Decizia nr. 384/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 7/2010 29 ianuarie 2010 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumur…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Agromec Cenei - S.A. din comuna Cenei, județul Timiș, în Dosarul nr. 2.922/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.336D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei o cerere de judecată în lipsă.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere considerentele
Deciziei nr. 445 din 11 iulie 2019 , prin care Curtea a analizat critici similare și a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a textului criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 22 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.922/325/2020, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Agromec Cenei - S.A. din comuna Cenei, județul Timiș, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autoarea excepției împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care i-a fost aplicată o amendă contravențională ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale criticate.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constituție , întrucât prevede obligativitatea obținerii acordului prealabil, a autorizației de amplasare și/sau a autorizației de acces în zona drumului public pentru căile de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a ordonanței.
6.
De altfel, se arată că articolul cuprinde și o contradicție în termeni, prevăzând necesitatea obținerii acordului prealabil pentru o cale de acces deja realizată. Se susține că, potrivit principiului constituțional al neretroactivității legii civile, aceasta nu se va aplica unor fapte din trecut și, prin urmare, autoarei excepției nu i se pot solicita acorduri prealabile, autorizații de amplasare și/sau acces în zona drumului public pentru o lucrare care nu a fost realizată de aceasta.
7.
Judecătoria Timișoara - Secția I civilă, contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției invocate.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, care au următorul cuprins: „Beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte sau după intrarea în vigoare a
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea obținerii acestora și încheierii contractului de utilizare și acces în zona drumului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , republicată, cu modificările și completările ulterioare“.
12.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că, în virtutea normelor legale în materie, cad sub incidența acestora și beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte de reglementarea cuprinsă în
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 , astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 , și apreciază că aceste cerințe, care se adaptează și se instituie permanent, sunt contrare principiului neretroactivității legii.
14.
În ceea ce privește invocarea principiului neretroactivității legii, Curtea a reținut în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 1 noiembrie 2019, paragraful 20, și
Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 iulie 2024, paragraful 15), că prevederile
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 , astfel cum au fost modificate de
art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 , nu conțin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea
Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau
Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).
15.
Totodată, în ceea ce privește regimul drumurilor publice, Curtea a reținut în
Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019 , precitată, paragraful 23, că este de domeniul evidenței faptul că primează interesul general, respectiv că statul trebuie să asigure în deplină siguranță circulația pe drumurile publice, fiind firesc și normal ca amplasarea sau realizarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții sau activități comerciale, căi de acces, amenajări sau instalații în orice scop să se facă în anumite condiții care trebuie adaptate concomitent și permanent cu dezvoltarea și modernizarea infrastructurii rutiere, condiții care sunt aplicabile beneficiarilor zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel realizate înainte sau după intrarea în vigoare a ordonanței
16.
Pentru aceste motive, Curtea constată că dispozițiile criticate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, ci stabilesc un mod de aplicare în timp a legii.
17.
Nu în ultimul rând, cu referire la susținerile autoarei excepției potrivit cărora textele criticate cuprind o contradicție în termeni, întrucât prevăd necesitatea obținerii acordului prealabil pentru o cale de acces deja realizată de o altă persoană, Curtea reține că acestea, în contextul dat, sunt probleme ce țin de aplicarea și interpretarea legii, și nu de contencios constituțional.
18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Agromec Cenei - S.A. din comuna Cenei, județul Timiș, în Dosarul nr. 2.922/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.