Decizia nr. 33/2000

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 3.419/1999 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal se constată că lipsesc părțile: Nicolae Mailat, Eugen Mailat, Cornelia Calugar, Vasile Mateoiu și Ioan Morar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata în deciziile nr. 232 din 16 decembrie 1999 și nr. 7 din 20 ianuarie 2000, solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.419/1999, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de inculpatul Nicolae Mailat.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, în interpretarea în care, în cursul urmăririi penale, nu ar fi necesară asigurarea obligatorie a apărării și atunci când invinuitii sunt cercetati pentru infracțiuni în care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare, existând deci o vădită contradictie între dispozițiile alin. 2 și cele ale alin. 3 ale art. 171 din Codul de procedură penală.

De asemenea, se susține ca art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală este în neconcordanta cu "art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la apărare prin asistare de către un avocat".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca "problema asistenței judiciare obligatorii [...] nu poate fi privită ca o excepție de neconstituționalitate, ci mai curând, în forma prezentată de autorul excepției, ca o propunere de lege ferenda".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece "dreptul la apărare consacrat de Constituție include dreptul la asistența juridică, dar nu presupune în mod automat dreptul la asistența juridică obligatorie".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate enuntat de autor vizează dispozițiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Asistența juridică este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în alta cauza."

Autorul excepției susține ca acest text de lege, în situația în care se interpretează ca în cursul urmăririi penale nu ar fi necesară asigurarea obligatorie a apărării, asa cum este prevăzută în alin. 3 al aceluiași articol pentru faza de judecată a infracțiunilor pedepsite cu mai mult de 5 ani închisoare, contravine principiului garantarii dreptului la apărare consfintit prin art. 24 din Constituție, conform căruia: "Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, autorul excepției considera ca art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală nu este în concordanta cu art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că: "3. Orice acuzat are, în special, dreptul: [...]

c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer."

Din motivarea excepției, asa cum rezultă din încheierea de sesizare și din concluziile scrise, depuse de autorul excepției, Curtea constata însă ca aceasta privește alin. 3 al art. 171 din Codul de procedură penală, text care are următoarea redactare: "În cursul judecații asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanța apreciază ca inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea."

Asa fiind, Curtea Constituțională urmează să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, iar nu a celor cuprinse în alin. 2 al aceluiași articol, cum eronat s-a reținut de către instanța de judecată.

Aceste dispoziții legale au mai fost supuse controlului de constituționalitate, control care a fost concretizat în numeroase decizii, precum Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999, și Decizia nr. 232 din 16 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 18 februarie 2000, prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate.

În considerentele acestor decizii Curtea a reținut ca dreptul la apărare, consfintit prin art. 24 din Constituție, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la aceasta regula pot fi stabilite în mod exclusiv de către legiuitor, conform prevederilor constituționale cuprinse în art. 58 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii", și în dispozițiile art. 125 alin. (3), conform cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Considerentele și soluția pronunțată în aceste decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Trecând la examinarea dispozițiilor legale criticate în raport cu art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constata ca acest text consacra, de asemenea, regula asistenței juridice facultative, potrivit căruia părțile au dreptul la asistența juridică. De acest drept persoana indreptatita poate dispune după cum crede de cuviință. Exista însă situații în care legea impune asistența juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, cum sunt cele prevăzute în art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală. În aceste cazuri apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea învinuitului sau inculpatului, cat și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în text.

Prin urmare, art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală nu aduce atingere art. 24 din Constituție, interpretat și aplicat în concordanta cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, astfel ca excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 3.419/1999 al Judecătoriei Medias.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2000.