Decizia nr. 137/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 165/2013 16 mai 2013 (prevederi anume) privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalen…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 33 din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Ene, Liliana Lup (fostă Popescu) și Paula Milea (fostă Popescu) în Dosarul nr. 24.608/3/2015 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 41D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale. Mai arată că instituirea unor noi termene pentru soluționarea notificărilor se înscrie în rațiunea pentru care a fost adoptată
Legea nr. 165/2013 . Totodată, apreciază că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, condiționarea din speță constând în îndeplinirea unor termene prevăzute de lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 24.608/3/2015, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 33 din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de reclamanții Maria Ene, Liliana Lup (fostă Popescu) și Paula Milea (fostă Popescu) întro cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtului Municipiul București, prin Primarul general, să emită dispoziția prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent aferente unui imobil situat în București. Cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 1 iulie 2015.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile
art. 33 din Legea nr. 165/2013
limitează dreptul de acces la justiție până în anul 2017, pentru o cerere care trebuia să fie soluționată din anul 2001, ceea ce echivalează cu negarea dreptului de acces la justiție. Astfel, potrivit textului de lege criticat, instanța de judecată nu va putea analiza cererea de obligare a pârâtului de a emite dispoziția privind propunerea de acordare de despăgubiri până la data de 1 ianuarie 2017. Or, de la data la care au solicitat despăgubiri, respectiv în anul 2001, până la data la care ar avea acces la instanță, respectiv în anul 2017, ar trece un termen care nu poate fi considerat în niciun caz rezonabil, în accepțiunea legislației interne și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
6.
De asemenea, susțin că durata procedurii administrative este inclusă, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în calculul duratei termenului rezonabil. Astfel, se încalcă dispozițiile
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece un termen de soluționare a unei cereri de 16 ani nu poate avea ca scop eficientizarea procedurilor administrative. În final, arată că, dacă depun cererea în fața instanțelor judecătorești înainte de 1 ianuarie 2017, aceasta va fi respinsă ca prematură, iar dacă depășesc data de 1 iulie 2017, aceasta va fi respinsă ca tardiv introdusă.
7.
Tribunalul București - Secția a V-a civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 95 din 27 februarie 2014 . Arată că, dat fiind faptul că necesitatea instituirii unor termene de soluționare a cererilor de despăgubire a fost determinată inclusiv de recomandările
Hotărârii-pilot
pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României și că, din analiza dispozițiilor
art. 33 din Legea nr. 165/2013 , reiese că cel mai mare termen este de 36 luni pentru „entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 cereri“, dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor
art. 21 din Constituție , sub aspectul duratei rezonabile.
10.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Apreciază că, până la intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , persoanele îndreptățite se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul
Deciziei nr. XX/2007
a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate într-un recurs în interesul legii prin care se recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. În final, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 26 noiembrie 2014
și Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Preda și alții împotriva României.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile
art. 33 din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:
(1)
Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit
Legii nr. 10/2001, republicată , cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a)
în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b)
în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c)
în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2)
Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3)
Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4)
Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1). Prin excepție, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supraviețuitoare ale Holocaustului, aflate în viață la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.
14.
În vederea stabilirii obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta are ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtului Municipiul București, prin Primarul general, să emită dispoziția prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent aferente unui imobil situat în București. Reclamanții - autori ai excepției - s-au adresat instanței judecătorești la data de 1 iulie 2015, deci ulterior intrării în vigoare a
(20 mai 2013) solicitând emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Așadar, Curtea constată că situația din speță se încadrează în ipoteza tezei întâi a
art. 4 din Legea nr. 165/2013
(potrivit căruia „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul
Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 , pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi“), de vreme ce, la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , primarul Municipiului București nu soluționase încă notificarea depusă de autorii excepției în temeiul
prin care solicitau acordarea de despăgubiri. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 4 teza întâi
raportate la cele ale
art. 33 din Legea nr. 165/2013 .
15.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiție și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și dispozițiilor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că
art. 33 din Legea nr. 165/2013
instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a soluționa notificările formulate potrivit
Legii nr. 10/2001 , înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora în anumite termene.
Articolul 4
teza întâi din Legea nr. 165/2013
are în vedere chiar situația în care se află și autorii excepției din prezenta cauză, care au formulat acțiunea introductivă de instanță ulterior momentului intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , în lipsa unui răspuns din partea entității învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit
17.
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 teza întâi
raportate la
art. 33 din Legea nr. 165/2013 , prin
Decizia nr. 225 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 19 mai 2016, reținând, la paragraful 14 al acestei decizii, că instituirea, prin
art. 33 din Legea nr. 165/2013 , a unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările depuse la acestea se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist, asigurându-se, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia.
18.
Tot astfel, prin
Decizia nr. 207 din 8 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 3 iulie 2014, Curtea a statuat că textul criticat nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea unor termene înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nerezolvate până la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , în sensul emiterii unei decizii de admitere sau de respingere a acestora. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept - subiectiv ori procesual - inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea, în acest sens, de exemplu,
Decizia nr. 201 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau
Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile
Legii nr. 165/2013 , a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine accesului liber la justiție.
19.
Prin
Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 4 martie 2016, paragrafele 22-26, Curtea a observat că asupra unei probleme de principiu similare s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin
Decizia nr. 5 din 16 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2015. Astfel, instanța supremă a avut în vedere contextul adoptării
Legii nr. 165/2013 , determinat de pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 , în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, și de necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat. În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție a observat că tocmai pentru celeritatea procedurii au fost reglementate termene care să impună unităților notificate soluționarea sesizărilor, astfel încât pretențiile să fie rezolvate în această fază prealabilă, fără să mai fie necesară, pe cât posibil, declanșarea procedurii judiciare. Așadar, termenele introduse au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim și existând un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. De asemenea, Înalta Curte a remarcat că măsurile instituite prin
au fost apreciate pozitiv și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 119, a arătat că legiuitorul român a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă și a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicțional care permite instanțelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci și să se subroge autorităților administrative prin pronunțarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensații. Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile aferente prin instituirea unor reguli clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control judiciar efectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că
oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor (paragraful 121) și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității factuale și juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de
Convenție , în special dreptului garantat de
art. 6 paragraful 1 , în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 și 131). Ținând cont de cele reținute în jurisprudența arătată a Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin hotărârea prealabilă menționată, că nu se poate susține că termenele astfel reglementate ar fi o îngrădire a accesului la justiție și nici că, în condițiile neurmării procedurii prealabile - constând în cererea adresată entității deținătoare pe care aceasta urmează să o soluționeze în termenele prevăzute de
art. 33
și
art. 34 din Legea nr. 165/2013
- partea ar avea posibilitatea de a sesiza instanța. Aceasta, deoarece dreptul său nu este unul actual, iar procedura judiciară nu poate înlocui sau substitui procedura prealabilă, atunci când aceasta este reglementată în mod expres de lege. În cazul acțiunilor introduse după intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , partea trebuie să respecte toate condițiile de formă, printre care și cea referitoare la respectarea procedurii prealabile.
20.
Totodată, Curtea Constituțională a reținut, prin aceeași decizie, că Înalta Curte a apreciat că, fiind vorba de o condiție specială referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, în absența îndeplinirii ei, instanța se află în situația unui fine de neprimire având drept consecință imposibilitatea analizării fondului pretențiilor și, deci, respingerea acțiunii. Ca atare, nu se poate susține că partea avea deja un drept născut, de a sesiza instanța, decurgând din nesoluționarea notificării înăuntrul termenului (de 60 de zile) prevăzut inițial de
art. 25 din Legea nr. 10/2001 , și valorificabil ca atare în prezent. Partea avea, întradevăr, posibilitatea ca, în cazul refuzului nejustificat de soluționare a notificării formulate înăuntrul termenului prevăzut de
art. 25 din Legea nr. 10/2001
să sesizeze instanța, să pretindă și să obțină soluționarea pe fond a pretenției, așa cum s-a statuat prin
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite nr. XX din 19 martie 2007 . Având în vedere însă că nu și-a exercitat acest drept anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , partea va trebui să se supună condițiilor de fond și de formă (inclusiv urmarea procedurii prealabile) de la data la care va învesti instanța de judecată. În acest sens, instanța supremă a subliniat că dreptul de acces la un tribunal este, în esență, un drept procedural, care nu poate fi confundat cu dreptul material la acțiune și nici cu dreptul subiectiv civil și că este de principiu că actele procedurale (cum este și cererea de chemare în judecată) trebuie întocmite cu respectarea cerințelor de fond și de formă existente la data efectuării lor.
21.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Ene, Liliana Lup (fostă Popescu) și Paula Milea (fostă Popescu) în Dosarul nr. 24.608/3/2015 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile
art. 4 teza întâi
raportate la cele ale
art. 33 din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.