Decizia nr. 669/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepție ridicată de Marinel Alin Covașă și Veronica Covașă în Dosarul nr. 14.457/86/2011** al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.952D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.029D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Adrian Turculeț în Dosarul nr. 589/39/2016 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare menționate, autorii excepției au transmis la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

6.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 3.029D/2016 la Dosarul nr. 2.952D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.029D/2016 la Dosarul nr. 2.952D/2016, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că exproprierea echivalează cu o vânzare forțată, dar în cadrul căreia este normal să se obțină un preț apropiat de cel real și, prin urmare, stabilirea prețului în raport cu cel cu care se vând în mod obișnuit imobilele este cea corectă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8.

Prin încheierile din 15 și 17 noiembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 14.457/86/2011** și, respectiv, nr. 589/39/2016, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Excepția a fost ridicată de Marinel Alin Covașă și Veronica Covașă și, respectiv, Adrian Turculeț în cauze având ca obiect soluționarea unor litigii rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că modalitatea de calculare a cuantumului despăgubirilor care ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate, în speță, cu cel mult două luni înainte de momentul transferului dreptului de proprietate, încalcă prevederile

art. 44 alin. (3) din Constituție , deoarece nu poate stabili valoarea reală a imobilului, respectiv o dreaptă și rezonabilă despăgubire. Autorii excepției susțin că stabilirea valorii de piață a imobilului expropriat în funcție de prețurile rezultate din contractele de vânzare-cumpărare autentice încheiate în perioada de referință este neconstituțională, atât în ceea ce privește raportarea la prețurile prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare, cât și cu privire la perioada de referință avută în vedere. În acest sens, arată că, în considerarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015 , prin care s-a statuat că data la care trebuie să se raporteze experții în stabilirea valorii de piață a terenurilor expropriate este data transferului dreptului de proprietate - în cazul lor, 14 septembrie 2011 -, pentru întocmirea raportului de expertiză au fost analizate contractele de vânzare-cumpărare autentice înaintate de birourile notariale privind tranzacții cu terenuri similare situate în Comuna Șcheia, din perioada 14 iulie 2011-14 septembrie 2011. Prin rapoartele de expertiză dispuse, experții au analizat și au stabilit că prețurile stipulate în contractele încheiate în acea perioadă nu reflectă niciun fel de deosebiri între imobilele tranzacționate sau, chiar dacă acestea există, caracterul predeterminat, identic și repetitiv al prețului stipulat nu permite o comparație reală, deoarece examinarea mai multor prețuri identice nu dă posibilitatea stabilirii asemănărilor și deosebirilor dintre imobilele tranzacționate. Aceste contracte nu

țin seama de cel mai important element ce trebuie luat în considerare la estimarea valorii de piață, și anume cea mai bună utilizare a terenului. Indiferent de situațiile juridice ale terenurilor prezentate în contracte (cu uzufruct, cu servituți), indiferent de dimensiunile loturilor și de deschiderile acestora, toate au aceeași valoare unitară, minimală, din grila notarilor publici. Autorii excepției mai susțin că, dacă s-ar avea în vedere aceste valori din contractele de vânzare-cumpărare, nici nu ar mai fi necesară efectuarea unui raport de expertiză, ci valoarea despăgubirilor ar putea fi stabilită la prețul minim din Calculatorul notarial pentru anul 2011, fapt care ar duce la o stabilire iluzorie a despăgubirilor, diferită de valoarea de piață a imobilului expropriat. Precizează că, în opinia lor, experții trebuie să fie liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piață reale a imobilelor expropriate, pentru ca instanța de judecată să poată acorda o despăgubire dreaptă și rezonabilă. Experții nu trebuie să fie constrânși să stabilească o valoare cu caracter numai teoretic raportat în mod strict la contractele de vânzare-cumpărare autentice. Susțin că este neconstituțională și perioada de referință la care s-au raportat experții, deoarece este de natură să conducă la stabilirea unor despăgubiri diferențiate doar în raport cu momentul exproprierii și cu tranzacțiile încheiate în perioada de două luni anterioară exproprierii, iar nu în raport cu

valoarea reală a bunului de la data exproprierii. Dacă momentul exproprierii ar fi intervenit cu patru luni mai devreme, valoarea stabilită de experți ar fi fost mai mare. Consideră că perioada de referință care trebuie să fie avută în vedere de experți este de cel puțin șase luni, această perioadă fiind prevăzută și în Normele internaționale de evaluare ANEVAR [Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România].

10.

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că prevederile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

raportate la sintagma „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 , pot fi considerate ca aducând atingere exigențelor constituționale cuprinse în

art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală , opinia instanței fiind în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale menționate de autoarea excepției.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise și documentele depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, raportate la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011. Din economia motivării excepției, rezultă că este vorba, de fapt, despre sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“. Prevederile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

au următorul conținut: „(3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor

art. 21-27 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii“. Acțiunea la care se referă textul criticat are ca obiect soluționarea de către instanța de judecată a contestației formulate de persoana expropriată împotriva stabilirii cuantumului despăgubirii.

17.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor

art. 44 alin. (3) din Constituție

potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, prin raportare la

art. 20 din Legea fundamentală , invocă și dispozițiile

art. 1 din primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de proprietate privată.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 15 iulie 2015, pe care o invocă autorii prezentei excepții de neconstituționalitate în motivarea acesteia, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză“ cuprinsă în dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituționale. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a apreciat că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin

Legea nr. 33/1994 , cât și prin jurisprudența Curții Constituționale. Curtea a reținut că aplicarea tale quale, în ipoteza determinării cuantumului despăgubirii prevăzute de

Legea nr. 255/2010 , a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 , respectiv sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză“, generează o situație juridică ce se abate de la această finalitate, în sensul că expertiza judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. În consecință, despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este „dreaptă“ (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare constituțională.

19.

În cauza de față, criticile de neconstituționalitate, deși fac referire la decizia mai sus citată, sunt formulate dintr-o perspectivă diferită, raportat la sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în același

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 . Astfel, autorii excepției susțin, în esență, că modalitatea de calculare a cuantumului despăgubirilor, care ține seama de prețul la care se referă textul de lege menționat, încalcă prevederile

art. 44 alin. (3) din Constituție , deoarece nu poate stabili valoarea reală a imobilului, respectiv o dreaptă și

rezonabilă despăgubire. Autorii excepției consideră că stabilirea valorii de piață a imobilului expropriat în funcție de prețurile rezultate din contractele de vânzare-cumpărare autentice încheiate până la momentul transferului dreptului de proprietate - care, în speță, s-a realizat pe un interval de timp de două luni -, este neconstituțională, atât în ceea ce privește raportarea la prețurile prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare, cât și cu privire la perioada de referință avută în vedere.

20.

Curtea constată că nu pot fi reținute aceste critici de constituționalitate, întrucât legiuitorul a dat pe deplin expresie condiției impuse de dispozițiile

art. 44 alin. (3) din Constituție

potrivit căreia despăgubirea pe care statul este obligat să o plătească pentru imobilele expropriate trebuie să fie dreaptă, adică stabilită în mod just, la valoarea reală a acestora. Astfel, această exigență este exprimată în mod inechivoc în textul

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 , care precizează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite“. Criteriul în baza căruia se va calcula cuantumul despăgubirilor, care generează nemulțumirea autorilor excepției, este prevăzut de

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

ca fiind prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, la care se adaugă și valoarea daunelor aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite. Or, Curtea reține că aceasta este modalitatea care reflectă în maniera cea mai obiectivă valoarea reală a bunului imobil expropriat, fiind stabilită prin comparație cu prețurile efective cu care imobile similare sau vândut, prețuri negociate în mod liber între vânzător și cumpărător, dovedite prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public. Așadar, legiuitorul român nu a fixat în mod arbitrar un anumit prag valoric sau alte reguli restrictive, ci a dat prevalență realității pieței imobiliare, tocmai pentru a oferi proprietarului expropriat șansa de a obține, în procedura exproprierii, același preț pe care l-ar fi obținut dacă, din proprie voință, ar fi ales să vândă imobilul în cadrul unor raporturi juridice de drept privat.

21.

Sub acest aspect, Curtea observă, de asemenea, că, prin

Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iunie 2017, paragraful 24, în considerarea

art. 44 alin. (3) din Constituție , potrivit cărora „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire“, a constatat că, deși în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat faptul că obiective legitime, de utilitate publică, cum ar fi realizarea unor reforme economice sau de justiție socială, pot milita pentru o indemnizație inferioară valorii de piață a imobilului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54), Curtea Constituțională a reținut că despăgubirea trebuie să fie justă și să privească toate elementele care au cauzat apariția prejudiciului suferit de persoana expropriată. Curtea a constatat în jurisprudența sa [a se vedea

Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013] că reglementarea internă în domeniul exproprierii este mai favorabilă decât cea consacrată prin

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenție , deoarece

art. 26 din Legea nr. 33/1994

prevede că exproprierea cuprinde valoarea „reală“ a imobilului și despăgubirile cuvenite proprietarului și altor persoane îndreptățite, iar la stabilirea despăgubirii se are în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele în aceeași unitate administrativ-teritorială, adică prețul de piață al acestora la momentul realizării efective a exproprierii.

22.

Împrejurarea particulară existentă în speță, astfel cum a fost expusă de autorii excepției, în sensul că prin rapoartele de expertiză s-a stabilit că prețurile stipulate în contractele încheiate într-o anumită perioadă în aceeași zonă au fost identice ori au prezentat doar mici variații nesemnificative, nu este de natură să conducă la constatarea neconstituționalității textului de lege criticat.

23.

Opinia exprimată de autorii excepției, în sensul că experții trebuie să fie liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piață reale a imobilelor expropriate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci o apreciere personală, care se constituie într-o propunere de modificare a textului de lege, asupra căreia Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța.

24.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica bazată pe faptul că este neconstituțională și perioada de referință de doar două luni la care s-au raportat experții pentru stabilirea prețului. Curtea observă că prevederile

art. 26 din Legea nr. 33/1994

nu conțin nicio indicație cu privire la intervalul de timp pe care trebuie să îl aibă în vedere experții pentru a evalua cuantumul despăgubirilor în funcție de prețul prevăzut în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în acea perioadă, raportarea, în speță, la o anumită perioadă nefiind o consecință a textului de lege criticat.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marinel Alin Covașă, Veronica Covașă și de Adrian Turculeț în Dosarul nr. 14.457/86/2011** și în Dosarul nr. 589/39/2016 ale Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2017.