Decizia nr. 77/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Florea Ene în Dosarul nr. 445/109/2019 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 618D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 130 din 10 martie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 283/R-CONT din 11 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 445/109/2019, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Excepția a fost ridicată de Florea Ene într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei sentințe judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a unui ordin al prefectului de constatare a încetării înainte de termen a mandatului primarului, formulată în temeiul

art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că, dacă

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

va fi declarat neconstituțional, iar legislativul va fi obligat să introducă controlul jurisdicțional împotriva soluției adoptate de prima instanță, atunci recursul formulat în cauză trebuie considerat admisibil și soluționat pe fondul motivelor.

6.

Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, având în vedere că textul legal criticat conține norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în virtutea prerogativei sale exclusive de a stabili competența și procedura de judecată, inclusiv condițiile de exercitare a căilor de atac, norme care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiilor obligativității respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, egalității în drepturi ori dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

au fost abrogate prin

art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

și în lumina

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează a reține ca obiect al excepției aceste dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.“

11.

Potrivit dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a

Codului de procedură civilă , referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă și irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓.

12.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5)

privind principiul obligativității respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil,

art. 126 alin. (2) , potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“,

art. 129 , potrivit căruia „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, și

art. 148 alin. (2)

privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celei formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008,

Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013,

Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 12 iunie 2017,

Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017,

Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018,

Decizia nr. 130 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 19 iunie 2020,

Decizia nr. 525 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 3 noiembrie 2020, sau

Decizia nr. 415 din 10 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 20 august 2021).

14.

Curtea a reținut, în esență, că prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , referitoare la contestarea în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție . Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudența sa, că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

15.

Curtea a mai statuat că prevederile

art. 129 din Constituție

stabilesc dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac potrivit legii, dar aceasta nu înseamnă reglementarea constituțională a principiului dublului grad de jurisdicție. Este adevărat că

art. 2 din Protocolul nr. 7

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnată penal, dar, pe de altă parte, nu există obligativitatea extinderii acestui principiu și în materie civilă. De asemenea, noțiunea de „proces echitabil“ nu implică imperios existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 86 din 20 martie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001).

16.

Curtea a precizat că, prin jurisprudența privind dispozițiile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001 , a fost evidențiat caracterul de norme speciale, derogatorii, al acestor prevederi. Necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a organelor de conducere la nivelul administrației publice locale, în speță, a primarului, reprezintă un argument suficient pentru a justifica măsura constând în derogarea de la regulile procedurale de drept comun ale modalităților de exercitare a liberului acces la justiție, în sensul ca hotărârea primei instanțe - tribunalul, secția de contencios administrativ - învestite cu soluționarea contestației împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar să fie definitivă. Această măsură este una necesară și adecvată, urmărește un scop legitim - acela de restabilire a organelor de conducere ale administrației publice locale - și este proporțională cu acest scop (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018 , precitată).

17.

În consecință, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la folosirea căilor de atac.

18.

Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

19.

Distinct, Curtea observă că, în contradicție cu dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“, autorul excepției nu a arătat în ce constă încălcarea celorlalte dispoziții din

Constituție

invocate. În consecință, fiind nemotivate, susținerile privind încălcarea

art. 1 alin. (5)

privind principiul obligativității respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, a

art. 16

privind egalitatea în drepturi, și a

art. 148 alin. (2) din Constituție

nu au relevanță în cauză.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florea Ene în Dosarul nr. 445/109/2019 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2022.