Hotărârea nr. 4/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

La data de 24 octombrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația nr. 78 din 23 octombrie 2000, formulată de doamna Maria-Crina Teodorescu.

Contestația privește înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 și formează obiectul Dosarului nr. 327D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestația se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În motivarea contestației doamna Maria-Crina Teodorescu susține ca, în cazul în care domnul Ion Iliescu candidează din nou la funcția de Președinte al României, s-ar ajunge la încălcarea Constituției și a

Legii nr. 69/1992 , privind alegerea Președintelui României, deoarece prin acest nou mandat "se depășește durata limita admisă de Constituție cu 3 ani". De asemenea, se susține ca domnul Ion Iliescu se face vinovat de "mineriade, Piața Universitatii, Targu Mures, tratatul cu U.R.S.S., firul roșu, afisele electorale pentru care a înșelat statul român neplatind taxe vamale, dar mai ales pentru condamnarea la moarte a celor doi dictatori [...] în ziua de Craciun".

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , apreciază ca singurul mandat de Președinte al României, în înțeles constituțional, este cel îndeplinit de domnul Ion Iliescu ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. Se arata ca noțiunea de "mandat de Președinte al României" este utilizat pentru prima data prin

Legea nr. 69/1992 , adoptată în temeiul Constituției din anul 1991. De asemenea, se considera ca

Decretul-lege nr. 92/1990

este un act normativ cu caracter provizoriu și tranzitoriu, care se referă la unele prerogative ale funcției de Președinte al României, iar nu la noțiunea de mandat de Președinte al României. Rezultă ca motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este nefondat. În ceea ce privește motivul tragerii la răspundere penală, se apreciază ca acesta nu poate fi reținut, deoarece, pe de o parte, domnul Ion Iliescu nu a fost pus sub acuzare, iar pe de altă parte, acest motiv nu intră în competența Curții Constituționale. În consecința se solicita respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

analizând contestația prin raportare la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, și vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența să soluționeze contestația privind înregistrarea candidaturii pentru funcția de Președinte al României.

Contestatorul susține ca domnul Ion Iliescu nu mai poate candida la alegerile din 26 noiembrie 2000, întrucât ar depăși cu 3 ani limita maxima a doua mandate de Președinte al României. De asemenea, considera ca trebuie tras la răspundere penală pentru unele dintre activitățile desfășurate în perioada în care a îndeplinit funcția de Președinte al României.

I. Examinând aceste sustineri, Curtea retine ca în legătură cu primul motiv al contestației, și anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat de Președinte al României, cu doua opinii separate, s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 8 noiembrie 2000, în sensul că domnul Ion Iliescu a îndeplinit până în prezent un singur mandat de Președinte al României, și anume în perioada 1992-1996, corespunzător prevederilor art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție.

Cele statuate de Curtea Constituțională prin

Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000

își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței.

II. În ceea ce privește celelalte motive cuprinse în contestație, Curtea constata ca atât condițiile de eligibilitate, cat și impedimentele constituționale pentru a fi ales în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și la art. 81 alin. (4) din Constituție, texte al căror conținut este următorul:

- Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.";

- Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.";

- Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive."

În speta, examinând motivele invocate de contestator, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conținutul prevederilor constituționale anterior menționate. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatorului, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.

În consecința, contestația ce face obiectul prezentei cauze este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al

art. 16, 26 și 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu majoritate de voturi în privinta motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție și cu unanimitate de voturi în celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, contestație formulată de doamna Maria-Crina Teodorescu.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.