Decizia nr. 231/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Emil Ionascu în Dosarul nr. 559/1999 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, Emil Ionascu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale ale art. 20, cu trimitere la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, acesta considera ca textul de lege criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice privitoare la același drept fundamental al omului. Dispozițiile criticate nu se referă la administrarea de noi probe în instanța de revizuire, ci la readministrarea acelorași probe deja administrate în instanța de fond sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire, cu privire la care instanța are dreptul de a aprecia dacă este sau nu necesară aceasta operațiune.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 559/1999, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Ionascu.
În motivarea excepției autorul acesteia considera ca sintagma "dacă găsește necesar" din alin. 2 al art. 405 din Codul de procedură penală aduce atingere prevederilor art. 20 din Constituție, întrucât se încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecata public, echitabil și într-un termen rezonabil de către un tribunal independent și impartial. De asemenea, acesta arata ca prin textul de lege criticat se încalcă și prevederile art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, privitoare la același drept fundamental al omului. Totodată, în opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt în discordanta cu alin. 1 al aceluiași articol 405 din Codul de procedură penală, care prevede că rejudecarea în cazul revizuirii decurge "potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanța". Se mai arata ca în speta instanța nu a admis cererea de administrare a unei noi probe și nu a asigurat dreptul la apărare al inculpatului.
Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța arata ca aceasta este neîntemeiată, pentru ca, potrivit art. 405 alin. 1 din Codul de procedură penală, rejudecarea în cazul revizuirii se face potrivit regulilor de procedura privind rejudecarea în prima instanța, iar în cadrul cercetării judecătorești se pot administra noi probe numai dacă instanța le considera necesare pentru lămurirea cauzei. Referitor la probele deja administrate cu ocazia judecării anterioare sau a judecării în principiu a cererii de revizuire, legea prevede, într-adevăr, la art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală ca instanța procedează la administrarea din nou a acestora numai dacă găsește necesar, dar ea este obligată sa țină seama de ele, coroborandu-le cu noile probe administrate. Pe de altă parte, rezolvarea în principiu a cererii de revizuire consta în examinarea de către instanța, în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate, a probelor efectuate de procuror în cursul cercetării, pentru admiterea în principiu a cererii. În final instanța arata ca în cadrul cercetării judecătorești instanța verifica toate probele pe care se întemeiază cererea de revizuire sau care au fost administrate de procuror și, numai atunci când considera necesar, administrează orice noi probe fie din oficiu, fie la cererea procurorului sau a părții participante la judecata.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, corelate cu celelalte dispoziții referitoare la procedura rejudecarii cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, satisfac în realitate exigențele pe care le conține art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul persoanei la un proces echitabil și, în consecința, nu este încălcat nici art. 20 din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al
art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
"Instanța, dacă găsește necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire."
În opinia autorului excepției dispoziția "dacă socotește necesar", cuprinsă în alin. 2 al art. 405 din Codul de procedură penală, este neconstitutionala, deoarece permite instanței de judecare a cauzei, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, sa nu mai administreze din nou probele deja administrate în cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire, atunci când ea considera ca aceasta readministrare nu este necesară. Totodată se susține ca aceasta limitare a principiului nemijlocirii determina o rejudecare "limitată", care nu permite realizarea unui proces echitabil, incalcandu-se astfel prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Articolul 6
pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale are următoarea redactare: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa."
Articolul 14
pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, prevede următoarele: "Toți oamenii sunt egali în fața tribunalelor și curților de justiție. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se afla să fie examinat în mod echitabil și public de către un tribunal competent, independent și impartial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil [...]."
Articolul 20
din Constituție are următorul cuprins: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale."
Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea constata ca prin dispoziția "dacă socotește necesar", cuprinsă în alin. 2 al art. 405 din Codul de procedură penală, nu a fost încălcat dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un timp rezonabil, de către o instanța independenta și impartiala instituită prin lege, drept prevăzut la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Exigențele pe care le consacra aceste tratate internaționale sunt: accesul liber la justiție, examinarea cauzei în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de un tribunal independent și impartial stabilit prin lege și pronunțarea în public a hotărârii. Examinarea echitabila a cauzei necesita asigurarea respectării unor principii procedurale fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea.
Curtea constata ca dispozițiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la rejudecarea în cazul revizuirii nu încalcă nici una dintre aceste exigente impuse de respectarea dreptului la un proces echitabil. Aprecierea instanței de rejudecare după admiterea în principiu a cererii de revizuire privind administrarea din nou a probelor deja efectuate cu ocazia primei judecati sau a admiterii în principiu a cererii de revizuire nu constituie o atingere adusă dreptului la apărare al revizuientului, deoarece textul se referă la administrarea din nou a unor probe deja efectuate. De asemenea, aceste prevederi nu constituie o "limitare" a principiului nemijlocirii, probele fiind administrate cu respectarea acestor exigente procedurale.
Textul de lege criticat trebuie examinat în corelare cu prevederile alin. 1 al aceluiași articol 405 din Codul de procedură penală, conform cărora: "Rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanța" și, evident, cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procedurale.
Lăsarea la aprecierea instanței de rejudecare a administrării din nou a unor probe efectuate nu aduce, în realitate, nici o restrangere dreptului la apărare al revizuientului, pentru ca aceste probe au fost administrate anterior în ședința de judecată, cu respectarea principiilor publicității, legalității, contradictorialității și oralitatii.
Pentru considerentele expuse, constatând ca prin dispozițiile legale criticate nu s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de tratatele internaționale privind drepturile omului, tratate invocate de autorul excepției, și, în consecința, nici dispozițiile art. 20 din Constituție, Curtea urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Ionascu în Dosarul nr. 559/1999 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Marioara Prodan
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.