Decizia nr. 112/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Mihaela Iosipescu-Zambra în Dosarul nr. 22.177/281/2016/a14 al Tribunalului Prahova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 926D/2018.

2.

La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reținând că reaua-credință, la care norma procesual penală se referă, nu constituie o prezumție absolută, ci, dimpotrivă, aceasta este necesar să fie dovedită de organele judiciare, respectiv judecătorul de drepturi și libertăți.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia nr. 288 din 1 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 22.177/281/2016/a14, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Mihaela Iosipescu-Zambra în soluționarea contestației formulate împotriva Încheierii din 25 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv pe o durată de 30 de zile.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, potrivit normelor procesual penale criticate, dacă pe durata măsurii controlului judiciar inculpatul încalcă, cu rea-credință, obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. Susține că reglementarea contrazice măsurile generale de înlocuire a măsurii preventive, întrucât introduce condiția încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor ce îi revin, respectiv suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa. Arată că, prin expresia „în condițiile prevăzute de lege“, norma procesual penală criticată face trimitere la condițiile generale, care nu cuprind condițiile menționate anterior. Apreciază că este nevoie de o modificare legislativă care să uniformizeze condițiile de înlocuire a controlului judiciar cu arestarea preventivă cu cele de înlocuire a măsurilor preventive în general.

6.

Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Reține că din actele dosarului rezultă că inculpata nu a indicat prevederile din

Constituție

cărora le contravin dispozițiile procesual penale criticate ca neconstituționale.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală , având următorul cuprins: „În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credință, obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de

judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.“

11.

În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autoarea nu invocă vreun text constituțional pretins a fi încălcat.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține - cu referire la motivarea acesteia, prin indicarea de către autorul excepției a dispoziției constituționale încălcate - că prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

13.

Totodată, Curtea, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că «Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată în prezenta cauză, Curtea constată că, în formularea motivelor sale, autoarea susține că normele procesual penale cuprinse în

art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală

sunt neconstituționale, fără a indica dispoziții din

Legea fundamentală

pretins încălcate. Cu alte cuvinte, din formularea prezentei excepții nu se poate identifica textul de referință pretins încălcat, astfel încât Curtea constată că excepția de neconstituționalitate invocată nu întrunește condiția de admisibilitate referitoare la motivare, așa încât instanța de contencios constituțional nu poate exercita controlul de constituționalitate.

15.

Potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autoarei excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție .

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Mihaela Iosipescu-Zambra în Dosarul nr. 22.177/281/2016/a14 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2020.