Decizia nr. 69/2018

Articolul 8

alin. (1) din Legea nr. 176/2010 :

„Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate“;

–

Articolul 25

alin. (2)

și

(3) în Legea nr. 176/2010 :

„(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.“

15.

De asemenea, obiect al excepției, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie și dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. d) ș i

g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că partea introductivă a acestor dispoziții avea, la data sesizării Curții Constituționale, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]“. Ulterior învestirii Curții Constituționale, partea introductivă a

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

a fost modificată prin

articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, fără să păstreze soluția legislativă criticată de autorul excepției de neconstituționalitate, iar

art. 87 alin. (1) lit. d)

a fost modificat prin

articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 17 iunie 2017. În prezent, dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. d)

și

g) din Legea nr. 161/2003

au următorul cuprins:

„Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: [...] d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de

Legea societăților nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de

Legea nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație; […]

g) calitatea de comerciant persoană fizică;“

16.

Însă, ținând seama de jurisprudența sa, concretizată în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea reține dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. d) ș i

g) din Legea nr. 161/2003 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017 , ca fiind obiect al excepției de neconstituționalitate.

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției,

a supremației sale și a legii,

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

art. 26

privind viața intimă, familială și privată,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și

art. 148 alin. (2)

și

(4)

privind integrarea în Uniunea Europeană, iar prevederile

art. 25 alin. (2) ș i

(3) din Legea nr. 176/2010

și ale

art. 87 alin. (1) lit. d) ș i

g) din Legea nr. 161/2003

contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 53 alin. (2)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017 , s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, sau prin

Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, constatând constituționalitatea acestora. Prin

Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011,

Curtea a reținut că activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Curtea a constatat că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Totodată, Curtea a observat că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție.

19.

Pronunțându-se cu privire la dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

și la reglementarea incompatibilităților privind aleșii locali, Curtea a statuat, prin

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 19, că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit

Constituției,

în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Totodată, prin

Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, paragraful 30, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. Prin

Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , paragraful 21, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.

20.

Cu privire la criticile privind aspectele de fapt ale situației juridice a autorului excepției, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015,

Decizia nr. 114 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și

Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017). În plus, prin

Legea nr. 87/2017 , legiuitorul a modificat substanțial soluția legislativă cuprinsă de

art. 87 din Legea nr. 161/2003

și criticată de autorul excepției, în sensul că a stabilit că funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu „exercitarea“ funcțiilor sau calităților prevăzute la lit. a)-d) ale

art. 87 din Legea nr. 161/2003 .

21.

Referitor la prevederile

art. 25 alin. (2) ș i

(3) din Legea nr. 176/2010 , Curtea reține că, prin

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010,

raportate la prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

și

art. 16,

a constatat că dispozițiile

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție“ se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile

art. 25 din Legea nr. 176/2010

sunt criticate din altă perspectivă, autorii excepției neinvocând neconstituționalitatea sintagmei „aceeași funcție“, cuprinse de aceste norme, ci neconstituționalitatea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică. În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că prevederile

art. 25 din Legea nr. 176/2010

se integrează scopului legii, anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, și nu contravin normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014,

Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, și

Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015).

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

23.

Cu privire la dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 , Curtea reține că acestea prevăd că scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. Autorul excepției critică în special teza a doua a art. 8 alin. (1), care prevede că, în îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate. Prin

Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, paragraful 23, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa, a constatat că Agenția Națională de Integritate desfășoară o activitate administrativă de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege. Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. La paragraful 29 al acestei decizii, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu face altceva decât să semnaleze existența unor potențiale nesocotiri ale prevederilor legale referitoare la conflictele de interese și compatibilități. Prin aceeași decizie, paragraful 28, Curtea a observat că, potrivit

art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 , raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, dacă este cazul, organelor de urmărire penală și celor disciplinare. Totodată, în temeiul

art. 22 alin. (1)

din aceeași lege, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității, în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

24.

Curtea reține că dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

reglementează posibilitatea Agenției de a dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate, în îndeplinirea scopului său, art. 8 făcând parte din Secțiunea 1: Dispoziții generale a cap. I: Proceduri în fața Agenției Naționale de Integritate din titlul II: Proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice al

Legii nr. 176/2010 . Critica autorului excepției referitoare la

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

are ca premisă o confuzie cu privire la dispozițiile

Legii nr. 176/2010 . Astfel, art. 8 alin. (1) nu reglementează nicidecum „procedura culegerii de informații“, de care este nemulțumit autorul excepției. Potrivit

art. 15 din Legea nr. 176/2010 , „(1) Pe parcursul desfășurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor instituțiilor și autorităților publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum și persoanelor fizice, documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare, cu obligația păstrării confidențialității. (2) La solicitarea motivată a inspectorului de integritate, persoanele fizice și juridice, conducătorii autorităților, ai instituțiilor sau ai societăților publice ori private, precum și cei ai regiilor autonome sunt obligați să comunice acestuia, în termen de cel mult 30 de zile, datele, informațiile, înscrisurile și documentele solicitate potrivit prevederilor alin. (1), indiferent de suportul acestora, precum și date, informații sau documente pe care le dețin, care ar putea conduce la soluționarea lucrării.“

25.

Având în vedere acestea, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției,

a supremației sale și a legilor și ale

art. 21

care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil nu sunt încălcate prin dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 , care reglementează posibilitatea Agenției de a dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate, în îndeplinirea scopului său prevăzut de lege.

26.

Cât privește dispozițiile constituționale ale

art. 26 din Constituție , referitoare la viața intimă, familială și privată, și ale

art. 148 alin. (2)

și

(4),

privind integrarea în Uniunea Europeană, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluția legislativă care consacră posibilitatea Agenției de a dezvolta relații de colaborare, prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate. De asemenea, Curtea reține că dispozițiile

art. 53

nu au incidență în cauză, de vreme ce nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit.d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Casian Voina Leorean în Dosarul nr. 491/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 8 alin. (1)

și

art. 25 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, precum și ale

art. 87 alin. (1) lit. d)

și

g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 februarie 2018.