Decizia nr. 454/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005

privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ale

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție ridicată de Vasile Sălăjan în Dosarul nr. 3.648/111/2020/a1 al Tribunalului Bihor - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.741D/2021.

2.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Răzvan Doseanu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.562D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005 , ale

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Victor Micula în Dosarul nr. 5.440/271/2021/a2 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

4.

La apelul nominal răspund, pentru autorul excepției, domnii avocați Răzvan Doseanu, Stelian Garofil, Radu Chiriță și Adrian Chirvase, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra documentelor depuse la dosar de către autorul excepției.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocații prezenți și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.562D/2021 la Dosarul nr. 2.741D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Răzvan Doseanu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că după pronunțarea de către instanța de contencios constituțional a

Deciziei nr. 674 din 17 noiembrie 2016 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , prin care, deși a respins ca inadmisibilă sesizarea, a realizat o interpretare a problemei de drept. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea că textele de lege criticate sunt constituționale doar în măsura în care permit lucrătorilor Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor să efectueze acte de urmărire penală exclusiv în cauzele care vizează lucrătorii acestui minister și raportat la dispozițiile și infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 208 din 9 aprilie 2025 . Arată că, deși între timp instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a pronunțat

Decizia nr. 8 din 16 iunie 2025 , la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate toate instanțele judecătorești aplicau considerentele

Deciziei nr. 21 din 7 iulie 2020 .

7.

Având cuvântul, domnul avocat Radu Chiriță arată că, în ceea ce privește fondul excepției de neconstituționalitate, achiesează la cele susținute anterior. În ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, arată că aceasta era admisibilă la momentul ridicării. Apreciază că și după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a

Deciziei nr. 8 din 16 iunie 2025

excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate, această hotărâre neputând fi convertită într-o modificare legislativă. Arată că deciziile Curții Constituționale produc efecte erga omnes pentru viitor, dar și efecte inter partes care se circumscriu în posibilitatea autorului excepției de a introduce o cerere de revizuire.

8.

Având cuvântul, domnul avocat Adrian Chirvase arată că achiesează la cele susținute anterior. De asemenea, susține că nu suntem în prezența unei probleme de practică neunitară, ci în prezența existenței unei carențe de neconstituționalitate care a permis interpretări care s-au situat sub nivelul de previzibilitate a legii.

9.

Având cuvântul, domnul avocat Stelian Garofil arată că achiesează la cele susținute anterior.

10.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care arată că instanța de contencios constituțional are competența de a stabili conformitatea unui text de lege cu prevederile constituționale invocate, precum și de a analiza interpretarea neconformă a acestor dispoziții de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin completuri specializate.

11.

În cele două cauze se face vorbire de interpretarea unor texte de lege de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în realitate, a statuat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 475 din Codul de procedură penală . Autorii excepției solicită Curții Constituționale realizarea unei interpretări a textelor de lege și pronunțarea unei soluții favorabile acestora.

12.

Având cuvântul în replică, domnul avocat Stelian Garofil arată că nu s-a solicitat Curții Constituționale să interpreteze textele de lege criticate, ci s-a solicitat să se stabilească dacă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este sau nu este constituțională. De asemenea, arată că nu s-a solicitat pronunțarea Curții asupra modalității de aplicare a legii în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

13.

Prin Încheierea penală nr. 108/Î/CP din 11 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.648/111/2020/a1, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005

privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ale

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție ridicată de Vasile Sălăjan într-o cauză penală aflată în etapa camerei preliminare.

14.

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.440/271/2021/a2, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005 , ale

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Victor Micula într-o cauză penală aflată în etapa camerei preliminare.

15.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că din dispozițiile de lege criticate rezultă că Direcția generală anticorupție reprezintă un organ de cercetare penală special conceput pentru cercetarea infracțiunilor săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, legiuitorul conferindu-i o competență materială și personală exclusivă. Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă a constatat caracterul inadmisibil al sesizării, prin considerentele

Deciziei nr. 21 din 7 iulie 2020

a pronunțat o notă de îndrumare pentru organele judiciare, considerentele fiind în totală contradicție cu soluția pronunțată prin dispozitivul deciziei respective. Susține că această contradicție între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia echivalează, în fapt, cu o „dezlegare de drept mascată“. Or, aceste considerente nu pot produce niciun efect, nefiind obligatorii pentru instanța de judecată. Face referire la

Decizia nr. 21 din 6 octombrie 2014 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, și la

Decizia Curții Constituționale nr. 674 din 17 noiembrie 2016 .

16.

Având în vedere aceste aspecte, solicită instanței de control constituțional să constate că interpretarea textelor legale criticate prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este neconstituțională, în măsura în care se apreciază că procurorul poate delega organele de cercetare penală din cadrul Direcției generale anticorupție să efectueze acte de urmărire penală în cauze care nu privesc personalul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

17.

Tribunalul Bihor - Secția penală și Judecătoria Oradea - Secția penală apreciază că dispozițiile criticate corespund exigențelor de constituționalitate, neaducând atingere principiului legalității procesului penal.

18.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.

Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 3.562D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Arată că autorul excepției este nemulțumit de faptul că au fost efectuate acte de urmărire penală prin delegare de către organe de cercetare penală din cadrul Direcției generale anticorupție cu privire la persoane care nu au calitatea de personal în cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Arată că aceasta este o chestiune de interpretare și aplicare a legii pe care cel interesat o poate invoca în fața judecătorului de cameră preliminară, neputând fi atrasă, într-o astfel de situație, competența instanței de contencios constituțional. Face referire la

Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020

și la

Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020 .

20.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocaților prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

21.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005

privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ale

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 6 septembrie 2005, iar

Legea nr. 161/2005

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iunie 2005.

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 4 februarie 2021.

23.

Curtea reține că, prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a respins, ca inadmisibilă, sesizarea prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri

prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua, conform

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală , acte de cercetare penală prin delegare și în alte cauze penale decât cele prevăzute în

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005

privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.“

24.

Având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate în susținerea excepției, precum și soluția

Deciziei nr. 21 din 7 iulie 2020 , pronunțată de instanța supremă, Curtea constată că autorii excepției sunt nemulțumiți, în realitate, de conținutul deciziei anterior menționate. Astfel, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

25.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

cu privire la principiul legalității și la criteriile de calitate a legii și în

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil.

26.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost formulată, Curtea Constituțională identifică două abordări distincte, în funcție de obiectul criticii de neconstituționalitate, și anume: în primul caz, când autorul excepției critică însăși decizia pronunțată într-un/în recurs în interesul legii/dezlegarea unor chestiuni de drept, excepția având caracter inadmisibil, și, respectiv, în al doilea caz, dacă excepția de neconstituționalitate se referă la textele de lege interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii/dezlegării unor chestiuni de drept, când Curtea are competența de a se pronunța pe fondul excepției.

27.

În cel de-al doilea caz, împrejurarea că printr-o decizie pronunțată într-un/în recurs în interesul legii/dezlegarea unor chestiuni de drept se dă unui text legal o anumită interpretare nu este de natură a fi convertită într-un fine de neprimire care să oblige Curtea Constituțională ca, în pofida rolului său de garant al supremației Constituției, să nu mai analizeze textul în cauză în interpretarea dată de instanța supremă. Constituția reprezintă cadrul și măsura în care legiuitorul și celelalte autorități pot acționa; astfel și interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să țină cont de această exigență de ordin constituțional cuprinsă chiar în

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală , potrivit căruia în România respectarea

Constituției

și a supremației sale este obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile

Constituției , Curtea Constituțională verifică constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii/dezlegarea unor chestiuni de drept. A admite o teză contrară contravine înseși rațiunii existenței Curții Constituționale, care și-ar nega rolul său constituțional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu

Legea fundamentală

(a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011,

Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, și

Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

28.

În ceea ce privește primul caz, anterior menționat, Curtea a statuat că o decizie pronunțată de instanța supremă în cadrul procedurilor referitoare la recursurile în interesul legii și la dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate constitui eo ipso obiect al excepției de neconstituționalitate, fiind, din această perspectivă, inadmisibilă, deoarece instanța de contencios constituțional, în acord cu prevederile

art. 146 din Legea fundamentală , nu are competența de a cenzura constituționalitatea hotărârilor judecătorești, indiferent că sunt pronunțate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării și aplicării unitare a legii (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Cu alte cuvinte, atunci când obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă însăși decizia instanței supreme, iar nu o anumită interpretare dată unei norme juridice prin intermediul deciziei pronunțate cu prilejul soluționării recursului în interesul legii sau dezlegării unor chestiuni de drept, excepția de neconstituționalitate astfel formulată este inadmisibilă, dat fiind faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă unui control de constituționalitate (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 466 din 14 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014).

29.

Plecând de la aceste premise jurisprudențiale, Curtea reține că prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 475 din Codul de procedură penală , a respins, ca inadmisibilă, sesizarea prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept. Totodată, Curtea observă că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia au arătat, în esență, că există o contradicție între considerentele deciziei instanței supreme și dispozitivul acesteia, iar cele reținute în considerente determină neconstituționalitatea dispozițiilor

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală .

30.

Or, având în vedere cele anterior menționate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu a realizat o interpretare a conținutului normativ al textelor de lege anterior precizate, în vederea lămuririi/dezlegării unei chestiuni de drept, interpretare care, în acord cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, să fie susceptibilă de a face obiectul unui control de constituționalitate.

31.

Prin decizia în cauză, pronunțată cu prilejul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, plecând de la conținutul normativ al dispozițiilor

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală

și de la dispozițiile aplicabile efectuării urmăririi penale, a constatat că lămurirea chestiunii de drept nu produce consecințe juridice asupra modului de rezolvare a contestației în procedura camerei preliminare și nici asupra modului de rezolvare a fondului cauzei privind rezolvarea acțiunii penale sau a acțiunii civile în procesul penal, neexistând o relație de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei, în accepțiunea conferită de jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu consecința inadmisibilității sesizării.

32.

Având în vedere acest aspect, instanța de contencios constituțional subliniază că, potrivit

art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală , este garantul supremației Constituției, iar în acord cu jurisprudența sa, în vederea exercitării acestei atribuții, este competentă să analizeze constituționalitatea textelor de lege interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii/dezlegării unor chestiuni de drept, dacă prin acestea s-ar da acestor texte o interpretare susceptibilă de a intra în coliziune cu prevederile Constituției.

33.

Or, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 21 din 7 iulie 2020 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu a realizat o interpretare a conținutului normativ al dispozițiilor

art. I pct. 1 din Legea nr. 161/2005

și ale

art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală , astfel că instanța de contencios constituțional nu are competența să se pronunțe asupra constituționalității acestei hotărâri judecătorești, excepția de neconstituționalitate astfel formulată urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

Deciziei nr. 21 din 7 iulie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție ridicată de Vasile Sălăjan în Dosarul nr. 3.648/111/2020/a1 al Tribunalului Bihor - Secția penală și de Victor Micula în Dosarul nr. 5.440/271/2021/a2 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția penală și Judecătoriei Oradea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.