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.837/1998, Tribunalul Bacau - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Bogdan Tinteanu într-un litigiu al cărui obiect îl constituie acțiunea în pretenții pentru repararea pagubelor suferite de autorul excepției ca urmare a arestării preventive, nedrepte. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca prevederile art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, care limitează exercitarea acțiunii în desdaunare pentru prejudicii produse în urma unor erori judiciare, la termenul de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, au devenit anacronice atât în raport cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constituție, cat și cu cele ale art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază excepția ca neîntemeiată. Aceasta arata ca dispoziția legală atacată, "stabilind termenul de un an, în care persoana indreptatita poate porni acțiunea în despăgubiri împotriva statului, nu aduce o limitare a acestui drept în raport de dispozițiile constituționale, întrucât avem de a face cu un drept patrimonial și regula în aceasta materie o reprezintă prescriptibilitatea acestora. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca dreptul la acțiune reglementat de art. 505 din Codul de procedură penală să fie imprescriptibil, ar fi făcut aceasta mențiune fie în legea arătată, fie, cu atât mai mult, în Constituție, care a fost adoptată după promulgarea Codului de procedura penală".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere președintele Camerei Deputaților apreciază ca stabilirea unor termene procedurale cu privire la exercitarea dreptului la acțiune pentru repararea pagubei produse ca urmare a unei erori judiciare este în deplin acord cu ordinea de drept constituțională și nu periclitează în nici un fel interesele cetățeanului aflat într-o astfel de situație. Se menționează că în acest sens a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 45/1998.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază, de asemenea, ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât "Acțiunea pentru repararea pagubelor - prevăzută la art. 504-507 - este o acțiune civilă", prin care se urmărește realizarea unui drept patrimonial, iar "regula instituită în acest caz este aceea a prescriptibilitatii dreptului la acțiune prin care poate fi valorificat dreptul la despăgubiri". Nici art. 48 alin. (3) din Constituție și nici tratatele internaționale nu prevăd termene pentru exercitarea acțiunii în reparatie, făcând trimitere la legea interna, care are menirea de a reglementa modalitățile procedurale de exercitare a acestui drept. Termenul de prescripție a dreptului la acțiune trebuie să fie în asa fel stabilit, încât sa nu aducă atingere substanței dreptului la despăgubiri. În opinia Guvernului, termenul de un an, prevăzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigura toate posibilitățile celui prejudiciat prin măsuri nedrepte de privare de libertate pentru a-și pregati și porni acțiunea în pretenții la despăgubire.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede: "Acțiunea poate fi pornită în termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste dispoziții legale, limitand la un an dreptul de exercitare a acțiunii pentru repararea pagubei produse în urma unei erori judiciare, încalcă prevederile constituționale ale art. 48 alin. (3), potrivit cărora "Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale", precum și prevederile art. 5 pct. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora "Orice persoană care este victima unei arestari sau a unei detineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției sau alte norme cuprinse în Constituția României, în pacte ori tratate internaționale la care România este parte nu prevăd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin măsuri ilegale de deținere de a porni acțiune în repararea pagubei și nici un termen limita în care acest drept poate fi exercitat. Art. 48 alin. (3) din Constituție, prin expresia "potrivit legii", lasă la opțiunea legiuitorului stabilirea condițiilor procedurale în care dreptul la reparații poate fi exercitat. Aceeași idee se regaseste și în dispozițiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată grațierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedește ca s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despagubita conform legii ori potrivit practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepția cazului în care se dovedește ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă în tot sau în parte".

Termenul de un an, prevăzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, este un termen de prescripție a dreptului la acțiune, rezonabil, care asigura condițiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acțiune în justiție în scopul obținerii reparațiilor legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bogdan Tinteanu în Dosarul nr. 3.837/1998 al Tribunalului Bacau - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 1999.