Decizia nr. 147/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 15/1996 privind statutul și regimul refugiatilor în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1996 2 aprilie 1996 (prevederi anume) privind statutul și regimul refugiatilor în România
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 15/1996
privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Micheal Aboud Hana în Dosarul nr. 11.918/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției. În sustinere acesta arata ca dispozițiile
art. 13 din Legea nr. 15/1996
au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 49 din 10 martie 1998 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții. Nici un motiv invocat în cauza de fața nu justifica modificarea jurisprudenței Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. 11.918/1998 al acelei instanțe, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 15/1996
privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Micheal Aboud Hana.
În motivarea excepției se susține ca acest text este contrar art. 16 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece:
- străinii și apatrizii nu sunt egali în fața legii cu cetățenii români, întrucât ei nu beneficiază de procedura rezervată acestora din urma în ceea ce privește contestarea unei măsuri administrative;
- procedura de urgenta a judecații nu satisface dreptul petitionarului de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare în vederea apărării sale.
Exprimandu-și opinia, instanța considera că nu se poate retine caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale invocate, întrucât acestea nu disting între diferitele categorii de titulari ai cererilor pentru acordarea statutului de refugiat.
În temeiul
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este neîntemeiată, precizând ca, prin Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 din Legea nr. 15/1996 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui proces având ca obiect contestația împotriva hotărârii comisiei însărcinate cu analizarea motivelor pentru acordarea statutului de refugiat în România, prin care a fost respinsă cererea autorului excepției pentru acordarea statutului de refugiat.
Excepția are ca obiect dispozițiile
art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 15/1996 , cu următorul cuprins:
"Art. 13. - Hotărârea comisiei poate fi atacată cu contestație de către titularul cererii pentru acordarea statutului de refugiat, în termen de 10 zile de la comunicare.
Contestația se judeca în procedura de urgenta de către judecătoria în raza căreia își are sediul comisia sau de către judecătoria în a carei raza teritorială își are reședința contestatarul. Contestația se judeca în complet de doi judecători, cu participarea obligatorie a procurorului.
Împotriva sentinței judecătoriei contestatarul sau procurorul poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare - pentru cei prezenți la judecata - sau de la comunicare - pentru cei lipsa. Hotărârea pronunțată în recurs este definitivă și irevocabilă."
Cu privire la excepția ridicată, Curtea constata ca dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. În acest sens este Decizia nr. 49 din 1 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 din Legea nr. 15/1996 .
În considerentele acestei decizii Curtea a reținut ca "dispozițiile legale atacate nu au caracter discriminatoriu, întrucât nu disting între diferitele categorii de titulari ai cererilor pentru acordarea statutului de refugiat. Procedura pentru acordarea acestui statut reprezintă o situație juridică specifică, ce nu se poate confunda cu procedura legală pentru soluționarea altor categorii de cereri, iar legiuitorul, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție, poate institui, în considerarea acestei situații, o procedură aparte". Pe de altă parte, în decizia menționată se arata: "nu se poate considera ca dreptul la apărare al petitionarului ar fi lezat, astfel încât nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Aceste considerente își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea soluției.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 15/1996
privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Micheal Aboud Hana în Dosarul nr. 11.918/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 1999.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.