Decizia nr. 233/1999

Curtea Constituțională a fost sesizată, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție și al

art. 17 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu privire la neconstituționalitatea Legii privind Statutul funcționarilor publici, de către un grup de 51 de deputați, și anume: Ioan Gavra, Valeriu Tabara, Gheorghe Secara, Petru Steolea, Lazar Ladariu, Mihai Drecin, Petre Turlea, Nicolae Leonachescu, Anghel Stanciu, Viorel Burlacu, Constantin Babalau, Ștefan Baban, Ioan Sonea, Nicolae Bud, Mircea Valcu, Leon Pop, Vasile Ghica, Florea Buga, Nicolae Ionescu, Chichisan Miron, Mitzura-Domnica Arghezi, Corneliu Ciontu, Ioan Iuliu Furo, Leonida Lari Iorga, Romulus Raicu, Ilie Neacsu, Daniela Buruiana-Aprodu, Luca Stefanoiu, Didi Spiridon, Ioan Pintea, Mitica Balaet, Sever Mesca, Ion Dutu, Gheorghe Ariton, Ioan-Cezar Coraci, Vasile Miclaus, Nicolae Popa, Daniela Popa, Nicolae Groza, Romeo-Marius Trifu, Marcu Tudor, Nicolae Vasilescu, Liviu Spataru, Adrian Tudor Moroianu-Geaman, Nicolae Gradinaru, Victor-Ștefan Achimescu, Ioan Popa, Aurel-Constantin Papuc, Viorel Pop, Florian Udrea și Slavomir Gvozdenovici.

Sesizarea a fost trimisa Curții Constituționale prin Adresa nr. 490 din 8 decembrie 1999 a secretarului general al Camerei Deputaților, fiind înregistrată sub nr. 3.848 din 8 decembrie 1999, și formează obiectul Dosarului nr. 241A/1999.

La aceeași dată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600, a fost publicată

Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999

privind Statutul funcționarilor publici, promulgată prin

Decretul nr. 418 din 8 decembrie 1999 .

În temeiul prevederilor art. 18 alin. (2) și ale

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea formulată de grupul de deputați a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului spre a-și putea exprima punctele de vedere asupra obiectiei de neconstituționalitate.

Președintele Senatului, în punctul sau de vedere, referindu-se la legalitatea sesizării, considera ca "în cazul în care sesizarea Curții este în cadrul termenelor prevăzute la

art. 17 din Legea nr. 47/1992 , ce se calculează în condițiile alin. (3) din acest articol pe zile pline, Curtea este obligată să se pronunțe, termenele menționate fiind inerente

dreptului de sesizare prevăzut la art. 144 lit. a) din Constituție."

De asemenea, în punctul de vedere al președintelui Senatului se apreciază ca, pe fond, sunt neintemeiate criticile de neconstituționalitate formulate în sesizarea grupului de 51 de deputați care se referă la unele articole din Legea privind Statutul funcționarilor publici.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, cu referire la legalitatea sesizării de neconstituționalitate, ca aceasta este inadmisibila. Astfel, făcându-se referire la conținutul

art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , se arata ca Legea privind Statutul funcționarilor publici, asupra căreia Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului în ședința comuna din 29 noiembrie 1999, a fost anunțată în plenul Camerei Deputaților în ședința de luni, 6 decembrie 1999, urmând ca deputații să își exercite dreptul de a contesta legea la Curtea Constituțională în termen de doua zile, termen ce se calculează pe zile pline, iar nu pe zile libere. Acest mod de calcul rezultă din dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora procedura jurisdicțională prevăzută în această lege se completează cu regulile procedurii civile, dar numai "în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Compatibilitatea se hotărăște exclusiv de Curte", precum și din prevederile art. 117 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, care preiau integral textul

art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 .

În temeiul alin. (4) al art. 107 din același regulament, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedura de urgenta, aceasta se trimite "sub semnatura președintelui Camerei Deputaților, Președintelui României, în vederea promulgării ", după împlinirea termenului de doua zile. În consecința, termenul pentru depunerea sesizării de neconstituționalitate a început să curgă în ziua de luni, 6 decembrie 1999, și s-a împlinit marti, 7 decembrie 1999, la sfârșitul programului de lucru. Deoarece obiecția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Secretariatul general al Camerei Deputaților în ziua de miercuri, 8 decembrie 1999, se apreciază ca aceasta este tardivă, urmând să fie respinsă.

De asemenea, în punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca pe fond sunt neintemeiate criticile de neconstituționalitate formulate în sesizarea de neconstituționalitate care se referă la unele articole din Legea privind Statutul funcționarilor publici.

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

În temeiul

art. 5 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a solicitat o informare din partea secretarului general al Camerei Deputaților asupra modului în care s-au desfășurat, la aceasta Camera, procedurile prevăzute la alin. (2)-(4) ale

art. 17 din Legea nr. 47/1992 . Totodată, s-au solicitat copii, în extras, de pe stenogramele ședințelor Camerei Deputaților în cursul cărora s-au desfășurat aceste proceduri legale. Din datele comunicate de secretarul general al Camerei Deputaților, prin Adresa nr. 3.450 din 9 decembrie 1999, rezultă, în esenta, următoarele: 1. asupra Legii privind Statutul funcționarilor publici, Guvernul și-a angajat răspunderea, conform prevederilor art. 113 alin. (1) din Constituție, în ședința comuna a Camerei Deputaților și Senatului, ținuta în ziua de luni, 29 noiembrie 1999, începând cu ora 16,00; 2. legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaților în ziua de joi, 2 decembrie 1999, zi în care Camera Deputaților a lucrat în plen; în zilele de vineri, 3 decembrie, sambata, 4 decembrie, și duminica, 5 decembrie 1999, Parlamentul nu a lucrat în plen; 3. depunerea legii la secretarul general, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, a fost comunicată în plenul Camerei Deputaților, în prima ședința, în ziua de luni, 6 decembrie 1999, între orele 16,00-17,00; 4. legea a fost trimisa Președintelui României, spre promulgare, în ziua de miercuri, 8 decembrie 1999, ora 8,30; s-a considerat ca termenul de doua zile în care se putea face sesizarea Curții Constituționale în cazul legii adoptate cu procedura de urgenta a expirat în ziua de marti, 7 decembrie 1999, avându-se în vedere "cele 24 de ore care au precedat anunțul de luni, 6 decembrie 1999, și următoarele 24 de ore ce au urmat acestui anunț"; 5. sesizarea de neconstituționalitate semnată de cei 51 de deputați a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaților în ziua de miercuri, 8 decembrie 1999, la ora 11,30, și a fost înregistrată la Curtea Constituțională în aceeași zi, la ora 12,30.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând obiecția de neconstituționalitate formulată de grupul de 51 de deputați, punctele de vedere ale președintelui Senatului și Guvernului, informarea secretarului general al Camerei Deputaților, raportul judecătorului-raportor, documentele existente la dosar, referitoare la procedura de promulgare a Legii privind Statutul funcționarilor publici, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

retine următoarele:

În cauza de fața nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 144 lit. a) din Constituție și la

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pentru exercitarea controlului de constituționalitate înainte de promulgarea legii, motiv pentru care Curtea Constituțională nu poate proceda la examinarea pe fond a sesizării.

Astfel, art. 144 din Constituție, stabilind atribuțiile Curții Constituționale, prevede la lit. a) ca aceasta "se pronunța asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora [...] ". Asa fiind, la examinarea unei sesizări, Curtea trebuie să constate, printre altele, dacă legea, al carei control de constituționalitate se solicita, a fost sau nu promulgată, și aceasta chiar și atunci când retine ca este sesizată în vederea declanșării controlului de constituționalitate de către subiecte abilitate în acest scop. Or, în prezenta cauza, Legea privind Statutul funcționarilor publici a fost promulgată de Președintele României prin

Decretul nr. 418 din 8 decembrie 1999

și, primind numărul 188, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, data la care s-a depus și sesizarea pentru controlul constituționalității ce face obiectul prezentei decizii.

În ceea ce privește procedura de promulgare a legilor, Constituția prevede la art. 77 alin. (1) ca "Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire". Curtea observa ca nici o norma constituțională nu prevede termenul în care o lege adoptată de Parlament se trimite spre promulgare Președintelui României și nici perioada sau condițiile în care legea adoptată se păstrează la dispoziția subiectelor de drept public abilitate sa exercite dreptul de sesizare a Curții Constituționale. Procedura premergătoare trimiterii

legii spre promulgare este reglementată prin Legea nr. 47/1992 , republicată, și prin regulamentele de organizare și funcționare a Camerelor Parlamentului. În acest sens, dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 17 din legea menționată prevăd:

"(2) În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică Guvernului și Curții Supreme de Justiție și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile.

(3) Data la care legea a fost depusa la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoștința în plenul fiecărei Camere în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea și comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen".

Aceste reglementări legale au fost preluate de art. 117 alin. 3 și 4 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, precum și de art. 112 alin. 2 și 3 din Regulamentul Senatului.

Analizând informarea primită prin Adresa nr. 3.450 din 9 decembrie 1999 de la secretarul general al Camerei Deputaților, precum și stenogramele ședințelor Parlamentului, Curtea constata ca Legea privind Statutul funcționarilor publici a fost adoptată, potrivit art. 113 alin. (1)-(3) din Constituție, prin procedura angajării răspunderii Guvernului, în ședința comuna a Camerei Deputaților și Senatului, ținuta în ziua de 29 noiembrie 1999, între orele 16,00-18,45. Potrivit textelor constituționale menționate, legea se considera adoptată după epuizarea termenului de 3 zile în care se poate depune o moțiune de cenzura în scopul demiterii Guvernului. În speta, acest termen s-a împlinit la data de 2 decembrie 1999, când legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaților. În acea zi, Camera Deputaților a lucrat în plen, însă în zilele următoare, și anume 3, 4 și 5 decembrie 1999, Camera nu a lucrat în plen. În ziua de 6 decembrie 1999, între orele 16,00-17,00, s-a comunicat plenului Camerei Deputaților ca Legea privind Statutul funcționarilor publici a fost depusa la secretarul general al Camerei în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale. În ziua de 8 decembrie 1999, la ora 8,30, legea a fost trimisa spre promulgare Președintelui României.

Curtea constata ca, întrucât legea examinata a fost adoptată prin procedura de urgenta, aferentă actului de angajare a răspunderii Guvernului, termenul de păstrare a legii, în vederea exercitării dreptului de sesizare, este de doua zile (iar nu de 48 de ore), conform

art. 17 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Chiar și în ipoteza în care se considera ca acest termen a început să curgă din ziua de 6 decembrie 1999, când s-a comunicat în plenul Camerei Deputaților depunerea legii la secretarul general al acesteia în vederea exercitării dreptului de a sesiza Curtea Constituțională, concluzia este ca termenul s-a împlinit la sfârșitul zilei de 7 decembrie 1999.

Într-adevăr, termenele prevăzute la

art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sunt termene care privesc desfășurarea raporturilor constituționale dintre autoritățile publice și, prin urmare, în măsura în care nu se prevede altfel în mod expres, nu se calculează pe zile libere. După cum rezultă din examinarea informațiilor cuprinse în documentele aflate la dosar, legea a fost trimisa Președintelui României spre promulgare în ziua de 8 decembrie 1999, la ora 8,30, fiind promulgată în aceeași zi. Se constata astfel ca trimiterea legii spre promulgare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, iar promulgarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 77 alin. (1) din Constituție. Decretul nr. 418 pentru promulgarea legii a fost publicat, conform prevederilor art. 99 alin. (1) din Constituție, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, împreună cu textul legii. Prin urmare, sesizarea formulată de cei 51 de deputați pentru controlul constituționalității legii, depusa la secretarul general al Camerei Deputaților în ziua de 8 decembrie 1999 și înregistrată la Curtea Constituțională în aceeași zi, este inadmisibila spre a fi examinata pe fond de către Curtea Constituțională, conform prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție.

Pe baza considerentelor expuse și în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (1), ale art. 113 alin. (1)-(3), ale art. 144 lit. a) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și potrivit dispozițiilor

art. 17 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca sesizarea de neconstituționalitate, semnată de 51 de deputați, referitoare la Legea privind Statutul funcționarilor publici, este inadmisibila, Curtea Constituțională fiind sesizată după promulgarea acesteia.

Definitivă și obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României.

Dezbaterile au avut loc la data de 20 decembrie 1999 și la ele au participat: Lucian Mihai, președinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecători.