Decizia nr. 48/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Florin Bucur Vasilescu - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 3.338/1999 al Tribunalului București, Secția a II-a penală.
La apelul nominal răspunde avocat Mircea Stanculescu pentru Gerald Corneliu Gorduna, constatandu-se lipsa părților Razvan Negreanu, Catalin Fratiloiu, Loredana Claudia Dumitru, Andrei Mocanu, Sorin Popa, George Paul Duma, Dan Petrescu, Rodica Cristina Caroghin și Constantin Peticaru, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, potrivit căruia recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 și 24. Se considera ca recipisa care atesta trimiterea citației către parte nu constituie și o garanție ca procedura de citare este îndeplinită. Prin redactarea sa textul criticat încalcă și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede dreptul părții de a fi prezenta la termenul de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca nefondata. Se arata ca, întrucât situația persoanelor care locuiesc în străinătate este diferita de cea a persoanelor care locuiesc în țara, este justificată diferența de tratament procedural, fără ca prin aceasta să fie incalcate dispozițiile constituționale invocate. Sunt evocate, în sprijinul acestor sustineri, decizii prin care Curtea Constituțională a statuat ca la situații diferite se aplică reguli diferite, iar egalitate nu înseamnă uniformitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.338/1999, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gerald Corneliu Gorduna într-o cauza având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței penale prin care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals și înșelăciune. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, potrivit căreia invinuitul sau inculpatul care locuiește în străinătate se citeaza prin scrisoare recomandată, iar recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare, încalcă principiul constituțional prevăzut în art. 16 alin. (1) și (2), privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și în art. 24 alin. (1) din Constituție, referitor la garantarea dreptului de apărare. Se considera ca textul criticat face o discriminare inadmisibila, pe temeiul locului de domiciliu, între persoana care locuiește în țara și cea domiciliata în străinătate, iar în ceea ce privește nerespectarea dreptului la apărare se susține ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală nu satisface cerințele necesare în vederea asigurării unei adevărate garanții procesuale privind dreptul la apărare.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece "Prezenta inculpatului nu este obligatorie atâta timp cat acesta este încunoștințat cu privire la cauza", "recipisa de predare a citației fiind o garanție a faptului ca partea a fost încunoștințată despre cauza".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca dispozițiile art. 177 alin. 8 din Codul de procedură penală nu încalcă principiul consacrat la art. 16 din Constituție, deoarece tuturor persoanelor le sunt aplicate aceleași reguli procedurale. Existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirma existenta acestui principiu, deoarece aplicarea acelor norme nu se face în mod discriminatoriu. În susținerea acestei aprecieri se citeaza Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994. Se mai arata ca textul criticat nu încalcă nici dreptul la apărare, care, printre alte componente, cuprinde și obligația organelor judiciare de a avea în vedere, din oficiu, îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru valabilitatea unor acte sau posibilitatea părților de a folosi calea de atac a apelului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.
Articolul 177
alin. 8 din Codul de procedură penală prevede: "Dacă invinuitul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare". Critica de neconstituționalitate privește teza finala a textului, și anume cea potrivit căreia "Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare." În opinia autorului excepției aceasta dispoziție încalcă normele constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), privind egalitatea în drepturi, și ale art. 24 alin. (1) care reglementează dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
I. O prima critica consta în susținerea potrivit căreia art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală instituie o discriminare, în funcție de locul de domiciliu, în țara sau în străinătate, între persoanele care urmează să fie citate la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată, în cursul procesului penal. Astfel, pentru persoanele care locuiesc în țara îndeplinirea procedurii de citare trebuie să rezulte din dovada de inmanare a citației, pe când în cazul persoanelor care locuiesc în străinătate, pentru dovedirea îndeplinirii procedurii este suficienta recipisa de predare a scrisorii recomandate prin care s-a făcut citarea. Se considera ca aceasta reglementare încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, conform cărora "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege".
Cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curții Constituționale a statuat ca "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite". Acesta este sensul jurisprudenței constante a Curții, care a adoptat soluții identice în numeroase decizii ulterioare, între care Decizia nr. 6 din 24 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, precum și Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.
În același sens sunt și dispozițiile art. E cuprins în partea a V-a din anexa la Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de Parlamentul României prin
Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi conform cărora "O diferența de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată ca discriminatorie".
Curtea Constituțională constata ca situația persoanelor care locuiesc în străinătate este esențial diferita de situația persoanelor care locuiesc în țara, ceea ce, în mod obiectiv, justifica diferența de tratament procedural. În rândul cauzelor obiective poate fi menționat faptul ca legislația naționala poate stabili obligația pentru agenții procedurali proprii de a transmite corespondenta și de a returna dovada de inmanare a citației sau de comunicare a actelor judiciare, dar nu poate stabili aceleași obligații pentru agenții altor state. De asemenea, obiectiv diferite sunt și posibilitățile de comunicare și cele de deplasare.
Chiar și pentru persoanele care locuiesc în țara normele de procedura prevăd numeroase excepții de la regula generală a inmanarii în mod direct și personal a citației, cum sunt, de exemplu: predarea citației unor rude sau altor persoane care locuiesc împreună cu persoana în cauza, afișarea citației, citarea prin publicitate, citarea prin administrațiile locului de deținere, citarea la unitățile militare sau la spitale ori afișarea la poarta hotelului și altele. Toate aceste excepții nu înseamnă discriminare, ci modalități diferite de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situația obiectiv diferita a persoanelor citate.
Cerința legală de a asigura persoanei citate posibilitatea reală de a lua cunoștința de citație, cu toate datele pe care aceasta trebuie să le conțină, este general valabilă și obligatorie, fără nici o discriminare și fără nici un privilegiu. Îndeplinirea viciata a procedurii de citare, precum și imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de părțile interesate, urmând ca instanța de judecată sa dispună în consecința. Aceste aspecte nu reprezintă însă probleme de constituționalitate, ci de aplicare a legii, care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.
Fața de cele arătate rezultă ca prevederile tezei finale din alin. 8 al art. 177 din Codul de procedură penală nu sunt discriminatorii și nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Dreptul la apărare este garantat". În opinia autorului excepției lipsa dovezii de inmanare a citației pune sub semnul intrebarii primirea citației de către persoana respectiva, care, fiind în necunostinta de cauza, nu-și poate exercita dreptul la apărare.
Curtea Constituțională constata ca nici acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut. Comunicarea citației printr-o scrisoare recomandată presupune, după toate regulile de transmitere a corespondentei, predarea personală a acesteia. În consecința, persoana căreia îi este adresată scrisoarea recomandată are posibilitatea reală de a lua cunoștința de faptul ca a fost citata la o anumită instanța, într-o anume cauza și calitate procesuala, precum și la un termen precizat, astfel încât nu se poate susține încălcarea dreptului sau la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție.
Fața de cele arătate rezultă ca prevederile art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală nu contravin art. 16 alin. (1) și (2) și art. 24 din Constituție, fiind asadar constituționale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 3.338/1999 al Tribunalului București, Secția a II-a penală.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2000.
PREȘEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.