Decizia nr. 773/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 și ale

art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 35.784/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 410D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2015, în prezența autorului excepției de neconstituționalitate și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 octombrie 2015, apoi pentru data de 4 noiembrie 2015, respectiv 10 noiembrie 2015, dată la care este pronunțată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 26 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 35.784/3/2014, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 1 și ale

art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici -

Legea nr. 188/1999 ", respectiv soluționarea unei cereri prin care se solicită constatarea nulității absolute a Ordinului nr. S/124 din 29 mai 1998 de trimitere în fața consiliului de judecată și a dosarului de cercetare disciplinară.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, răspunderea disciplinară a cadrelor militare trebuie reglementată prin lege organică, care să fie adusă la cunoștința publică, respectiv prin

Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, lege specială în sensul

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Or, dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd ca procedura cercetării prealabile în materie disciplinară să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii, respectiv printr-un regulament militar.

5. De asemenea, menționează că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică, sens în care

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii are un capitol distinct care reglementează răspunderea disciplinară și, tocmai de aceea, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție prevede că statutul funcționarului public trebuie stabilit prin lege organică.

6. Astfel, dispozițiile criticate reprezintă "norme în alb" pentru procedura disciplinară prealabilă pentru cadrele militare, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliilor de onoare și de judecată. Astfel, se ajunge ca un aspect esențial care vizează executarea sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind lipsit de publicitate și opozabilitate față de cei asupra cărora ar produce efecte, ceea ce este de natură să aducă atingere dreptului la apărare și dreptului la informație.

7. Prin delegarea unei competențe care aparține exclusiv puterii legislative către un membru al puterii executive se încalcă art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție. Totodată, prevederile criticate sunt lipsite de previzibilitate și transparență, întrucât personalul militar vizat de acestea nu are posibilitatea de a își adapta comportamentul în mod corespunzător și nici de a avea reprezentarea corectă a derulării procedurii cercetării disciplinare. De asemenea, procedura de aplicare a sancțiunilor disciplinare și de comunicare a acestora se află sub semnul incertitudinii, ca urmare a lipsei unor reglementări prin lege, fapt ce permite organelor executive să restricționeze accesul la informațiile cu caracter personal prin clasificarea acestora ca "secret". În acest context precizează că, în speța de față, actul administrativ individual unilateral (ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare) a fost clasificat, nefiindu-i comunicat și fiind în imposibilitatea de a cunoaște sancțiunea și motivele de fapt și de drept care au stat la baza aplicării acesteia.

8. În susținerea excepției de neconstituționalitate invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, precizând că situația din speța de față este similară celei din decizia menționată.

9. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispozițiile criticate sunt conforme cu prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

10. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 și ale

art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, care au următorul cuprins:

- Art. 34: "Recompensele se acordă, iar sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare."

- Art. 35 alin. 3: "Organizarea și funcționarea consiliilor de onoare și consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare."

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitor la separația și echilibrul puterilor și la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 31 referitor la dreptul la petiționare.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia a formulat acțiune privind constatarea nulității absolute a Ordinului de trimitere în fața consiliului de judecată și a dosarului de cercetare disciplinară, iar nu pentru anularea Ordinului Inspectoratului General al Poliției prin care a fost sancționat disciplinar, respectiv prin care a fost trecut în rezervă.

16. De asemenea, Curtea constată că, ulterior emiterii Ordinului de trimitere în fața consiliului de judecată și a dosarului de cercetare disciplinară, dar anterior formulării acțiunii, profesia de polițist a fost reglementată prin

Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, care prevede la art. 1 că "polițistul este funcționar public civil, cu statut special". Totodată, Curtea observă că instanța de judecată pe rolul căreia se află soluționarea acțiunii reține ca obiect a cauzei "litigiu privind funcționarii publici -

Legea nr. 188/1999 ".

17. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu

Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, sau

Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, legătura cu soluționarea cauzei, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

18. Or, Curtea reține, pe de o parte, că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 și ale

art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare nu ar avea nicio relevanță în cauza dedusă judecății, întrucât profesia de polițist este, în prezent, reglementată prin

Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, iar o eventuală soluție de admitere a prevederilor criticate ce sunt cuprinse în

Legea nr. 80/1995

ar produce efecte pentru personalul care își desfășoară activitatea sub imperiul statutului cadrelor militare, iar nu asupra celui care cade sub incidența statutului polițistului.

19. Față de cele prezentate, nefiind întrunite cumulativ condițiile legale cuprinse în

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

20. Distinct de acestea, Curtea observă că întreaga motivare în ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor criticate din statutul cadrelor militare se întemeiază pe o comparație a acestor dispoziții cu cele reținute în

Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, precizând că situația din speța de față este similară celei din decizia menționată și nu aduce, în mod concret, critici pertinente referitoare la statutul cadrelor militare în raport de prevederile constituționale cuprinse în art. 118 alin. (2) din Constituție, care le guvernează și în temeiul cărora legiuitorul a adoptat statutul cadrelor militare. De altfel, este evident că cele două acte normative, care, în esență, reglementează statutele unor categorii distincte de profesii, nu pot fi analizate împreună și comparate, ci doar în mod distinct, în funcție de temeiurile constituționale care stau la baza adoptării acestor statute și de criticile formulate în concret.

21. În consecință, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate nu este nici motivată în raport cu conținutul normativ al prevederilor legale, raportat la prevederile constituționale sub incidența cărora au fost adoptate, astfel că și din această perspectivă este inadmisibilă. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 și

art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 35.784/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2015.