Decizia nr. 707/2016

Articolul 4

din Legea nr. 285/2010 : "(1) Valoarea de referință este de 600 lei.

(2) În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

(3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.";

- Art. II

art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 : "(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.";

-

Articolul 1

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 : "În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și

art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012

privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 182/2012 .";

-

Articolul 2

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 : "Prevederile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 182/2012 , și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.";

-

Articolul 4

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 : "Pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și din cele aflate în coordonarea prim-ministrului și cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă își încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, utilizându-se coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în această anexă și valoarea de referință prevăzută la

art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare."

17. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicarea la o dată anterioară sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și faptul că dispozițiile de lege criticate continuă să producă efecte în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea va analiza constituționalitatea acestora.

18. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. Deși art. 13 din această lege a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcții, grade, trepte și grade, art. 7 alin. (2) din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeași lege sa prevăzut că, "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 [...]". În partea a III-a a

Legii-cadru nr. 330/2009

s-a prevăzut necesitatea adoptării unui nou proiect de lege, care să continue procesul de reformare a sistemului public de salarizare și ierarhizare. Prin urmare, reglementând un nou sistem de salarizare, legiuitorul a urmărit în același timp garantarea cuantumului salariilor, așa cum era acesta înainte de intrarea în vigoare a legii, sens în care au fost prevăzute dispoziții derogatorii, precum cele reglementate de

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 , astfel încât reîncadrarea pe noile funcții, grade, trepte și gradații nu a fost însoțită de calcularea salariilor prin utilizarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 330/2009 .

20. Ca urmare a crizei economice traversate de România, prin

art. 1 și 2 din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010.

21. Începând cu 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Art. 13 din această lege a prevăzut, de asemenea, un sistem de salarizare structurat pe funcții, grade, trepte și gradații, dar, spre deosebire de

Legea-cadru nr. 330/2009 , în cazul funcționarilor publici a exclus criteriul treptelor. Deși, potrivit

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, reîncadrarea personalului bugetar potrivit

Legii-cadru nr. 284/2010

s-a făcut începând cu data de 1 ianuarie 2011,

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

a stabilit, în mod derogatoriu, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

Legea-cadru nr. 284/2010 ,

art. 1 din Legea nr. 285/2010

prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. Această dispoziție relevă aceeași intenție a legiuitorului, exprimată și prin

art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 , de a nu diminua cuantumul salariilor unor categorii de personal ca urmare a reîncadrării potrivit criteriilor stabilite de

Legea-cadru nr. 284/2010 .

22. De altfel, analizând pe calea controlului de constituționalitate a priori dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010 , Curtea Constituțională a precizat prin

Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, că "există o obligație pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/ soldei/indemnizației brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizația brută a acestora să fie la un nivel cel puțin egal lunii iunie 2010". Astfel, "pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referință adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de față prin art. 10 alin. (4) din lege".

23. Prin

Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, s-a prevăzut introducerea în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.

24. Ulterior, pentru a se reveni la cuantumul drepturilor salariale avute înainte de diminuarea acestora ca urmare a aplicării prevederilor

Legii nr. 118/2010 , prin Ordonanța de urgență a Guvernului privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale nr. 19/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 182/2012 , s-a dispus majorarea drepturilor salariale în două etape, începând cu 1 iunie 2012, respectiv cu 1 decembrie 2012.

25. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

prevăd în art. 1 menținerea, în anul 2013, a drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012. Și această reglementare, ca și cele menționate mai sus, urmărește același obiectiv de a evita scăderea drepturilor salariale ale unor categorii de personal bugetar, scădere ce ar rezulta ca urmare a aplicării valorii de referință și coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010 . De asemenea, pentru anul 2014, dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice prevăd menținerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013, iar pentru anul 2015,

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice dispune menținerea acelorași drepturi la nivelul acordat în luna decembrie 2014.

26. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât generează un tratament egal sub aspectul salarizării între persoane care au o vechime în muncă diferită. Spețele în care a fost invocată din oficiu excepția de neconstituționalitate se referă la personal nedidactic din învățământul preuniversitar.

27. Raportat la această critică, Curtea reține că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, ca efect al dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009 , sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la legea amintită, s-au introdus în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. Astfel, sporul de vechime a devenit parte a salariului de bază. Modificând reglementarea în materia salarizării în sensul mai sus arătat, legiuitorul a prevăzut în același timp, prin

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 , păstrarea, în anul 2010, a salariului avut pentru personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, astfel: "a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."

28. Așa cum s-a reținut mai sus, cuantumul salariului corespunzător funcțiilor din decembrie 2009 a devenit un reper pentru toate actele normative care au reglementat salarizarea după 1 ianuarie 2010. Prin

Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, Curtea a observat că, "deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale."

29.

Articolul 164

din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din data de 18 mai 2011, prevede o limită minimă obligatorie a salariului de bază, respectiv cea a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, al cărui cuantum este stabilit periodic prin hotărâre a Guvernului. În acest sens se arată: "(1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.

(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.

(4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului."

30. Prin hotărâri de Guvern succesive, așa cum sunt

Hotărârea Guvernului nr. 1.051/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2008,

Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010,

Hotărârea Guvernului nr. 1.225/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 decembrie 2011,

Hotărârea Guvernului nr. 23/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 23 ianuarie 2013,

Hotărârea Guvernului nr. 871/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013,

Hotărârea Guvernului nr. 1.091/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 11 decembrie 2014, și

Hotărârea Guvernului nr. 1.017/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 31 decembrie 2015, nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost majorat treptat, în intervalul dintre 1 ianuarie 2009-1 mai 2016, de la suma de 600 de lei la 1.250 de lei. 31. Trebuie subliniat că nivelul pragului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a păstrat și în situația în care, ca urmare a condițiilor economice speciale, legiuitorul a prevăzut o diminuare temporară a cuantumului brut al salariilor. În acest sens sunt, spre exemplu, dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 .

32. Consecința dispozițiilor de lege mai sus menționate este aceea că, dacă prin aplicarea grilei de salarizare, rezultă un cuantum al salariului mai mic decât cel corespunzător salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, salariatul este îndreptățit să fie remunerat cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat. În anumite cazuri se poate ajunge la situația în care o persoană, care a atins nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată prin cumularea la salariul cuvenit clasei de salarizare în care este încadrat a unor gradații pentru vechimea în muncă, să obțină aceeași remunerație cu o persoană debutantă, care nu are cumulată nicio gradație pentru vechime în muncă sau care are o gradație inferioară, prin simplul fapt că acesteia din urmă îi este garantat salariul de bază minim brut pe țară prevăzut de lege, chiar dacă, prin aplicarea grilei de salarizare i s-ar cuveni un cuantum mai mic al salariului.

33. Aceste situații particulare pun într-adevăr în discuție respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, de vreme ce, în mod evident, persoanele trecute în tranșe de vechime în muncă diferite se află în situații care impun un tratament juridic diferit. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că situația diferită în care se află diferite categorii de persoane justifică și chiar impun un tratament juridic diferit. (A se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20.)

34. Curtea observă însă că aceste situații sunt rezultatul aplicării coroborate a mai multor reglementări. În primul rând, este vorba de modificarea legislativă care a prevăzut includerea sporului de vechime în muncă în salariul de bază, apoi de calcularea salariilor prin raportare la legislația anterioară intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 330/2009

și mai ales de reglementările care au prevăzut nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Altfel spus, dispozițiile de lege supuse analizei de constituționalitate nu sunt prin însuși conținutul lor contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, ci pot genera unele situații contrare principiului constituțional al egalității în drepturi doar prin raportare la dispozițiile legale care prevăd componentele salariului de bază și mai ales cele prin care se stabilește nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Or, Curtea Constituțională nu a fost sesizată cu constituționalitatea tuturor acestor dispoziții de lege. De altfel, Curtea constată că dispozițiile de lege privind stabilirea componentelor salariului de bază reprezintă reglementări de ordin general, care nici ele, prin conținutul lor, nu pot fi considerate ca fiind discriminatorii decât prin raportare la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. În plus, aceste reglementări reprezintă o opțiune a legiuitorului, care are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acest sens s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și

Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013. În sfârșit, cât privește actele normative prin care este stabilit nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, Curtea observă că acestea sunt hotărâri de Guvern care nu pot constitui obiect al unei excepții de neconstituționalitate, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

35. În altă ordine de idei, Curtea reține că o creștere constantă a nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o expresie a realizării obligației ce revine statului, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieți, dar că această măsură, ce vizează acei salariați care realizează cele mai mici venituri, nu atrage, ca o consecință necesară și obligația de a majora corespunzător toate salariile pentru a împiedica apariția în practică a unor situații asemănătoare celei invocate de autorul excepției.

36. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, autorul excepției arată că nivelul salariului stabilit pentru personalul nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, stabilit potrivit dispozițiilor de lege criticate, este sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, contravenind celor stabilite prin

art. 164 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Or, față de această critică, Curtea reține că autorul excepției interpretează în mod eronat dispozițiile de lege care reglementează obligația respectării salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, întrucât face abstracție de faptul că în salariul de bază se include și sporul de vechime, astfel că și acesta din urmă este luat în calcul atunci când se apreciază respectarea cuantumului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II

art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și art. 1, art. 2 și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2016.