Decizia nr. 690/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, excepție ridicată de Eugen Giurcă în Dosarul nr. 5.696/63/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.415D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 445D/2020, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Dumitru Dincă în Dosarul nr. 8.212/63/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 461D/2020, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Szabo Ioan în Dosarul nr. 148/112/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

6.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

7.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 445D/2020 și nr. 461D/2020 la Dosarul nr. 3.415D/2019, care este primul înregistrat.

8.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, pe fond, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că dreptul de acces la instanță se concretizează, în acest caz, prin formularea contestației, iar caracterul definitiv al hotărârii judecătorești pronunțate în acest sens se justifică prin specificul normelor procedurale în materie electorală, care, în temeiul

art. 126 alin. (2)

și al

art. 129 din Constituție , pot fi derogatorii de la dreptul comun.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.

Prin Decizia nr. 2.724 din 11 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.696/63/2019, și prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.212/63/2019, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Eugen Giurcă și, respectiv, de Dumitru Dincă în cauze având ca obiect acțiuni introduse de autorii excepției împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

10.

Prin Încheierea din 12 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 148/112/2020, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Szabo Ioan într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autorul excepției împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate, atribuind caracter definitiv hotărârii primei instanțe prin care se soluționează contestația împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, încalcă principiul accesului liber la justiție, dreptul la apărare și la folosirea căilor de atac. În plus, se creează o discriminare prin raportare la ceilalți cetățeni care pot ataca actele administrative inclusiv cu recurs, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , dar și prin raportare la aceeași categorie a aleșilor locali, respectiv a consilierilor locali, viceprimarilor sau consilierilor județeni, care beneficiază de dublu grad de jurisdicție în aceeași materie a contestării ordinului prefectului de constatare a încetării înainte de expirarea termenului a mandatului de ales local.

12.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în dosarele nr. 3.415D/2019 și nr. 445D/2020, apreciază că textul legal criticat nu contravine normelor constituționale invocate, întrucât nu încalcă dreptul la un proces echitabil. Se precizează că nici jurisprudența Curții Constituționale și nici normele

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

nu garantează și nu pretind existența unui dublu grad de jurisdicție în materie civilă.

13.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 461D/2020, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, soluție consacrată în jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992,

reține următoarele:

16.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Dispozițiile art. 160 conțin norme referitoare la încetarea de drept a mandatului primarului, iar alin. (10) are următoarea redactare:

(10)

Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă.

Având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că autorul excepției vizează exclusiv teza finală a

alin. (10) al art. 160 din Codul administrativ,

referitoare la caracterul definitiv al hotărârii instanței de contencios administrativ, astfel că obiectul excepției se va referi exclusiv la aceste norme juridice.

18.

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale

art. 1 alin. (5)

privind principiul obligativității respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, ale

art. 16 -

Egalitatea în drepturi, ale

art. 21 -

Accesul liber la justiție, ale

art. 24 -

Dreptul la apărare, ale

art. 124 alin. (2)

referitoare la principiile unicității, imparțialității și egalității pentru toți a justiției, ale

art. 126 alin. (2) , potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege“, ale

art. 129 -

Folosirea căilor de atac, ale

art. 148 alin. (2)

referitoare la prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne și ale

art. 20 -

Tratatele internaționale privind drepturile omului, sens în care se invocă dispozițiile a rt. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , referitoare la dreptul la un proces echitabil.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , Curtea reține că textul legal criticat nu consacră o soluție normativă nouă în materia dreptului administrativ, ci aceasta a existat în mod identic și anterior adoptării Codului administrativ, regăsindu-se la

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, articol abrogat de

art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ.

20.

Cu privire la constituționalitatea

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , față de motive și critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat printr-o bogată și constantă jurisprudență (de exemplu,

Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008,

Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013,

Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 12 iunie 2017,

Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017,

Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018,

Decizia nr. 130 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 19 iunie 2020, sau

Decizia nr. 525 din 30 iunie 2020,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 3 noiembrie 2020).

21.

Prin aceste decizii, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situații impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001

conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul

art. 126 alin. (2)

din Constituție

și care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție. Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudența sa, că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, aparține competenței exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

22.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate asigură accesul la justiție, iar pe parcursul soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ ambele părți din litigiu - atât primarul, cât și prefectul - își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate susține încălcarea accesului liber la justiție sub toate aspectele sale.

23.

Curtea Constituțională, prin aceleași decizii, a respins și criticile de neconstituționalitate referitoare la tratamentul procedural discriminatoriu, din perspectiva accesului primarului la dublul grad de jurisdicție prin raportare la ceilalți cetățeni sau chiar prin raportare la aceeași categorie a aleșilor locali, respectiv a consilierilor locali, viceprimarilor sau consilierilor județeni. Curtea a arătat că, chiar dacă atât primarul, cât și consilierii locali sau județeni fac parte, ca regulă, din aceeași categorie a aleșilor locali, aceștia se diferențiază clar prin atribuțiile specifice exercitate în cadrul comunității ai cărei reprezentanți sunt, încât este justificată diferența de procedură specifică înlocuirii unui consilier local sau județean față de cea specifică înlocuirii primarului al cărui mandat a încetat de drept. Astfel, dacă în caz de vacanță a mandatului unui consilier local sau județean locul rămas liber se completează prin apelarea la lista de supleanți ai aceluiași partid politic, ai aceleiași alianțe politice sau alianțe electorale, în situația vacanței funcției de primar, atribuțiile acestuia sunt exercitate temporar de viceprimar sau, după caz, de un consilier local, până la momentul alegerilor locale, care se organizează în maximum 90 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4) sau de la data pronunțării hotărârii instanței, în condițiile

alin. (5) al art. 69 din Legea nr. 215/2001

[s.n.: în prezent,

art. 160 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 ]. Prin urmare, nu s-a reținut nici pretinsa încălcare a

art. 16 din Constituție , deoarece principiul egalității și al nediscriminării impune, pe de o parte, instituirea unui tratament juridic egal/asemănător pentru situații egale/echivalente, dar și justifică, în egală măsură, instituirea unui regim juridic diferit pentru situații care se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugen Giurcă și de Dumitru Dincă în dosarele nr. 5.696/63/2019 și nr. 8.212/63/2019 ale Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, respectiv de Szabo Ioan în Dosarul nr. 148/112/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 160 alin. (10) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ sunt constituționale în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2021.