Decizia nr. 60/2023

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 :

Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014, se va realiza astfel:

a)

în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b)

în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c)

în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d)

în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e)

în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).;

–

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 :

Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, se va realiza astfel:

a)

în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b)

în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c)

în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d)

în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e)

în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor

prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

19.

Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție:

art. 1 alin. (4) și (5)

privind separația puterilor în stat și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii civile,

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor,

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,

art. 41 alin. (2)

privind protecția socială a muncii,

art. 44

referitor la dreptul de proprietate,

art. 47 alin. (1)

privind nivelul de trai,

art. 52

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți,

art. 108 alin. (2)

referitor la actele Guvernului,

art. 115 alin. (4)

privind delegarea legislativă,

art. 126 alin. (1)

privind instanțele judecătorești și

art. 148 alin. (2)

cu privire la aplicarea cu prioritate a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, invocă încălcarea următoarelor prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 14

privind interzicerea discriminării,

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept și

art. 18

privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor prevăzute de Convenție. Totodată, invocă încălcarea

art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

și a

art. 1 privind dreptul de proprietate din Primul Protocol

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că problematica referitoare la eșalonarea unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale a mai fost supusă controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a reținut că autoritatea publică trebuie să constituie un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv. Pentru aceasta, dispune de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătorești, acest termen neputând însă să depășească intervalul de timp strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite în situațiile excepționale date.

21.

Prin aceeași decizie, Curtea a precizat că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva acestora, dar, în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). Astfel, mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

22.

Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție

și la

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea, prin

Decizia nr. 235 din 16 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 8 august 2019, paragraful 20, a reținut că personalul din instituțiile și autoritățile publice, care se încadrează în ipoteza

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , se află într-o ipoteză diferită față de cea a altor categorii de personal, care nu sunt plătite din fonduri publice ori ale căror drepturi bănești obținute pe cale judecătorească au devenit executorii în altă perioadă decât cea prevăzută de acest text de lege. Or, egalitatea în fața legii și a autorităților publice își găsește aplicarea doar atunci când persoanele se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispozițiile de lege criticate nu sunt discriminatorii sub acest aspect.

23.

Prin

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Curtea a reținut și că eșalonarea unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale nu creează o discriminare între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. În acest sens, a amintit că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Ciprului, 1999, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004).

Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004).

24.

Or, Curtea a apreciat că măsura de eșalonare a unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Astfel, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.

25.

Tot prin

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010

Curtea a reținut că pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, coroborate cu cele ale

art. 126 alin. (1)

privind instanțele judecătorești, nu poate fi reținută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea constată că ordonanța de urgență nu este o măsură prin care se interzice - nici măcar temporar - executarea unei hotărâri judecătorești și, în consecință, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției.

26.

Prin aceeași decizie, cu privire la dreptul de proprietate, Curtea a reținut că Guvernul, prin adoptarea măsurii eșalonării unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a

art. 44 alin. (2) din Constituție , în condițiile unei crize financiare accentuate.

27.

Cât privește critica raportată la

art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală

care consacră principiul neretroactivității legii, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate se aplică numai pentru viitor.

28.

În ceea ce privește existența unei situații extraordinare, care să justifice emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , Curtea constată că, prin

Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, a reținut că această condiție impusă de prevederile

art. 115 alin. (4) din Constituție

este îndeplinită.

29.

Curtea constată că prevederile constituționale ale

art. 41 alin. (2)

privind munca și protecția socială a muncii, ale

art. 47 alin. (1)

privind nivelul de trai, ale

art. 52

privind dreptul persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică și ale

art. 148 alin. (2)

referitoare la aplicarea cu prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, invocate, nu sunt incidente în cauza de față.

30.

Pentru argumentele deja expuse, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor

art. 20 din Legea fundamentală , cu referire la

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept și la

art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

31.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian-Octavian Potorac și Diana Tache Radu în Dosarul nr. 2.394/299/2018/a1 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2023.