Decizia nr. 746/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Nelu Bocancia

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 330 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Victor Micula în Dosarul nr. 5.440/271/2021/a1.1 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.848D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, susținând că autorul efectuează o comparație a dispozițiilor legale criticate cu reglementarea procesual penală anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, solicitând totodată eliminarea posibilității procurorului de a propune judecătorului de cameră preliminară luarea, menținerea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.440/271/2021/a1.1, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 330 din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Victor Micula întro cauză având ca obiect soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, cu privire la autorul sesizării, formulată prin rechizitoriu.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autorul acesteia critică dispozițiile

art. 330 din Codul de procedură penală

prin raportare la reglementarea procesual penală anterioară, sub aspectul posibilității procurorului de a formula prin rechizitoriu propunere de luare a măsurii arestării preventive. Astfel, autorul sesizării susține, în esență, că propunerea de luare a unei măsuri preventive trebuie să se efectueze printr-un act procedural distinct, iar nu prin rechizitoriu, deoarece acesta nu vizează aspecte privind acuzația adusă inculpatului. În caz contrar, față de judecătorul de cameră preliminară există bănuiala unei antepronunțări.

6.

Judecătoria Oradea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind în deplin acord cu prevederile constituționale și convenționale invocate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Sub aspectul inadmisibilității susține că autorul excepției solicită modificarea dispozițiilor criticate, în sensul eliminării posibilității procurorului de a propune judecătorului de cameră preliminară luarea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul trimis în judecată, prin rechizitoriu. Invocă

Decizia nr. 504 din 4 iulie 2017

și susține că autorul excepției solicită, în fapt, adoptarea unei noi soluții legislative.

9.

În ceea ce privește soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate susține că pronunțarea judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată cu privire la o propunere vizând luarea sau verificarea măsurilor preventive, prealabil soluționării cauzei pe fond, nu implică reținerea unei cauze de incompatibilitate, deoarece probatoriul care fundamentează astfel de măsuri prealabile este diferit de cel avut în vedere la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei. Invocă, în acest sens, considerente ale

Deciziei nr. 10 din 18 ianuarie 2018 , paragrafele 22-24.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 330 din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului,

rechizitoriul poate să cuprindă și propunerea de luare, menținere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive ori a unei măsuri asigurătorii.“

13.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 24

referitor la dreptul la apărare, astfel cum acestea se interpretează - în temeiul

art. 20 alin. (1)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului - și prin prisma exigențelor

art. 6 paragraful 1

și

paragraful 3 lit. a)

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită modificarea dispozițiilor criticate, în sensul reglementării posibilității procurorului de a propune judecătorului de cameră preliminară luarea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul trimis în judecată, printr-un act procedural distinct față de rechizitoriu. Raportat la aceste critici, Curtea reține că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Având în vedere rolul său de legiuitor negativ, Curtea Constituțională nu poate emite noi norme juridice, fie ele și numai cu rol complinitor, și nici nu le poate modifica pe cele existente în sistemul normativ; ea poate doar să constate incompatibilitatea ce există între o normă de reglementare primară și

Legea fundamentală , sancționând-o pe prima prin declararea ei ca neconstituțională și, implicit, inaplicabilă. Aceasta deoarece așa-numitele omisiuni legislative sunt aspecte ce vizează actul normativ, Curtea Constituțională fiind învestită doar cu efectuarea unui control de legalitate în sens larg (conformitatea legilor cu Constituția) și nicidecum a unui control de oportunitate a legiferării. Un comportament diferit din partea Curții Constituționale ar avea semnificația unei depășiri a competenței sale, echivalând cu o intruziune nepermisă în sfera de activitate a puterii legislative. În acest sens, prin

Decizia nr. 897 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 8 septembrie 2011, Curtea a reținut că în lipsa unei veritabile critici de neconstituționalitate, un text de lege nu poate fi criticat doar pentru a avea parte de o soluție favorabilă în cadrul litigiului, prin prisma unor insuficiențe legislative, ajungând la concluzia că acesta ar trebui completat pentru a corespunde exigențelor constituționale.

15.

Ca atare, aspectele invocate de autorul excepției nu au relevanță constituțională, ci sunt mai degrabă propuneri de lege ferenda cele pe care acesta le formulează, însă potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu are competența de a modifica sau completa textul legal supus controlului de constituționalitate, astfel de operațiuni aparținând competenței exclusive a legiuitorului originar sau delegat. În același sens sunt și

Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020,

Decizia nr. 451 din 22 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 august 2017,

Decizia nr. 942 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 4 august 2010,

Decizia nr. 310 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008,

Decizia nr. 227 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 24 aprilie 2008, și

Decizia nr. 537 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005).

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 330 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Victor Micula în Dosarul nr. 5.440/271/2021/a1.1 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.