Decizia nr. 440/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid-Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea TNA Service 2001 - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.041/299/2018 al Tribunalului București -

Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.341D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că sintagma „construcțiilor de orice fel“ nu pune niciun fel de problemă de claritate și previzibilitate, câtă vreme excepțiile sunt prevăzute expres la

art. 11 din Legea nr. 50/1991 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 2.196 din 28 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9.041/299/2018, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea TNA Service 2001 - S.R.L. din București în etapa procesuală a apelului declarat într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției săvârșite în domeniul executării lucrărilor de construcții.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, după ample considerații teoretice ale valorilor ocrotite prin textele din Constituție indicate ca fiind încălcate, autoarea excepției susține, în esență, că dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

sunt neconstituționale, deoarece sintagma „construcțiilor de orice fel“ descrie o universalitate, neputând fi inclusă în această noțiune nicio particularitate. În opinia acesteia, orice contravenție trebuie să se poată raporta la individualitate pentru a putea fi dispusă, și nu la o universalitate. Așa fiind, în raport cu aceste aspecte, autoarea excepției susține că în situația în care

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

își păstrează acest conținut normativ, prevederile constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5) ,

art. 21

și

art. 124 alin. (1) și (2)

nu își mai ating scopul pentru care au fost edictate.

6.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța reține că termenul „construcțiilor de orice fel“ este clar, iar înțelesul său este în afara oricărui dubiu, cel din limbajul comun, în aria sa semantică intrând orice construcții, nefiind exceptată niciun fel/tip de construcție. Acest text de lege instituie regula autorizării lucrărilor de la care nu se poate deroga decât în cazurile prevăzute în

art. 11 din Legea nr. 50/1991 , iar stabilirea existenței contravenției se face prin analizarea lucrărilor efectuate/executate și încadrarea acestora în cazurile de excepție reglementate de aceste dispoziții.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, potrivit cărora:

(1)

Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:

a)

lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;“.

11.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

privind statul de drept și

alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii,

art. 21

privind accesul liber la justiție și

art. 124 alin. (1)

și

(2)

potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii și este unică, imparțială și egală pentru toți.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în jurisprudența sa, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, la paragrafele 17-19, a subliniat că

Legea nr. 50/1991

reglementează condițiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcții, stabilind în sarcina deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - anumite obligații ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care urbanismul și amenajarea teritoriului, precum și securitatea și siguranța în construcții îl reprezintă, iar

art. 26

din acest act normativ reglementează sancțiunile contravenționale ce pot fi aplicate în situația nesocotirii normelor care organizează activitatea de construcție și de obținere a autorizației de construire.

13.

Referitor la materia analizată, în ceea ce privește reglementarea contravențiilor la regimul executării lucrărilor de construcții,

Legea nr. 50/1991

reprezintă o lege specială în raport cu

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care reprezintă legea generală. Această concluzie rezultă cu evidență din dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.

14.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că prin obligația obținerii autorizației de construcție și prin tragerea la răspundere a celor care nu respectă această obligație se protejează drepturile și libertățile celorlalte persoane, iar activitatea de edificare sau desființare a construcțiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii. S-a arătat, totodată, că obligația obținerii autorizației de construcție are drept scop prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare, astfel încât îndeplinirea acesteia are în vedere prevenirea consecințelor unor sinistre în cazul executării unor construcții necorespunzătoare, ceea ce justifică reglementarea restrictivă, prin Legea nr. 50/1991, a autorizării executării lucrărilor de construcții. Așa fiind, amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor sunt operațiuni care trebuie să respecte planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, precum și anumite standarde de calitate și siguranță (a se vedea, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 936 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011).

15.

De asemenea, prin

Decizia nr. 403 din 15 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 9 noiembrie 2022, paragraful 17, Curtea a reținut că

art. 1 din Legea nr. 50/1991

consacră principiul de bază al acestui act normativ, și anume acela că „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel“. Obligativitatea autorizării lucrărilor de construcții se derulează pe două direcții asemănătoare, dar separate, și anume: prima direcție impune ca momentul executării lucrărilor de construcții să fie ulterior celui în care s-a obținut autorizația de construire [ art. 1 alin. (1)

coroborat cu

art. 2 alin. (1) din lege ], iar a doua direcție impune regula ca modalitatea de execuție a lucrărilor - atât sub aspect procedural (de construire), cât și de fond (ansamblul arhitectural rezultat) - să se încadreze în limitele autorizației [ art. 1 alin. (2)

coroborat cu

art. 3 alin. (1) din lege ]. O importanță deosebită o are și ar t. 3 din Legea nr. 50/1991 , care definește categoria de construcții civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură, ce se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.

16.

Curtea observă că, în prezenta cauză, critica autoarei excepției vizează, în concret, o pretinsă lipsă de claritate a termenului „construcțiilor de orice fel“ din cuprinsul

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 , apreciind, totodată, că în speță nu sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, deoarece amplasarea pe fațada unui bloc de locuințe proprietate privată, cu acordul asociației de proprietari, a unei copertine din PVC pe structură metalică, a unei firme luminoase, precum și montarea unei casete publicitare nu intră în categoria lucrărilor de construcții cu caracter provizoriu, ce trebuie autorizate conform

Legii nr. 50/1991 .

17.

În acest context, prin

Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 123, Curtea a statuat că aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc cu respectarea criteriilor prevăzute de

art. 21 din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , referitoare la limitele sancțiunilor, respectiv proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Cu alte cuvinte, la stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancțiunea trebuie să analizeze criteriile generale prevăzute în

art. 21 din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și alte criterii speciale, dacă este cazul. În caz contrar, în măsura în care regula proporționalității este încălcată, instanța va adapta sancțiunea la cerințele prevăzute de lege.

18.

Din perspectiva criticilor formulate, Curtea observă că

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

prevede în mod clar și explicit care sunt construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură ce se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, și anume lucrările de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la

art. 11 din Legea nr. 50/1991 . Prin urmare, prin această derogare expresă, legiuitorul a stabilit repere clare cu privire la natura „construcțiilor“ care se pot realiza fără autorizație de construcție, iar raportat la speță, Curtea apreciază că stabilirea naturii construcției, încadrarea juridică a faptei contravenționale săvârșite precum și sancțiunea aplicabilă revin în sarcina agentului constatator.

19.

În acest sens, prin

Decizia nr. 34 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 25 iunie 2020, paragraful 27, Curtea Constituțională a reținut că interpretarea și aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii.

20.

De asemenea, în jurisprudența lor referitoare la principiul calității legii, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35;

Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109).

21.

Așadar, prin prisma argumentelor menționate, Curtea consideră ca fiind lipsite de fundament criticile formulate, întrucât reglementarea specială a regimului de autorizare a edificării construcțiilor are în vedere tocmai importanța deosebită a activității de construcție a clădirilor, atât din perspectiva asigurării conformității acestei activități cu reglementările urbanistice adoptate la nivel central și local, cât și din perspectiva certitudinii gradului de siguranță al construcțiilor, destinatar al normei de protecție nefiind doar beneficiarul construcției edificate, ci toate subiectele de drept care ar putea suferi prejudicii în urma încălcării condițiilor legale pentru exercitarea dreptului de a construi.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea TNA Service 2001 - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.041/299/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.