Hotărârea nr. 26/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

La data de 3 noiembrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația formulată de doamna Veronica Gindac, privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcția de Președinte al României, contestație ce formează obiectul Dosarului nr. 361D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestațiile se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În contestație s-au invocat următoarele motive: "Înregistrarea candidaturii este nelegală și incompatibilă cu calitatea de prim-ministru a domnului Mugur Isarescu, deoarece una dintre atribuțiile constituționale ale Guvernului este organizarea alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat, precum și pentru alegerea Președintelui României." Un alt aspect important, în opinia contestatoarei, este și "faptul ca, deși candidatura domnului Mugur Isarescu a fost înregistrată ca independent, acesta este susținut de alianta politica C.D.R. 2000". Se mai susține ca "este posibil ca dl Mugur Isarescu sa beneficieze în mod indirect de subvenții de la bugetul de stat, fapt ce contravine dispozițiilor

art. 45 alin. (4) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului", condiții în care "egalitatea de sanse a celorlalți candidați este serios compromisa". De asemenea, se mai considera ca aceasta candidatura "este contrară moralei publice". Se susține ca domnul Mugur Isarescu nu poate candida la funcția suprema în stat decât după ce își va prezenta demisia din funcția de prim-ministru. Contestatoarea invoca în acest sens Decizia nr. 2 din 30 iunie 1992 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, dispoziții referitoare la limitarea, pentru prefecți și subprefecți, a dreptului de a candida în aceeași circumscripție electorală în care își exercită funcția. Totodată, deși contestatoarea invoca și prevederile art. 49 din Constituție, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, considera ca "lipsa unui text de lege expres care să reglementeze o asemenea situație specială este suplinita de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României".

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, apreciază ca fiind neîntemeiată contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcția de Președinte al României, deoarece nu exista nici o limitare constituțională sau legală privind dreptul primului-ministru de a candida pentru funcția de Președinte al României. Totodată se arata ca susținerea candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu și de către o alianta politica nu impieteaza asupra legalității acestei candidaturi. De asemenea, se arata că nu poate fi asimilată limitarea dreptului de a candida, prevăzută de

Legea nr. 68/1992 , pentru prefecți și subprefecți, cu situația primului-ministru, cu privire la care nu exista nici un impediment legal. În consecința, se solicita respingerea contestației.

CURTEA,

analizând contestația în raport cu prevederile Constituției și ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, și vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența să soluționeze contestația privind înregistrarea candidaturii pentru funcția de Președinte al României.

În opinia contestatoarei candidatura domnului Constantin Mugur Isarescu pentru "funcția suprema în stat" este neconstitutionala. Motivele invocate în contestație vizează incompatibilitatea primului-ministru de a candida pentru funcția de Președinte al României, sub aspect constituțional, prin încălcarea art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, și moral, prin existenta și a altor sustinatori ai candidaturii, ca independent, a domnului Constantin Mugur Isarescu și posibilitatea obținerii unor subvenții de la buget. Autoarea își întemeiază contestația pe prevederile art. 144 lit. d) din Constituție și pe cele ale art. 16 alin. (1) și (2), precum și pe prevederile

art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 69/1992

privind alegerea Președintelui României.

Examinând contestația, Curtea constata ca atât condițiile de eligibilitate, cat și impedimentele constituționale pentru a fi ales în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și la art. 81 alin. (4) din Constituție, texte al căror conținut este următorul:

- Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.";

- Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.";

- Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive."

În speta, examinând motivele invocate de contestatoare, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conținutul prevederilor constituționale menționate anterior. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatoarei, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.

Curtea constata, de asemenea, că nu pot fi luate în considerare nici motivele referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție [al căror conținut este următorul: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."], deoarece prin înregistrarea candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcția de Președinte al României nu s-a încălcat principiul egalității în drepturi și nici principiul respectării legii. Într-adevăr, asa cum observa însăși contestatoarea, nu exista nici un text constituțional sau legal care să interzică primului-ministru sa candideze pentru funcția de Președinte al României. În absenta unei asemenea restrangeri Curtea constata ca Biroul Electoral Central a procedat corect înregistrând candidatura domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcția de Președinte al României.

De asemenea, Curtea constata ca interdicția prevăzută de

Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, în privinta candidaturii prefecților și a subprefecților, nu poate fi extinsă la candidatura pentru funcția de Președinte al României, limitarile fiind de stricta interpretare.

În sfârșit, Curtea mai observa ca înregistrarea candidaturii primului-ministru reprezintă tocmai respectarea principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări și, totodată, afirmarea principiului respectării legii.

În consecința, contestația urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al

art. 16, 26 și 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 ,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcția de Președinte al României, contestație formulată de doamna Veronica Gindac.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.