Decizia nr. 209/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind Consiliul General al Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 5 București și Societatea Comercială "Cotroceni" - S.A., față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicita admiterea acesteia și constatarea ca dispozițiile art. 311 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece încalcă principiul separației puterilor în stat.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere ca formula executorie vizează executarea unei anumite hotărâri, astfel încât dispoziția cuprinsă în aceasta formula rămâne fără suport în cazul desființării hotărârii respective de către instanța de recurs.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 1999 Tribunalul București Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Alexandru Ionescu într-o cauza civilă având ca obiect judecarea apelului declarat de autorul excepției împotriva Sentinței nr. 8.980/1998 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata, în esenta, ca art. 311 din Codul de procedură civilă încalcă principiul separației puterilor în stat. Dezvoltand argumentarea, autorul excepției susține ca prin separația puterilor în stat sfera de competența a fiecărei puteri este strict delimitata. În consecința, se apreciază ca puterea judecătorească, având competența de a "spune legea", nu are puterea să se amestece în "punerea în execuție a unei hotărâri judecătorești (care) intră în competența puterii executive". De asemenea, se mai susține ca "prin casarea unei hotărâri nu pot fi anulate actele de executare, fiindca acestea sunt acte administrative intrate în circuitul civil și care pot fi supuse numai cenzurii instanțelor de contencios administrativ". Pe de altă parte, în mod contradictoriu față de susținerea de mai sus, în final autorul excepției considera ca "actul de executare o dată intrat în circuitul civil, fiind emis în numele președintelui tarii, nu poate fi desființat pe cale judecătorească, întrucât, conform art. 84 alin. (2) din Constituție, președintele tarii se bucura de imunitate și actele emise de el sau în numele lui nu pot fi aduse în fața justiției".

La data de 2 septembrie 1999 autorul excepției a depus la dosarul Curții Constituționale o petiție prin care arata ca "ridica excepția de neconstituționalitate a recursului în anulare introdus de procurorul general împotriva Sentinței civile nr. 3.612 din 28 iunie 1993, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, întrucât recurentul nu are calitate procesuala activa".

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, instanța arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece "este firesc ca desființarea temeiului executării să se reflecte și în actele de executare realizate". Totodată, se apreciază ca prin prevederea legală criticata nu se încalcă nici o dispoziție constituțională, iar referitor la argumentul susținut de autorul excepției în legătură cu faptul ca și măsura de desființare a actelor de executare ar trebui să fie luată în numele președintelui tarii, sub care s-a luat măsura punerii în executare a hotărârii, instanța apreciază ca prin art. 311 din Codul de procedură civilă se declara ineficacitatea actelor de executare a unei hotărâri judecătorești desființate. De asemenea, instanța considera, în legătură cu aceasta sustinere a autorului excepției, ca "nu reprezintă o chestiune de verificare a constituționalității legii, ci reprezintă obiecțiuni la modul de reglementare a întoarcerii executării în cazul casării hotărârii puse în executare (chestiune ce privește necesitatea sau oportunitatea reglementării legale)". Instanța mai afirma, de asemenea, ca "nu se poate susține ca prin declararea ineficacitatii formelor de executare, ca urmare a desființării hotărârii, se submineaza autoritatea instituției prezidențiale, deoarece nu s-a pus în executare un act emis de președintele statului".

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se considera, în esenta, ca "executarea silită reprezintă ultima faza a procesului civil, în care se realizează în concret dreptul recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu". În ceea ce privește participarea puterii executive la executarea unei hotărâri judecătorești, se arata ca "aceasta participare nu reprezintă decât îndeplinirea atribuțiilor legale de a da concursul la realizarea activității de executare silită și nu confirmarea faptului ca am fi în prezenta unei activități proprii autorităților executive". Se mai invoca și argumentul ca întreaga executare, ca și validitatea titlului sunt supuse controlului instanței civile pe calea contestațiilor introduse de cei interesați. Se conchide, în acest sens, ca "numai jurisdicția de drept comun, și nu cea specială a contenciosului administrativ, are competența generală sa controleze regularitatea infaptuirii justiției în toate cazurile de executare silită a obligațiilor stabilite potrivit legii". În concluzie, se apreciază ca dispozițiile art. 311 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției de neconstituționalitate și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 311 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Hotărârea casată nu are nici o putere.

Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel."

Autorul excepției, invocand neconstituționalitatea art. 311 din Codul de procedură civilă, apreciază ca a fost încălcat principiul separației puterilor în stat.

Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca, deși Constituția nu consacra în nici un text al său, expressis verbis, principiul separației puterilor, acest principiu rezultă din modul în care legea fundamentală reglementează autoritățile publice și competentele ce revin acestora. De altfel, Curtea Constituțională a consacrat în jurisprudenta sa, în mai multe randuri, aplicabilitatea acestui principiu, de exemplu prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994, și prin Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.

Totodată, în temeiul dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca "Sunt neconstituționale prevederile actelor normative [...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", Curtea constata ca se poate pronunța asupra constituționalității unui text de lege prin raportarea acestuia la un principiu constituțional.

În aceste condiții, trecând la examinarea pe fond a excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 311 din Codul de procedură civilă sunt cuprinse în normele care reglementează procedura de judecată, și anume în Cartea a II-a "Procedura contencioasă" din același cod. Conform art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". În consecința, reglementarea efectelor casării hotărârii judecătorești asupra actelor de executare a acesteia este o prerogativa exclusiva a legiuitorului.

Invocarea principiului separației puterilor în stat în susținerea neconstitutionalitatii dispozițiilor art. 311 din Codul de procedură civilă este nerelevanta pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate ce face obiectul prezentei cauze. Faptul ca textul criticat prevede că actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei hotărâri judecătorești casate sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel, este consecința împrejurării ca hotărârea judecătorească, investită cu formula executorie prevăzută la art. 269 din Codul de procedură civilă, care a devenit astfel titlu executoriu, a fost desfiintata ca urmare a soluționării unei cai de atac. De altfel, însuși textul formulei executorii vizează executarea silită a unei anumite hotărâri judecătorești, în cazul în care aceasta este titlu executoriu, ceea ce presupune ca dispoziția cuprinsă în aceasta formula rămâne fără suport în cazul desființării hotărârii respective de către instanța judecătorească superioară sesizată cu soluționarea caii de atac exercitate împotriva hotărârii. A considera, asa cum susține autorul excepției, ca actul de executare ar trebui desființat, la rândul sau, de instanța de contencios administrativ presupune un formalism excesiv, deoarece instanța de contencios nu ar avea ce soluționa, întrucât ea nu ar putea sa mențină actul de executare a unei hotărâri care nu mai exista.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției, în sensul că puterea judecătorească ar încalcă prerogativele Președintelui României în numele căruia s-a dispus prin formula executorie aducerea la îndeplinire a prevederilor hotărârii judecătorești, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, dacă hotărârea este desfiintata de o instanța judecătorească, formula executorie rămâne fără obiect, iar actele de executare nu își mai au justificare, asa cum de altfel precizează dispozițiile art. 311 din Codul de procedură civilă, care prevede totodată excepția cazului în care instanța de recurs dispune altfel. De asemenea, este de reținut ca desființarea efectelor actelor de executare, în cazul casării hotărârii, este dispusă prin lege și se produce de drept. Or, legea este obligatorie atât pentru instanța de judecată, cat și pentru autoritățile din sfera puterii executive. Legiuitorul care stabilește condițiile în care o hotărâre judecătorească devine titlu executoriu și conținutul formulei executorii este îndreptățit sa reglementeze și situația efectelor casării hotărârii asupra actelor de executare efectuate în baza ei.

În consecința, Curtea constata ca prevederile art. 311 din Codul de procedură civilă, care, în principiu, leagă situația actelor de executare de existenta hotărârii ce se executa, sunt constituționale, urmând ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă.

Referitor la petiția depusa de autorul excepției de neconstituționalitate direct la dosarul Curții, prin care invoca neconstituționalitatea recursului în anulare introdus de procurorul general împotriva unei sentințe civile, Curtea Constituțională constata ca aceasta nu poate fi primită, fiind contrară prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 1999.