Hotărâre · Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 9/2000

privind contestarea înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României

prezumat în vigoare

Data actului
27 octombrie 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 591 din 22 noiembrie 2000
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 8.928 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

La data de 27 octombrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația înregistrată la nr. 171 din 27 octombrie 2000, formulată de Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România.

Contestația privește înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile din 26 noiembrie 2000 și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 337D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestațiile se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În motivarea contestației se susține ca înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru alegerile din 26 noiembrie 2000 este nelegală și neconstitutionala, contravenind prevederilor art. 81 alin. (4) din Constituție. În opinia contestatorului candidatul Ion Iliescu a mai îndeplinit funcția de Președinte al României și în aceasta calitate a îndeplinit prerogativele unui șef de stat. În continuare se apreciază ca, în perioada în care candidatul Ion Iliescu a fost Președinte al României, "a demonstrat a fi nedemn de a reprezenta statul român, el neputând garanta unitatea și integritatea teritorială a tarii", fapt pentru care se conchide ca "nu poate beneficia de atenția și onorurile oferite de comunitatea țărilor europene", datorită "activității din trecutul sau comunist". În cuprinsul contestației se fac, de asemenea, aprecieri cu privire la trecutul politic al domnului Ion Iliescu, cu referire la perioada studiilor în fosta U.R.S.S. și apoi ca activist al fostului P.C.R. în funcții importante, iar apoi, după Revoluție, ca fost Președinte al României, când a reprimat manifestările de protest din Piața Universitatii apelând la ajutorul "detasamentelor muncitoresti", chemând minerii în capitala "pentru a teroriza și lichidă pe pasnicii manifestanti pe care i-a denumit golani". În continuarea motivarii se susține ca domnul Ion Iliescu a participat la "distrugerea economiei naționale; a înșelat alegatorii în anul 1992", promitandu-le ca "va crea un milion de locuri de muncă și va construi o suta de mii de apartamente"; "a fost de acord cu încheierea tratatului cu Federația Rusa și Ucraina, care cuprindea clauze inadmisibile pentru poporul român".

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii în temeiul

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, arata ca noțiunea de mandat al Președintelui României este utilizata în

Legea nr. 69/1992 , adoptată în temeiul Constituției din anul 1991. De asemenea, se considera ca

Decretul-lege nr. 92/1990

a fost un act normativ cu caracter provizoriu și tranzitoriu, care se referea la unele prerogative ale funcției de Președinte al României, iar nu la noțiunea de mandat de Președinte al României. Rezultă ca motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este nefondat. În ceea ce privește motivele privind trecutul politic al candidatului Ion Iliescu se precizează ca acestea nu constituie cauze legale de neeligibilitate. În consecința, se solicita respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

analizând contestația în raport cu prevederile Constituției și ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența să soluționeze contestația privind înregistrarea candidaturii pentru funcția de Președinte al României.

În opinia contestatorului înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu contravine prevederilor art. 81 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia: "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive". În contestație se mai invoca, de asemenea, unele motive cu privire la trecutul politic al candidatului Ion Iliescu.

I. Examinând aceste sustineri, Curtea retine ca, în legătură cu primul motiv al contestației, și anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un nou mandat de Președinte al României, Curtea Constituțională, cu doua opinii separate, s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 8 noiembrie 2000, în sensul că domnul Ion Iliescu a îndeplinit până în prezent un singur mandat de Președinte al României, și anume în perioada 1992-1996, corespunzător prevederilor art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție.

Cele statuate de Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000 își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței.

II. În ceea ce privește celelalte motive cuprinse în contestație Curtea constata ca atât condițiile de eligibilitate, cat și impedimentele constituționale pentru a fi ales în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și la art. 81 alin. (4) din Constituție, texte al căror conținut este următorul:

- Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.";

- Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.";

- Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive."

În speta, examinând motivele invocate de contestator, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conținutul prevederilor constituționale anterior menționate. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatorului, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.

În consecința, contestația ce face obiectul prezentei cauze urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al

art. 26 și 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu majoritate de voturi în privinta motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție și cu unanimitate de voturi cu privire la celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, contestație formulată de Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.