Decizia nr. 1/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și

art. 41 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cristian Ghiță în Dosarul nr. 33.927/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 700D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 843D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Ilie Vorvoreanu în Dosarul nr. 37.583/3/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent învederează Curții că, în ambele dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, apreciind că este neîntemeiată și solicitând respingerea acesteia ca atare.

6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 700D/2015 și nr. 843D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

8. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 843D/2015 la Dosarul nr. 700D/2015, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 din Legea nr. 165/2013 , având în vedere că acestea devin incidente atunci când există o hotărâre judecătorească prin care au fost stabilite despăgubirile cuvenite, ceea ce nu este cazul în speță.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin încheierile din 19 martie 2015 și 26 ianuarie 2015, pronunțate în dosarele nr. 33.927/300/2013, respectiv nr. 37.583/3/2014, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă și Tribunalul București - Secția a V-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și

art. 41 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Cristian Ghiță și de Ilie Vorvoreanu în cauze având ca obiect soluționarea cererii de întoarcere a executării formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv soluționarea recursului împotriva unei sentințe prin care a fost admisă contestația la executare formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și au fost anulate actele de executare silită efectuate.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că

art. 4 din Legea nr. 165/2013

contravine principiului neretroactivității legii civile. Se susține că este încălcat și art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră principiul egalității în fața legii, instituind un tratament diferit persoanelor aparținând aceleiași categorii, respectiv persoane îndreptățite conform

Legii nr. 18/1991

și

Legii nr. 10/2001 , dintre care unele au încasat deja, într-un termen rezonabil, sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire, iar altele vor încasa sumele de bani în mod eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, așa cum prevede

Legea nr. 165/2013 . Se mai arată că în Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile statului nu pot invoca lipsa disponibilităților bănești sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii administrative prin care s-a constatat deja cuantumul unei despăgubiri. În plus, eșalonarea despăgubirilor prevăzută prin

Legea nr. 165/2013

conduce la o durată totală excesiv de lungă până la realizarea creanței. Se mai susține că textele de lege criticate produc o ingerință vădit disproporționată în dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite.

12. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată cu privire la

art. 4 din Legea nr. 165/2013 . Precizează că situația cererilor nesoluționate până la momentul intrării în vigoare a legii este diferită de cea a cererilor soluționate până la acel moment și că problema care se pune este de aplicare a succesiunii de legi în timp, iar nu a neconformității cu art. 16 din Constituție. În ceea ce privește prevederile

art. 41 din Legea nr. 165/2013 , consideră că sunt contrare dispozițiilor art. 44 din Legea fundamentală, pentru motivele arătate de autorul excepției de neconstituționalitate.

14. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului arată că, prin instituirea unei noi modalități de stabilire și acordare a despăgubirilor, precum și prin plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare

Legii nr. 165/2013

și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești în tranșe anuale egale, în termen de 5 ani, nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate. Apreciază că, în cauză, excepția de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă, întrucât

art. 41 din Legea nr. 165/2013

nu este incident.

16. Președintele Camerei Deputaților, Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile

art. 4 și 41 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Din motivarea excepției, precum și în considerarea incidenței în soluționarea cauzelor în soluționarea cărora aceasta a fost ridicată, rezultă că, în realitate, obiect al excepției îl constituie doar prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 , care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."

- Art. 41 alin. (1)-(4): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere."

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care statuează cu privire la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 44 alin. (1) și (2) care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate privată.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, în primul rând, că, în cauzele în care a fost invocată excepția, autorii acesteia au apelat la procedura executării silite pornite împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea obligării acesteia la plata sumelor de bani stabilite anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

ca despăgubire pentru imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă. Așadar, în ambele cauze, a existat un titlu executoriu în baza căruia autorii excepției s-au adresat instanței pentru realizarea efectivă a unor creanțe certe și lichide, al căror cuantum era deja determinat.

21. În continuare, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra textelor de lege criticate în prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. Astfel, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României (paragrafele 232 și 235), instanța europeană a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună, în legislația națională, pentru viitor, exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013 , astfel încât instanța constituțională a apreciat că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Față de acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, și

Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14,

Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, paragraful 15).

22. În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , pe de o parte, și, pe de altă parte, cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, așa cum este cazul autorilor prezentei excepții de neconstituționalitate, se află, într-adevăr, într-o situație juridică diferită, sub aspectul reglementării legale incidente modalității de valorificare a titlului de despăgubire. Dar, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speță titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 .

23. Totodată, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 47-52, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 126), Curtea a reținut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de

Legea nr. 165/2013 , prin eșalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranșe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității (a se vedea și

Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2015,

Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015 , mai sus citată, paragraful 17).

24. Întrucât în cauza de față sunt formulate critici similare celor analizate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea cele statuate prin deciziile amintite.

25. În ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. Dimpotrivă, măsura eșalonării plății cuvenite este menită să concretizeze dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri, conferind certitudinea realizării creanței într-un interval de timp determinat în mod inechivoc, cu eliminarea riscului amânării sine die a plății datorate, pe de o parte, și, pe de altă parte, cu evitarea problemelor pe care executarea uno ictu a obligațiilor de plată a despăgubirilor le-ar putea genera, respectiv impactul negativ asupra bugetului național. În plus, stabilirea unei sume minime ce poate fi acordată pentru o tranșă, într-un cuantum rezonabil, este de natură să asigure premisele îndestulării beneficiarilor legii reparatorii, prin realizarea succesivă a creanțelor acestora.

26. De asemenea, Curtea constată că nu este pertinentă referirea pe care autorii excepției o fac la Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile statului nu pot invoca lipsa disponibilităților bănești sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii administrative prin care s-a constatat deja cuantumul unei despăgubiri. În contextul legislativ examinat în speța de față nu se pune problema neexecutării de către organele statului a obligației de plată a despăgubirilor, aspect față de care instanța europeană a sancționat, în cauza menționată, încălcarea dreptului de proprietate privată garantat de Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel,

art. 41 din Legea nr. 165/2013

vizează eșalonarea plății, nicidecum refuzul executării obligației de plată a despăgubirilor, astfel că situația este fundamental diferită față de cea vizată de soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza mai sus amintită.

27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Ghiță în Dosarul nr. 33.927/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și de Ilie Vorvoreanu în Dosarul nr. 37.583/3/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2016.