Ghidul din 11 iunie 2026
privind sănătatea și securitatea pe șantierele din subteran - indicativ AND 626-2025
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 319/2006 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncă
ORDINUL nr. 596 din 11 iunie 2026 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 24 iunie 2026.
Aprobat prin
NOTĂ PRELIMINARĂ
Prezentul ghid tehnic are la bază reglementarea tehnică RVS 09.01.51-"HEALTH AND SAFETY ON UNDERGROUND CONSTRUCTION SITES", elaborată de către FSV Austria.
Capitolul I Generalități
Secțiunea 1 Domeniu de aplicare
Articolul 1
Prezentul normativ se aplică pentru planificarea și implementarea măsurilor de sănătate și securitate pentru toate tipurile de șantiere subterane.
În ceea ce privește alte metode de construcție, cum ar fi tunelurile scufundate, puțuri-cheson etc., precum și pentru renovări, prezentul normativ se aplică numai dacă riscurile aferente sunt comparabile cu cele ale șantierelor subterane.
Prezentul normativ nu se aplică metodelor de construcție a tunelurilor fără echipaj uman, precum tehnicile de construcție a micro tunelurilor etc.
Articolul 2
Terminologie
Antreprenor; în mod specific, pentru prezentul normativ, contractantul face trimitere la toate entitățile implicate într-un anumit proiect care sunt considerate separate de entitatea care atribuie contractul.
Client, entitate contractantă; orice persoană fizică sau juridică în numele căreia se desfășoară un anumit proiect de construcții (Directiva Consiliului 92/57/CEE).
Vizitator; orice persoană care intră pe un șantier și nu execută sarcini legate de șantier sau ce nu îndeplinește o obligație juridică.
Servicii de urgență; toate entitățile și serviciile publice și private, inclusiv poliția, pompierii și ambulanțele, care ajută în cazul unui incident.
Probabilitate de apariție; frecvența apariției unui anumit eveniment într-un interval de referință (SR ISO 31000).
Eveniment/incident; apariția unei anumite combinații de circumstanțe (SR ISO 31000).
Pericol; prezența activă a unui pericol, care nu este nociv în prezent (SR ISO 31000).
Administrare de urgență; activități coordonate desfășurate de o unitate organizațională pentru a face față situațiilor de urgență iminente sau în desfășurare (SR ISO 31000).
Echipament individual de protecție (EIP); echipament transportat sau purtat de o persoană pentru a se proteja de unul sau mai multe riscuri de sănătate și securitate, care este introdus pe piață fie separat, fie în combinație cu un echipament individual fără rol de protecție (Directiva UE 2016/425 privind echipamentul individual de protecție).
Risc rezidual; riscul ce rămâne după acțiunea de gestionare a riscurilor; riscul rezidual include și riscurile care sunt acceptate în mod conștient (SR ISO 31000).
Măsuri de salvare; orice acțiune întreprinsă pentru salvarea persoanelor:
a)
Acțiune de auto-salvare
Orice acțiune întreprinsă de o persoană aflată în pericol pentru a fi din nou în siguranță.
b)
Activități terțe de salvare
Activități de salvare întreprinse de persoane care nu se află în pericol.
Ghid de salvare; persoană instruită și echipată special, care cunoaște atât amplasamentele, cât și locul în sine și care, în cazul unui incident, ghidează echipele de urgență către locul incidentului, în subteran.
(14)
Limită de toleranță la risc; o limită care se aplică pentru a stabili acceptabilitatea sau inacceptabilitatea unui anumit risc, luând în considerare probabilitatea de apariție în combinație cu impactul.
(15)
Amploarea daunelor; efectul pe care îl are un incident asupra îndeplinirii obiectelor (SR ISO 31000).
(16)
Zonă sigură; un loc unde persoanele sunt în siguranță, fără a fi expuși la pericolele provocate de un eveniment.
(17)
Măsură de protecție; o măsură luată atât pentru a reduce probabilitatea unui eveniment, cât și pentru a soluționa un eveniment care a avut deja loc; în cazul unui eveniment care a avut loc, măsurile de protecție servesc, în esență, la reducerea efectelor negative aferente.
(18)
Coordonator de sănătate și securitate; o persoană fizică sau juridică desemnata de Beneficiar/Manager de proiect, spre care entitatea contractantă încredințează sarcina definită în
privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile și
pentru aprobarea
Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor
Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , cu modificările și completările ulterioare în faza de preconstrucție și/sau în faza de construcție.
(19)
Planul securitate și sănătate (PSS); planul de securitate și sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a proiectului și trebuie ținut la zi pe toată durata efectuării lucrărilor. Document privind lucrările viitoare.
(20)
Documentație care cuprinde toate datele referitoare la sănătate și securitate în construcții, care trebuie luată în considerare la efectuarea ulterioară a lucrărilor ( H.G. nr. 300/2006
și pentru lucrările din perioada de garanție).
(21)
Corporație; specific pentru prezentul normativ, fie un angajator, fie o persoană ce desfășoară o activitate independentă.
(22)
Șantier subteran; șantier pentru construirea, extinderea, întreținerea, reabilitarea, modernizarea zonelor subterane, cum ar fi tuneluri, galerii, puțuri sau peșteri, construite fie prin metode miniere, fie prin metode de tranșee acoperite.
Articolul 3
Aspecte generale
Lucrările din șantierele subterane implică multe riscuri. Pe lângă pericolele generale tipice pentru toate tipurile de șantiere, persoanele care lucrează pe șantierele subterane sunt expuse la o serie de pericole care cresc atât riscurile pentru sănătate, cât și a riscurilor de accidente. Prin urmare, trebuie să se țină seama de cerințe specifice în ceea ce privește sănătatea și securitatea la locul de muncă.
Principii:
a)
La planificarea și implementarea măsurilor de sănătate și de securitate, se iau în considerare toate caracteristicile șantierului și ale împrejurimilor acestuia.
b)
Atât planificarea, cât și implementarea măsurilor cuprind toate fazele proiectului, inclusiv proiectarea construcției, licitația, atribuirea, execuția lucrărilor de construcție și finalizarea proiectului.
c)
Trebuie respectată o procedură de gestionare a riscului (a se vedea
art. 8 ).
d)
Se definesc în mod clar funcțiile și responsabilitățile.
Secțiunea 2 Alocarea atribuțiilor, domenii de responsabilitate
Articolul 4
Alocarea atribuțiilor și a responsabilităților trebuie finalizată în baza regulilor și regulamentelor locale aplicabile.
Este posibil ca atât sfera, cât și alocarea sarcinilor și responsabilităților se necesite adaptări, în funcție de tipul de contract.
Articolul 5
Entitate contractantă
a)
Entitatea contractantă trebuie să se asigure că se aplică pe cât de devreme posibil Directiva UE 2016/425, conform transpunerii în legislația națională.
b)
Entitatea contractantă poate încredința sarcinile menționate mai sus unor persoane și furnizori de servicii eligibili și calificați. În cazul în care atribuțiile sunt alocate unui manager de proiect în conformitate cu
privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile aceasta include și atribuția de a da ordine (de exemplu, în ceea ce privește finanțarea sau termenele etc.) în legătură cu aspectele de sănătate și securitate (a se vedea legea coordonării
c)
Conform prezentului normativ și
art. 10 din HG nr. 300/2006
entitatea contractantă este responsabilă ca înainte de deschiderea șantierului să existe elaborat un plan de securitate și sănătate încă de la faza de proiectare, plan care cuprinde atât de planificarea, cât și de implementarea măsurilor de sănătate și securitate. Aceasta include următoarele atribuții:
i.
Atât implementarea măsurilor de protecție, cât și atribuirea costurilor (de exemplu, elementele incluse în caietul de sarcini) trebuie reglementate în detaliu prin intermediul unui contract.
ii.
La planificarea măsurilor de sănătate și securitate, trebuie să se țină seama atât de caracteristicile relevante legate de construcție și de acțiunile organizatorice, cât și de măsurile planificate pentru faza de utilizare (de exemplu, căi de evacuare, pasaje transversale etc.), pentru a obține beneficii sinergice
iii.
Stabilirea unor sisteme care să permită eficiența atât în ceea ce privește notificarea și raportarea, cât și organizarea de întâlniri, pentru a garanta schimbul optim de informații relevante între toate persoanele implicate (de exemplu, sistemul de raportare a accidentelor și a daunelor în conformitate cu legile și reglementările aplicabile, organizarea și structura întâlnirilor etc.)
d)
Trebuie garantată coordonarea măsurilor de sănătate și securitate atât în faza de proiectare, cât și în faza de execuție. În conformitate cu regulile și regulamentele europene aplicabile, entitatea contractantă trebuie să desemneze persoanele corespunzătoare, numite coordonatori SSM, pentru îndeplinirea sarcinilor de coordonare necesare. Fără a face trimitere la regulile și reglementările locale aplicabile, această coordonare desfășurată de coordonatorul SSM include următoarele roluri esențiale:
i.
Coordonarea SSM pe durata elaborării proiectului;
ii.
Consilierea atât a entității contractante, cât și a proiectanților în ceea ce privește metodele de construcție sigure și ciclurile de construcție.
iii.
Includerea măsurilor de protecție definite în timpul procesului de gestionare a riscurilor (a se vedea
art. 8 ) atât în planul de sănătate și securitate, cât și în documentația privind lucrările viitoare Asistarea entității contractante în pregătirea documentelor de licitație
iv.
Coordonarea șantierului (faza de execuție), Coordonarea implementării măsurilor de siguranță care au fost definite în faza de proiectare, colaborând la toate sarcinile organizatorice și de siguranță referitoare la următoarele aspecte: dirigenția de șantier, activități de construcție, servicii de urgență, paza șantierului precum și accesul în siguranță la șantier.
v.
Organizarea colaborării și a schimbului de informații între persoanele implicate în proiect, ținând cont în același timp de regulile stabilite pentru notificare și raportare, dar și organizarea de întâlniri privind sănătatea și securitatea.
vi.
Supravegherea de către coordonatorul SSM a respectării de către antreprenori a principiilor de prevenire a riscurilor și a planului propriu de sănătate și securitate
vii.
Aprobarea planului propriu de sănătate și securitate, elaborat de Antreprenori și/sau Subantreprenori.
Asistarea entității contractante la documentarea evenimentelor/incidentelor
Asistarea entității contractante la documentarea aspectelor specifice legate de construcție ce trebuie incluse în "Documentația pentru lucrări viitoare".
e)
Entitatea contractantă va urmări ca coordonatorul SSM desemnat la faza de execuție lucrări se ocupă de verificarea aplicării corecte a măsurilor de protecție stabilite.
Articolul 6
Antreprenor
Licitația și atribuirea contractului:
a)
La întocmirea documentației de atribuire, ofertantul trebuie să verifice măsurile esențiale de sănătate și siguranță incluse în documentația de atribuire
b)
Ofertantul poate solicita clarificări privind masurile de securitate și sănătate prezentate în documentația de atribuire.
Etapa de construcție:
a)
Antreprenorii identifică și evaluează riscurile care decurg din activitățile lor prin planul propriu de SSM luând în considerare reglementările aplicabile în materie de sănătate și securitate (care sunt incluse în documentația de atribuire, precum și în orice actualizări relevante). După elaborarea planului propriu de SSM, Antreprenorii /subantreprenorii le înaintează Coordonatorilor SSM desemnați de Beneficiari pentru a verifica și stabili măsuri de protecție adecvate, care trebuie comunicate antreprenorilor împreună cu instrucțiunile corespunzătoare;
b)
Reglementarea accesului vizitatorilor (de exemplu, permisiunea de a vizita, numărul de vizitatori, echipamentul, înregistrarea);
c)
Stabilirea regulilor de siguranță pe șantier, incluzând atât modalitățile de acces, cât și identificarea persoanelor cărora li se permite accesul;
d)
Desfășurarea procesului de gestionare a riscurilor și continuarea procesului până la finalizarea lucrărilor de construcție
e)
Descrierea măsurilor necesare, cu trimitere atât la posibilele evenimente negative semnificative și pericole geogene, cât și la pericolele care provin din activitățile de construcție (de exemplu, gaze, apă, prăbușire, incendiu, trafic la fața locului etc.); este posibil să fie nevoie de coordonarea măsurilor rezultate cu părțile terțe relevante, cum ar fi autoritățile publice, serviciile de urgență etc.
f)
Dirigintele de șantier trebuie informat cu privire la posibilele riscuri pentru terți, iar acesta oferă sprijin pentru a permite luarea măsurilor de protecție alături de ceilalți antreprenori, implicând în același timp și entitatea contractantă în modul descris mai jos:
i.
Toți antreprenorii trebuie să participe la întâlnirile de coordonare în materie de sănătate și securitate, în cazul în care acest lucru este necesar din cauza condițiilor specifice de pe șantier (ședințe lunare de lucru).
ii.
În funcție de stadiul în care se află activitatea de construcție, antreprenorii, împreună cu entitatea contractantă și cu serviciile de urgență, trebuie să precizeze cât mai curând posibil atât tipul, cât și amploarea unităților de instruire necesare pentru evacuarea persoanelor, salvarea și stingerea incendiilor, cu implicarea dirigintelui de șantier. Instruirea trebuie repetată în mod regulat.
iii.
În cazul unui eveniment/incident în curs de desfășurare, antreprenorii pun la dispoziție ghizi de salvare pentru a ajuta personalul serviciilor de urgență, conform cerințelor.
iv.
În plus, antreprenorii sunt responsabili de desfășurarea următoarelor acțiuni: Alertarea imediată în caz de incident, conform planului de alertă și de urgență.
v.
Notificarea oricăror incidente conform regulilor stabilite în condițiile de notificare și raportare, precum și organizarea de întâlniri.
Capitolul II Planificare și implementarea măsurilor de sănătate și securitate
Articolul 7
Prezentarea generală a procesului
Având în vedere că măsurile de sănătate și de securitate aplicabile în faza de construcție a șantierelor subterane trebuie stabilite din timp în faza de proiectare, problemele aferente trebuie soluționate la începutul fazei de proiectare.
Procesul de gestionare a riscurilor trebuie să fie văzut ca o parte esențială a planificării măsurilor de sănătate și de securitate.
Figura nr. 1 arată pașii necesari atât în timpul fazei de proiectare, cât și al fazei de construcție.
Secțiunea 1 Etapa de planificare
Articolul 8
Procesul de gestiune a riscurilor
Întocmirea la faza de proiectare a Planului general de securitate și sănătate în muncă care include și gestionarea riscurilor pentru planificarea și punerea în aplicare a măsurilor de sănătate și de securitate stabilite la faza de proiectare, incluzând atât evaluarea specifică proiectului privind riscurile ce ar putea apărea în timpul fazei de construcție, luând în considerare condițiile stabilite, cât și, dacă este necesar, stabilirea măsurilor menite să gestioneze riscurile (a se vedea
art. 11 ).
Procesul prezentat în Figura nr. 2 se începe în faza de proiectare. Atât condițiile stabilite, cât și riscurile trebuie monitorizate și verificate pe parcursul următoarelor faze ale proiectului, până la finalizarea construcției.
Dacă este necesar, unele etape ale procesului de evaluare a riscurilor (a se vedea
art. 10 ) trebuie repetate și, în același timp, trebuie actualizat procesul de gestionare a riscurilor.
Pentru a asigura un caracter obiectiv, procesul de gestionare a riscurilor trebuie realizat de o echipă selectând de preferință persoane care lucrează atât în domeniul proiectării, cât și în cel al coordonării sănătății și securității.
Figura nr. 1. Imagine generală cu procesul ce
trebuie aplicat în timpul fazei de proiectare,
cât și al fazei de construcție
Figura nr. 2. Diagramă cu procesul de
gestiune a riscurilor (diagramă modificată)
Acțiunile desfășurate în cadrul procesului de gestionare a riscurilor trebuie documentate într-un mod clar și cuprinzător, inclusiv prin rezumate care explică rezultatele.
Articolul 9
Condiții stabilite
(1)
Înainte de a trece la următorii pași, trebuie analizate și stabilite condițiile interne și externe, în special în ceea ce privește aspectele enumerate mai jos:
a)
Proiectarea execuției și planificarea execuției
b)
Condiții ce țin de timp și amplasament
c)
Respectarea atât a reglementărilor legale, cât și a altor norme și standarde, utilizând cele mai recente tehnologii de ultimă oră în materie de inginerie și știință
d)
Cerințele părților interesate interne și externe, cum ar fi cerințele autorităților de reglementare, ale entităților de asigurare împotriva accidentelor, ale serviciilor de urgență, cerințele interne etc.
e)
Stabilirea criteriilor de risc, cum ar fi impactul, probabilitatea de apariție, limitele de toleranță la risc ( Anexa 1
include exemple de clasificări posibile)
f)
Selectarea metodelor de evaluare adecvate (a se vedea SR EN ISO 12100 și SR ISO 31000).
g)
Metoda AMDE și AMDEC FMEA SR EN IEC 60812 (AMDE și AMDEC - Analiza modurilor de defectare și a efectelor lor), alte analize de risc pentru efectuarea evaluărilor de risc (pentru exemple, a se vedea
Anexa nr. 1 )
Articolul 10
Evaluarea riscurilor
(1)
Evaluarea riscurilor include întregul proces de identificare și analiză a riscurilor, precum și evaluarea riscurilor ce trebuie efectuată de Antreprenor pentru șantierul unde își va desfășura activitatea ținând cont de prevederile art. 15 alin. 33 din
Hotărârea de Guvern nr. 1425/2006
pentru aprobarea
Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor
Legii securității și sănătății în muncă nr. 319 din 2006
după cum urmează:
a)
Identificarea riscurilor
i.
Scopul identificării riscurilor este de a pregăti o listă cuprinzătoare cu toate riscurile ce ar putea avea un impact asupra sănătății și securității.
ii.
Riscurile se pot înregistra, de exemplu, folosind o listă de pericole (a se vedea
Anexa 2 ).
b)
Analiza riscurilor
i.
Analiza riscurilor examinează cauzele și sursele riscurilor, precum și impactul și probabilitatea de apariție a acestora.
ii.
De asemenea, ar trebui să includă identificarea factorilor care au o influență atât asupra impactului, cât și asupra probabilităților de apariție.
iii.
Cauzele riscurilor pot fi clasificate în diferite domenii, cum ar fi:
1.
Cauze tehnologice (de exemplu., mecanice, termice, chimice, electrice, geotehnice etc.)
2.
Cauze organizatorice (de exemplu., financiare, legate de termene, calitative, cantitative)
3.
Bazate pe comportament
iv.
Rezultatele analizei riscurilor sunt prezentate în conformitate cu metoda selectată anterior (de exemplu, referindu-se la probabilitățile de apariție și la impact).
v.
Atât criteriile de risc, cât și nivelurile de risc și limitele de toleranță la risc sunt reprezentate, în general, prin intermediul unei matrice a riscurilor (a se vedea
Anexa nr. 1 ).
vi.
Limitele de toleranță la risc definesc dacă o anumită combinație între probabilitatea de apariție și impact este acceptabilă sau nu.
vii.
Analiza riscurilor oferă baza pentru efectuarea evaluărilor de risc și, ulterior, pentru a decide dacă anumite riscuri trebuie soluționate și, dacă da, ce strategii și metode trebuie utilizate.
c)
Evaluarea riscurilor
i.
La efectuarea unei evaluări a riscurilor, nivelurile de risc rezultate în urma analizei riscurilor sunt comparate cu limitele de toleranță la risc stabilite în condiții fixe, evaluându-se dacă un anumit risc este acceptabil sau nu.
ii.
În cazul în care nivelul de risc nu îndeplinește criteriile de risc, riscul respectiv trebuie inclus în continuare în gestionarea riscurilor.
Articolul 11
Gestionarea riscurilor/reducerea riscurilor
Gestionarea riscurilor include punerea în aplicare a măsurilor de protecție menite să facă riscurile acceptabile, luând în același timp în considerare principiile de prevenire a riscurilor conform
art. 14
din
Hotărârea de Guvern nr. 1425/2006
pentru aprobarea
Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor
Legii securității și sănătății în muncă nr. 319 din 2006 .
Reducerea riscurilor este un proces ciclic, ce include următorii pași (a se vedea standardul SR ISO 31000):
a)
Selecția și evaluarea măsurilor de protecție
b)
Alegerea măsurilor de reducere a riscurilor, dacă riscul rezidual nu este acceptabil
c)
Evaluarea eficacității
Managementul riscurilor include și măsuri atât cu privire la gestionarea urgențelor, cât și a crizelor (inclusiv precizarea măsurilor specifice de sănătate și securitate).
În prezentul, trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru a permite răspunsul rapid de limitare a impacturilor provocate de riscurile grave ce pot apărea brusc.
Impactul măsurilor de reducere a riscurilor poate fi reprezentat printr-o diagramă a probabilității de apariție și a impactului. În
Anexa 1
se oferă un exemplu de astfel de diagramă matriceală.
Anexa nr. 3
prezintă exemple referitoare la măsuri de protecție.
Articolul 12
Rezumat cu privire la sănătate și securitate
Condiții stabilite; trebuie documentate condițiile stabilite analizate (a se vedea
art. 9 ).
Adnotări cu privire la evaluarea riscurilor; trebuie documentate considerentele luate în calcul în timpul procesului de gestionarea a riscurilor.
Măsuri privind sănătatea și securitatea; prevederile de bază în materie de sănătate și securitate (de exemplu, funcțiile, competențele, responsabilitățile etc.) trebuie definite și documentate (de exemplu, prin intermediul fișelor de specificații, al fișelor de post etc.).
Reprezentarea măsurilor de reducere a riscurilor; rezultatul procesului de gestionare a riscurilor trebuie reprezentat ținându-se cont atât de părțile diferite ale construcției și condițiile specifice de construit, cât și de stadiul construcției (a se vedea și
art. 11 ).
Reprezentarea trebuie să includă și date despre următoarele aspecte:
a)
Alocarea măsurilor - incidente
b)
Corelația adecvată între riscuri și măsuri (de exemplu, planul de circulație, planul de protecția împotriva incendiilor, planul de salvare, planul pentru situații de urgență etc.)
Articolul 13
Planul de securitate și sănătate al proiectului întocmit la faza de elaborare proiect trebuie să aibă în vedere cel puțin următoarele:
Indiferent de specificațiile referitoare la ce trebuie să conțină planul de sănătate și securitate (PSS) în conformitate cu reglementările legale aplicabile sau cu alte norme și standarde, aspectele legate de procesul de gestionare a riscurilor menționate mai jos trebuie să fie incluse în plan,
Enumerare măsurilor de protecție; Trebuie enumerate toate măsurile de sănătate și securitate specifice șantierelor care nu sunt incluse la vreunul din punctele următoare.
Organizare, împrejurimi șantier descrierea atât a dirigenției de șantier (cum ar fi sistemul de control al traficului, zonele care pot fi utilizate pentru depozitare, legăturile cu mijloacele de transport în comun etc.) și a împrejurimilor șantierului, cât și a măsurilor referitoare la organizarea de șantier (cum ar fi instrucțiunile de siguranță pe șantier, mijloacele de comunicare pentru alte zone vizate de contract, întâlnirile legate de siguranță, obligația de a raporta accidentele etc.).
Planul de protecție împotriva incendiilor; Planul de protecție împotriva incendiilor trebuie să conțină detalii suficiente privind măsurile de protecție împotriva incendiilor.
Măsurile de protecție împotriva incendiilor includ specificații clare cu privire la următoarele aspecte, printre altele:
a)
Reducerea la minim a depozitării de materiale de construcție inflamabile și prevenirea surselor de aprindere.
b)
Depozitarea materialelor inflamabile în mod corespunzător cu privire la protecția împotriva incendiilor și separat de sursele posibile de aprindere.
c)
Folosirea lichidelor hidraulice, materiale și echipamente de lucru rezistente la flacără (de exemplu, benzi transportoare, materiale de etanșare etc.).
d)
Planuri de ventilație în cazul incidentelor cu foc/fum.
e)
Organizarea și alocarea "Lucrărilor de etanșare" înainte de a începe construcția învelișului interior de beton.
f)
Echipamente de stingerea a incendiilor folosite pentru dispozitive fixe și mobile și echipamente de lucru folosite în tunel (de exemplu, echipamente automate de stingere).
g)
Echipamente pentru stingerea incendiilor în etapele timpurii și avansate (de exemplu, stingător, furtun, hidrant, cortine de apă etc.).
h)
Asigurarea de zone de protecție (de exemplu, compartimente de blocare a incendiului, zone fără materiale inflamabile în camere de refugiu pentru situații de urgență etc.).
i)
Instruiri privind prevenția și stingerea incendiilor.
j)
Formări și vizite la fața locului desfășurate de personalul serviciilor de urgență.
k)
Instruirea și autorizarea doar a persoanelor desemnate să opereze mașinării și instrumente specifice.
Articolul 14
Plan de evacuare a persoanelor
Planul de evacuare a persoanelor (pentru gestionarea evenimentelor ce implică sau nu incendii) pentru șantierele subterane include două categorii de măsuri de salvare: măsuri menite să se acorde ajutor la salvare și măsuri ce implică acțiuni de salvare desfășurate de terți.
Măsurile de salvare includ specificații clare privind una sau mai multe din posibilele probleme menționate mai jos:
a)
Camera de refugiu (loc, număr, distanță, proiectare, capacitate, durata șederii, echipamente etc.)
b)
Unități de auto-salvare cu oxigen în dotare (loc de depozitare, număr, durată)
c)
Căi de evacuare și de salvare
d)
Căi de evacuare și de salvare
e)
Disponibilitatea echipamentelor de acordare de prim ajutor și de salvare
f)
Măsuri organizatorice pentru punerea la dispoziție și întreținerea dispozitivelor de salvare, precum și folosirea acestora
g)
Locuri de adunare, repere pentru ghizii de salvare, locuri de aterizare pentru elicopter
h)
Cursuri de prim ajutor
i)
Cursuri, exerciții susținute de serviciile de urgență
La stabilirea echipamentelor necesare de siguranță și a capacităților de salvare trebuie să se țină cont de numărul maxim de vizitatori pe șantier care trebuie stabilit de entitatea contractantă.
Vizitatorii trebuie informați și instruiți conform
art. 19 . Aceștia sunt obligați să poate echipamentul individual de protecție impus.
Articolul 15
Plan de gestionare a situațiilor de urgență
Trebuie elaborat un plan de gestionare a situațiilor de urgență pentru etapa de construcție ținându-se cont atât de caracteristicile specifice ale șantierului și amplasament, cât și de structurile organizatorice ale serviciilor de urgență.
Plan de gestionare a situațiilor de urgență trebuie să rezolve următoarele aspecte:
a)
Stabilirea locurilor unde se pot poziționa următoarele persoane: unitatea de comandă în caz de incidente și personalul de comandă aferent, alte persoane afectate, reprezentanți mass-media și serviciile de urgență. În plus, trebuie specificate locurile adecvate atât pentru rute de acces și infrastructuri de comunicații, precum și alte echipamente tehnice.
b)
Trebuie elaborate separat definițiile ce privesc următoarele aspecte, pentru fiecare scenariu posibil, care ar putea apărea în timpul etapei de construcție, implicând serviciile de urgență și autoritățile publice:
i.
Servicii prestate de personalul de urgență (dând o scurtă descriere a interfețelor folosite pentru informare reciprocă).
ii.
Persoane/roluri ce trebuie implicate pentru fiecare eveniment în parte:
iii.
În funcție de proiect, trebuie stabilite în prealabil modul în care trebuie alocat personalul din unitatea de comandă și de supraveghere pentru fiecare scenariu în parte, stabilindu-se și ce resurse structurale, fizice și de personal de la fața locului pot fi utilizate pentru a oferi ajutor serviciilor de urgență.
iv.
Regulile de bază aferente planului de alertă, și anume cine cui dă informații.
v.
Regulile de bază ale planului de răspuns în situații de urgență: ce servicii de urgență acționează când și unde și în ce măsură.
vi.
Colaborarea și comunicarea dintre persoanele implicate în proiect și serviciile de urgență
vii.
Definirea regulamentelor privind sistemul de comunicare internă și externă (mass-media)
c)
Trebuie puse la dispoziție și planificate corespunzător cursuri și diverse tipuri de formare atât pentru organizațiile implicate, cât și pentru serviciile de urgență.
d)
Trebuie documentate și evaluate atât operațiunile unităților de formare, cât și ale serviciilor de urgență.
Articolul 16
Planul de control privind accesul fizic
Cerințele referitoare la controlul accesului atât pe șantier, cât și în subteran în general trebuie stabilite în timpul etapei de planificare. Trebuie să se țină evidența tuturor persoanele care intră în șantierul subteran.
Trebuie elaborat și actualizat un plan de control de bază privind accesul pe parcursul etapei de construcție, în strânsă coordonare cu toate persoanele implicate în proiect.
Articolul 17
Aspecte ce țin de siguranță în etapa de licitație
Aspectele legate de siguranță trebuie luate în considerare atât la elaborarea documentelor de planificare, cât și a termenelor individuale din specificațiile de servicii și din descrierea serviciilor etc.
La pregătirea documentației privind contractul de servicii de construcție trebuie să se acorde o atenție deosebită atât responsabilităților, cât și repartizării costurilor în ceea ce privește măsurile de sănătate și securitate, asigurându-se, în același timp, că toate măsurile relevante din punct de vedere al costurilor sunt incluse în caietul de sarcini, în special în specificațiile privind serviciile.
Secțiunea 2 Etapa de construcție
Articolul 18
Implementare și - după caz - adaptarea măsurilor care rezultă din procesele desfășurate atât în etapa de proiectare și etapa de licitație, cât și în etapa de atribuire
Procesul de gestiune a riscurilor trebuie să continue și să acopere toate etapele proiectului. Dacă se schimbă condițiile stabilite sau dacă există concluzii/specificații noi (de exemplu, schimbări ale metodei de construire, concluzii în urma formării etc.) sau dacă există evenimente noi, problemele aferente trebuie documentate analog
art.13
și - după caz - adaptate în consecință.
Măsurile ce rezultă din procesul continuu de gestionare a riscurilor trebuie implementate - după caz - prin ajustări adecvate atât ale planului de sănătate și securitate, cât și documentelor de planificare a construcției, dar și în contractul de servicii de construcție.
Articolul 19
Informare și instruire
Trebuie să se țină cont de documentele descrise la
art.13
și ajustările aferente când se informează și se instruiesc atât persoanele implicate în activitățile de la fața locului, cât și vizitatorii din șantier.
Trebuie informate serviciile de urgență în legătură cu următoarele aspecte: locuri relevante și caracteristici speciale ale proiectului de construcție și evoluția construcției, conținutul și modificările relevante aduse planului de alertă și planului de răspuns de urgență.
Se pot furniza informații suplimentare prin afișarea anunțurilor respective la avizier.
Articolul 20
Sistem de notificare
(1)
Există prevederi juridice cu privire la notificările ce trebuie efectuate în legătură cu șantierele subterane (a se vedea
Anexa 4 ). În plus, trebuie respectate regulamentele privind sistemul de notificare de la
Anexă 4 .
Capitolul III Referințe
REGULAMENTUL (UE)
Nr. 2016/425 al PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului
NSSM 40
Norme specifice de securitate a muncii pentru activitatea de producere a aerului comprimat
H.G. nr.
300 /2006
Hotărârea Guvernului nr. 300/2006
privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile, cu modificările și completările ulterioare.
H.G. nr.
1425/2006
pentru aprobarea
Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă
nr. 319/2006 , cu modificările și completările ulterioare
Legea
319/2006
Legea
securității și sănătății în muncă
SR EN ISO 12100
Securitatea mașinilor. Principii generale de proiectare. Aprecierea riscului și reducerea riscului
SR EN 12110
Mașini pentru executat tuneluri - Sasuri pneumatice - Cerințe de securitate
SR ISO 31000
Managementul riscului. Linii directoare
SR EN IEC 60812
Analiza modurilor de defectare și a efectelor lor (AMDE și AMDEC)
ITA:
Ghiduri privind camere de refugiu în tuneluri în curs de execuție, sănătatea și siguranța lucrărilor, Raportul ITA nr. 14, mai 2014)
Se utilizează cele mai recente ediții ale standardelor române de referință, împreună cu, după caz, anexele naționale, amendamentele și eratele publicate de către organismul național de standardizare.
Anexa
Anexa 1 Procesul de gestiune a riscurilor
Această Anexă include exemple care fac trimitere la
art. 8 . Nu exonerează Executantul, subcontractanții de identificarea și a altor riscuri funcție de specificul fiecărui șantier în parte.
Exemple referitoare la posibilitățile de categorisire atât a probabilităților de apariție, cât și a impacturilor
Categorisirea acestui exemplu se face în funcție de o estimare a impacturilor evenimentelor respective și o evaluare subiectivă a probabilităților de apariție aferente folosind valori empirice.
În Tabelul nr. 1 și Tabelul nr. 2, exemplele de categorisiri includ mai multe niveluri de categorisire
Tabelul nr. 1: Exemplu de categorisire a probabilităților de apariție și impacturile aferente ce implică un număr mare de niveluri de categorisire
Categorisire
Probabilitate de apariție
Categorisire
Impacturi
Frecvent
> o dată pe lună
Foarte grav
Mai mulți morți
Ocazional
> o dată pe an
≤ o dată pe lună
Grav
Un deces, vătămări grave și permanente
Rar
> o dată la cinci ani
≤ o dată pe an
Mediu-grav
Vătămări permanente
Improbabil
> o dată la 20 de ani
≤ o dată la cinci ani
Minor
Fără vătămări permanente care implică și concediu medical
Practic imposibil
> o dată la 100 de ani
≤ o dată la 20 de ani
Foarte lejer
Fără vătămări permanente care nu implică și concediu medical
Tabelul nr. 2: Exemplu de categorisire a probabilităților de apariție și impacturile aferente ce implică un număr mic de niveluri de categorisire
Categorisire
Probabilitate de apariție
Categorisire
Impacturi
Ridicat
> o dată pe an
Foarte grav
Mai mulți morți
Mediu
> o dată la cinci ani
≤ o dată pe an
Mediu-grav
Vătămări permanente
Redus
≤ o dată la cinci ani
Minor
Fără vătămări permanente
La evaluarea riscurilor, trebuie să se țină cont că datele din Tabelele nr. 1 și nr. 2 sunt paradigmatice și trebuie stabilite specific pentru fiecare proiect în funcție de valorile empirice ale acelui tip de eveniment date de condițiile stabilite.
Exemplu de matrice a riscurilor ce implică un număr mare de niveluri de categorisire
Țintele de siguranță deduse din condițiile stabilite se pot reprezenta, de exemplu, folosind matricea de la Figura nr. 3. (a se consulta standardul SR ISO 31000).
Figura nr. 3: Exemplu de matrice a riscurilor
ce implică un număr mare de niveluri de
categorisire conform Tabelului nr. 2: Exemplu
de categorisire a probabilităților de apariție
și impacturile aferente ce implică un număr
mic de niveluri de categorisire
Exemplu de evaluare a riscurilor ce folosește o matrice a riscurilor ce include un număr mare de niveluri de categorisire
Evaluarea riscurilor se poate reprezenta folosind, de exemplu, matricea din Figura nr. 4
Figura nr. 4: Exemplu de reprezentare
a unei evaluări a riscurilor ce folosește
o matrice a riscurilor cu un număr mare
de niveluri de categorisire conform
Tabelului nr. 1
Exemple de reprezentare a proceselor de management al riscului
Figurile nr. 5-7 includ exemple de reprezentare
a proceselor de management al riscului.
Figura nr. 5: Exemplu de reprezentare
a rezultatelor unui proces de management al
riscurilor ce folosește o matrice a
riscurilor cu un număr mare de niveluri de
categorisire conform Tabelului nr. 2
Figura nr. 6: Exemplu de reprezentare
tabelară a rezultatelor aferente procesului
de evaluare a riscurilor (incluzând detalii
referitoare la implementarea măsurilor de
reducere a riscurilor)
Anexa 2 Categorii de pericole/ pericole
Tabelul nr. 3 include exemple de categorii de pericol și pericole conexe conform
art. 10 .
Tabelul nr. 3: Categorii de pericol și pericole conexe
CATEGORIE DE PERICOL
PERICOL
EXPLICAȚIE
A
Rocă
A.1
Căderi de roci/sfărâmări
Căderi de roci/sfărâmări sau prăbușiri de roci sau beton pulverizat în tunel dincolo de zona de intrare (de exemplu, care provin fie din zona neasigurată din spatele galeriei frontului de atac sau chiar din galeria frontului de atac
A.2
Prăbușire
Cantitate mare de roci care cade în cavitatea tunelului; O prăbușire poate avea loc fie în zona frontului de atac (de exemplu, în timpul lucrărilor efectuate în fața sau în afara capului de tunel), fie în zona galeriei de înaintare, fie în zona cea mai din spate (adică între zona galeriei de înaintare și zona de căptușeală interioară a tunelului). Prăbușirile ce apar în zona cea mai din spate includ și riscul ca oamenii să rămână prinși. O prăbușire se poate agrava formând o cavitate a suprafeței și un puț de surpare ce reprezintă un risc suplimentar la suprafață.
A.5
Rupere bruscă de roci
Separarea bruscă a rocilor apare ca urmare a unei tensiuni mari, în combinație cu o rocă fragilă.
A.6
Temperatura rocilor
Riscuri date de temperaturi mari ale rocilor, ținând cont de căldura produsă atât de utilaje, cât și de întărirea cimentului.
B
Particule geogenice
B.1
Pulberi în suspensie
Acestea include riscuri date de praful inhalabil de cuarț și/sau non-cuarț.
B.2
Azbest
Acesta include riscuri date de fibrele de azbest din aerul inhalat provenite de la roci: efect cancerigen, mezoteliom, azbetoză.
B.3
Radon, produse de dezintegrare ale radonului
Acesta include riscuri date de inhalarea produselor de dezintegrare a radonului (intoxicație radioactivă internă).
B.5
Alte materiale periculoase geogenice prezente în materialul de rocă
Aceasta include riscurile date de alte materiale periculoase geogenice prezente în materialul de rocă, precum metale grele, arsenic, mercur etc.
Apă
C.1
Infiltrarea apei
Aceasta constă în pătrunderea bruscă a apei de izvor sau a apei subterane în cavitatea tunelului. Infiltrarea apei poate duce și la pătrunderea pământului în cavitatea tunelului (acumularea de noroi, chiar și în pompe). Secțiunile de înaintare ale tunelului fără drenaj direct sunt deosebit de expuse riscului (punctul de adâncime, sifonul, deschiderea prin puțuri, posibilă înclinare a secțiunilor de înaintare).
C.2
Inundații din exterior
Aceasta este apa de suprafață ce curge din exterior în cavitatea tunelului. Aceasta este critică în cazul galeriilor din aval de centralele electrice, al secțiunilor de forare a tunelurilor în pantă, al tunelurilor cu punct de adâncime (sifon), al puțurilor etc.
D
Gaze
D.1
Infiltrarea gazelor
Aceasta implică pătrunderea gazului prezent în rocă (metan, hidrogen sulfurat, posibil dioxid de carbon) în cavitatea tunelului. Aceste gaze provin, cel mai des, de la descompunerea materialelor organice în absența aerului.
D.2
Explozie de gaze
Constă în explozia sau aprinderea gazului din rocă în cavitatea tunelului.
E
Incendiu
E.1
Incendiu
Se poate declanșa un incendiu de la utilaje, echipamente electrice, benzi transportoare, materiale de construcție, alte materiale inflamabile etc.
E.2
Fum
Acesta este fumul ce provine de la un incendiu sau cărbuni încinși. în multe cazuri, nu se poate găsi la timp sursa aprinderii incendiului. Se include și filmul ce poate apărea în locuri îndepărtate de sursa de foc ca urmare a circulației aerului în tunel (sau în conducta de aer).
E.3
Explozie
Aceasta include aruncarea în aer a agenților explozivi, a gazului detonant (stații de încărcare a bateriilor), a vaporilor (cum ar fi cei emiși de adezivi), a gazelor de la locul de muncă (gaz lichid, acetilenă) etc. (fără a provoca ulterior un incendiu).
F
Energie
F.1
Electricitate
Acesta este un incident provocat de efectele energiei electrice, și anume contact direct sau indirect, arc electric.
F.2
Pană de curent
Pana în alimentare cu energie electrică poate duce la situații critice, în special dacă apare ca un eveniment ulterior (defectarea sistemului de iluminat sau a sistemului de comunicații în caz de incendiu, defectarea ambelor pompe în caz de infiltrare a apei și a cablurilor de transport pe puț în caz de incendiu, precum și a alimentării cu aer pentru locurile de muncă presurizate etc.).
G
Chimie
G.1
Incident chimic
Acesta este un incident provocat de efectul materialelor chimice, în special acizi (din baterii) și leșii (amestecuri caustice din betonul pulverizat).
G.2
Reziduuri chimice
Aceasta include întâlnirea solului contaminat din zone cu conținut rezidual precum siturile de deșeuri periculoase sau soluri din zone unde au existat societăți de prelucrare a metalelor. Pot fi implicate diverse tipuri de materialele periculoase.
H
Inginerie
H.1
Trafic/transport la fața locului
Acest lucru implică riscuri provocate de mișcarea transportoarelor și de traficului de la fața locului, cum ar fi transportul de persoane și materiale sau separarea insuficientă între rutele benzilor de transport, rutele vehiculelor și rutele pietonale. Se aplică tuturor tipurilor de tehnici de transportoare inclusiv pe roți, feroviare, cu frânghii, benzi etc.
H.2
Defectarea dispozitivelor și a utilajelor
Este vorba de defectarea utilajelor și a dispozitivelor necesare pentru menținerea unor condiții specifice sau pentru salvarea persoanelor (de exemplu, alimentarea cu aer proaspăt sau evacuarea aerului evacuat, alimentarea cu aer comprimat, transformatoare, unitate de alimentare sau distribuție de curent pentru alimentarea cu energie electrică, echipamente de transport personal în puțuri verticale sau înclinate)
H.3
Echipamente existente/Linii de alimentare și de eliminare
Aceasta include pericolele cauzate de defectarea echipamentelor și/sau a liniilor de alimentare și de evacuare care au rolul de a garanta funcționarea normală în tuneluri, chiar și în cazul unor situații speciale (de exemplu, pompele și conductele de pompare în cazul infiltrării apei și a nămolului, alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor, echipamentele de ventilație și răcire, conductele de aer comprimat pentru camerele de evacuare).
I
Aer
I.1
Boli profesionale provocate de suprapresiune
Bolile de decompresie necesită atât îngrijire medicală specifică, dar și măsuri de precauție specifice în ceea ce privește măsurile tehnice și organizatorice. Salvarea persoanelor și evacuarea acestora din zonele de înaltă presiune necesită măsuri specifice; victima și, eventual, o persoană însoțitoare, precum și echipamentul de salvare necesar trebuie să poată trece prin sasul pneumatic.
Personalul de salvare trebuie să aibă cunoștințe medicale speciale și trebuie să fie capabil să lucreze în condiții de aer comprimat iar echipamentul de salvare să funcționeze în medii de înaltă presiune.
I.2
Lipsa de oxigen
Există posibilitatea eliminării oxigenului din aerul respirat (conținut de oxigen < 19%, de exemplu, din cauza unui incendiu, a unei ape de munte sub-saturate sau a unor operațiuni de sudare și ardere). Astfel de situații pot fi critice, în special în tronsoanele de construcție cu ventilație redusă sau fără ventilație și în puțuri
I.3
Vapori de explozie
Aceasta implică pericole provocate de (intoxicație cu) gaze de azot, COx, amoniac.
I.4
Emisiile de gaze ale motoarelor diesel (DEEE)
Aceasta implică pericole provocate de emisiile de particule ale motoarelor diesel (particule de funingine, efect cancerigen).
I.5
Emisiile de gaze ale motoarelor pe gaz (NOx, COx)
Aceasta implică pericole provocate de intoxicația cu gaze de eșapament.
I.6
Pulberi la locul de muncă
Aceasta include pericole provocate de fumul de sudură, pulberi provocate de tăierea și pulverizarea betonului.
J
Pericole de suprafață, din împrejurimi, naturale
J.1
Curgeri de noroi
Aceasta include riscuri pentru oameni provocate de pericole naturale ce apar în diverse zone ale șantierului, precum căi de acces, căi de legătură, zone de portal, gropi de gunoi, barăci, fabrici și alte amenajări de șantier
J.2
Avalanșe/Căderi de gheață
J.3
Zăpadă/gheață (lucrări pe timp de iarnă)
J.4
Căderi de roci
J.5
Inundații
J.6
Lovituri de fulger
J.7
Furtuni
K
Alte pericole
K.1
Transport
Aceasta include desfășurarea lucrărilor de construcții în condiții normale de funcționare (drumuri, căi ferate, activități de construcție, pe lângă echipamentele deja în funcțiune).
K.2
Lucrări în paralel, una lângă cealaltă sau una peste cealaltă
Lucrările în paralel în zone influențate imediat de alte lucrări
K.3
Cercetări privind posibile materiale din timp de război
K.x
Aceasta implică alte evenimente, în funcție de solicitări.
Anexa 3 Măsuri de protecție
Această Anexă include exemple care fac trimitere la
art. 11 .
a)
Măsuri de protecție de substituție
b)
Substituția materialelor de lucru periculoase, folosind tehnici de pulverizare în condiții umede în loc de tehnici de pulverizare în condiții uscate, folosind roboți de pulverizare
c)
Măsuri de protecție tehnologică
i.
Măsuri de construcție: galerii de probă și galerii de lucru ce se pot folosi drept căi de salvare, săpături de acces, pasaje de legătură, puțuri, foraje de înaintare, măsuri de excavație și de susținere, îmbunătățirea rocilor de ancorare la înaintare etc.
ii.
Măsuri de exploatare: acoperiri de protecție, ventilație, instalații de alimentare cu energie și instalații de stingere a incendiilor, alimentare de urgență cu energie electrică, alimentare cu apă, căi de acces și căi de evacuare, camere de refugiu, iluminare, dotarea vehiculelor atât cu unități de alarmă de incendiu, cât și cu dispozitive de stingere a incendiilor, camere video, instalații de comunicare, sisteme de comunicare etc.
d)
Măsuri de protecție organizatorice
Documentație geologică, măsurători geotehnice, efectuarea periodică a evaluărilor geotehnice, optimizarea în materie de siguranță a evoluției construcției, reducerea sarcinii calorifice, limitarea utilizării materialelor periculoase, controlul accesului fizic, furnizarea de informații și instrucțiuni aferente proiectului, alertarea, formare prin implicarea serviciilor de urgență, cursuri de acordare a primului ajutor, cursuri de salvare, cursuri de stingere a incendiilor, interzicerea accesului etc.
e)
Măsuri de protecție personală
Echipament individual de protecție (EIP), controale medicale de prevenție și evaluări clinice de medicina muncii, cursuri de prim ajutor dar și privind manipularea echipamentelor de lucru, informații și instrucțiuni tehnice aferente proiectului etc.
Tabelul nr.4 prezintă exemple referitoare la măsuri de protecție.
Tabelul nr. 4: Măsuri de protecție
CATEGORIE DE MĂSURĂ
MĂSURĂ
EXPLICAȚIE
Planificare salvare
În cazul unui incident, pentru operațiuni de salvare de succes este nevoie atât de măsuri de auto-salvare, cât și de măsuri de salvare efectuate de către terți. Auto-salvarea este deosebit de importantă și este completată de salvarea efectuată de către terți.
- Aspecte de bază
La planificarea măsurilor, trebuie să se ia în considerare totalitatea consecințelor care rezultă dintr-un singur incident. Nu exclus să se producă două incidente separate în același timp, dar acest lucru este considerat în mod normal ca fiind un risc rezidual acceptabil.
– Acorduri cu serviciile de salvare
Aceasta presupune coordonarea măsurilor de salvare necesare pentru salvarea de către terți cu serviciile de urgență respective/adecvate.
- Planificare situații de urgență
La elaborarea planului pentru serviciilor de urgență, trebuie să se ia în considerare atât situația actuală, cât și resursele tehnice și umane ale serviciilor de urgență disponibile la nivel local. Este benefică și implicarea serviciilor de urgență naționale în activitățile de planificare.
- Planificare auto-salvare
În cazul unui incident, persoanele în cauză trebuie să poată ajunge în timp util în zone sigure. Acest lucru trebuie luat deja în considerare la planificarea atât a proiectului, cât și a proceselor de lucru.
- Vizitatori
Fără excepție, trebuie luată în calcul prezența vizitatorilor când se pregătește planul de salvare. Numărul de vizitatori trebuie să fie limitat pe cât posibil, deoarece aceștia nu sunt familiarizați cu astfel de medii și este foarte dificil de calculat comportamentul lor în caz de incident.
- Măsuri de gestionare în caz de inundații
***Acestea se pot adăuga de către utilizator, dacă este nevoie.***
- Instruire pentru situații de urgență
Instruirea trebuie să includă simularea unor situații reale pentru a se asigura că se pot găsi rapid și fără întârzieri atât toate locurile, cât și instrumentele de salvare necesare.
Organizarea acțiunilor de salvare
Acțiunile de salvare necesită o colaborare strânsă între personalul șantierului și serviciile de urgență. Acest factor trebuie luat în calcul când se organizează activitățile de salvare.
- Ghizi de salvare
Ghizii de salvare sunt persoane instruite special pentru a îndeplini acest rol. Aceștia trebuie să fie disponibili în cazul unui incident și trebuie să aibă nivelul necesar de competențe. Acestea sunt persoane de contact pentru serviciile de urgență și au cunoștințele necesare atât cu privire la locul, cât și condițiile actuale din șantier.
– Informații pentru serviciile de urgență
Serviciile de urgență trebuie informate cu regularitate în legătură cu toate modificările de la fața locului. În acest sens, în mod normal, coordonatorii serviciilor de urgență trebuie să viziteze locul de mai multe ori pe an.
– Instrucțiuni pentru serviciile de urgență
În funcție de modul în care sunt organizate activitățile de salvare, trebuie date instrucțiuni în legătură cu aceste aspecte:
– Exploatarea sistemelor de acces la puțuri și a macaralelor (furnizarea de instrumente de salvare)
– Instrumente de comunicare în subteran
– Controlul ventilației
– Puncte de adunare în exterior, departe de pericol
Trebuie stabilite și marcate corespunzător punctele de adunare. Locul punctelor de adunare trebuie luat în considerare atât când se dau instrucțiuni și se desfășoară activități de formare, cât și atunci când se furnizează informații generale persoanelor implicate.
- Liderul echipei de salvare la fața locului
Trebuie desemnată și instruită în mod corespunzător o persoană pentru a prelua conducerea la fața locului în ceea ce privește activitățile de auto-salvare. Trebuie să se stabilească și reguli cu privire la înlocuitori adecvați.
- Săli de formare
Trebuie puse la dispoziție săli adecvate pentru formarea angajaților.
Comunicare Informare Instruire
Dacă funcționează corect sistemele de comunicare, pot fi alertate în timp util atât persoanele aflate în pericol, cât și serviciile de urgență, iar acestea din urmă pot fi trimise și direcționate în mod corespunzător. Lipsa informațiilor necesare sau a accesului crește riscul ca angajații și alte persoane să fie puși în pericol în mod inutil în cursul procesului de salvare.
- Rețeaua de telefonie
Aceasta este o rețea de comunicații prin cablu.
- Centru de control
Funcționarea corectă a centrului de control trebuie asigurată în mod continuu; în plus, în cazul șantierelor complexe, centrele de control trebuie să fie deservite permanent de personal. Centrul de control servește drept centru de comunicații și, în mod normal, este combinat cu centrul de control logistic. Trebuie să se asigure în permanență funcționarea sistemului de alarmă internă și externă (alertarea serviciilor de urgență). Atât activitățile de salvare, cât și sistemul de ventilație trebuie să fie gestionate de la centrul de control.
- Comunicații mobile
Aceasta este rețeaua de comunicații mobile, de exemplu, sistemul de radiocomunicații prin tunel și/sau rețeaua de telefonie mobilă prin tunel.
- Sisteme de alarmă
A se vedea măsurile include în conceptul detaliat.
Trebuie să se asigure întotdeauna posibilitatea de alertare a serviciilor de urgență.
- Planul de comunicare
În mod normal, trebuie să se asigure două rețele de comunicații separate: scopul este redundanța (adică siguranța la defecțiune și funcționarea separată) pentru sistemul de comunicații. Trebuie să se garanteze că, în cazul unui incident, este asigurată comunicarea de la centrul de control (timp de mai multe zile)
- Controlul accesului
În cazul unui incident și, în special, în cazul unui incendiu, trebuie să se cunoască atât numărul, cât și locul aproximativ al tuturor persoanelor prezente subteran. Dacă astfel de informații nu sunt disponibile, este aproape imposibil să se planifice în mod corespunzător activitățile de salvare necesare; în plus, nu este justificat să se riște siguranța personalului serviciilor de salvare solicitându-se căutarea de posibile victime în tuneluri pline de fum. În plus, controlul adecvat al accesului permite reducerea acțiunilor ineficiente desfășurate de persoane neinstruite.
- Instruire
Toate persoanele prezente pe șantier trebuie să fie instruite atât cu privire la măsurile de salvare și la căile de evacuare, cât și la instrumentele de salvare disponibile, în special în ceea ce privește aspectele de mai jos:
– Depistarea și alertarea incendiilor
– Comportament adecvat în caz de incendiu
– Locul dispozitivelor de salvare și de stingere a incendiilor, precum și al elementelor de prim ajutor
– Camere de refugiu și infrastructură conexă
– Căi de evacuare
– Locuri de adunare
– Lucru în mediii cu presiune pozitivă
Locurile de muncă în medii cu presiune pozitivă trebuie dotate corespunzător pentru a permite atât comunicarea audio, cât și comunicarea vizuală (gol de fereastră). Comunicarea atât cu locul de muncă, cât și cu camerele presurizate trebuie să fie întotdeauna funcțională când sunt prezente persoane. (A se vedea standardul SR EN 12110.)
Alimentare cu energie pentru situații de urgență
Dacă defectarea echipamentelor sau a componentelor precum echipamentele de inspecție puțuri, iluminatul, sistemele de ventilație, sistemele de răcire, pompele etc. reprezintă un risc nejustificat pentru personalul de pe șantier, trebuie fie să se asigure o redundanță pentru aceste echipamente, fie să existe un sistem adecvat de alimentare cu energie de urgență.
- Iluminat de urgență
Atât căile de evacuare și de salvare, cât și alte zone specifice, cum ar fi postul paznicului, trebuie să fie utilizabile chiar și în cazul unei defecțiuni a sistemului de iluminat
- Alimentarea de urgență cu curent pentru inspecția puțurilor
În mod normal, echipamentele de inspecție a puțurilor necesită o alimentare de urgență cu curent sau o alimentare de urgență redundantă.
- Alimentarea de urgență cu curent pentru refugii
Iluminatul din camera de refugiu poate fi alimentat cu baterii sau, ca măsură suplimentară necesară, cu lămpi pneumatice. În mod normal, camera de refugiu trebuie răcită printr-o sursă de aer uscat comprimat (în acest caz, trebuie stocată apă potabilă).
- Alimentarea de urgență cu curent pentru alimentare de urgență cu aer
În caz de incendiu, alimentarea de urgență cu aer pentru camera de refugiu trebuie asigurată cu ajutorul rezervoarelor de aer comprimat timp de cel puțin patru ore, atât în timpul prelungirii liniei de alimentare, cât și în cazul unei întreruperi a alimentării staționare cu aer comprimat.
- Alimentarea de urgență cu curent pentru alimentare cu aer comprimat
Trebuie asigurată alimentarea continuă cu aer comprimat a mediilor de lucru cu presiune pozitivă (suport de rocă, evacuare, peșteră spre suprafață).
- Alimentarea de urgență cu curent pentru ventilație
În cazul infiltrării bruște de gaz natural, alimentarea cu aer proaspăt nu trebuie întreruptă, indiferent de amploarea pericolului (diluarea concentrației de gaz).
- Emisii generate de alimentare de urgență cu curent
În șantierele subterane, alimentarea cu energie electrică de urgență trebuie proiectată astfel încât să asigure atât alimentarea cu aer proaspăt, cât și evacuarea gazelor de eșapament. În caz contrar, trebuie asigurat un sistem redundant de alimentare cu curent.
- Alimentarea de urgență cu curent pentru instalațiile electrice
Instalațiile electrice, precum instalațiile de comunicații, instalațiile de monitorizare a gazelor și instalațiile de alarmă de incendiu, trebuie dotate cu sisteme adecvate de alimentare de urgență.
- Alimentarea redundantă cu curent
La proiectarea unui sistem redundant de alimentare cu energie electrică, trebuie să se acorde atenție amplasării separate la nivel local atât a liniilor, cât și a componentelor (de exemplu, protecție împotriva incendiilor sau a coliziunilor). Se recomandă ca una dintre cele două linii să fie amplasată în afara zonei carosabile a tunelului, de exemplu în podeaua tunelului.
Sistem de transport și căi de evacuare
Aici se regăsesc informații despre sistemul de transport intern și extern.
– Pe șantier
Sistemul de transport intern include atât transport orizontal și vertical, cât și transversal. La proiectarea pasajelor de acces pe șantier, trebuie să se ia în considerare circulația vehiculelor de urgență sau a instrumentelor de salvare.
– În afara șantierului
Trebuie stabilite și marcate corespunzător atât căile de acces, cât și punctele de adunare.
- Loc pentru aterizare elicopter
Dacă serviciile de urgență rutiere nu pot ajunge cu ușurință la șantier sau în cazul șantierelor care implică aer comprimat, este deosebit de importantă salvarea cu elicopterul.
- Aprovizionare de urgență în cazul unei surpări
În cazul unei surpări în partea din spate a tunelului, trebuie să se asigure alimentarea cu aer respirabil, apă și hrană pentru persoanelor blocate, de exemplu prin intermediul unor conducte fixe de aer comprimat sau de apă.
– Transport extern
În mod normal, persoanele rănite sunt transportate de serviciile de urgență sau de serviciile de salvare cu elicopterul. În regiunile mai îndepărtate și mai ales în condiții meteorologice nefavorabile, nu se poate garanta acest tip de transport sau nu se poate efectua întotdeauna în timp util.
- Căi de evacuare
Trebuie prevăzute și menținute permanent disponibile căi de evacuare adecvate. Căile de evacuare sunt deosebit de importante atât în prezența fumului, cât și în cazul unui aflux de apă care implică sifonarea, precum și în cazul tunelurilor cu diametru mic și al sistemelor complexe de tuneluri.
Salvare
Aceasta include salvarea persoanelor rănite, scoaterea acestora atât din utilaje sau instalații răsturnate sau zdrobite, cât și din zone cu aer comprimat, precum și salvarea lor din zone de surpare.
- Instrumente de salvare
Trebuie să fie disponibile instrumente de salvare adecvate, cum ar fi plăci de ridicare și expansoare pentru salvarea persoanelor care sunt blocate în utilaje sau instalații deteriorate sau în vehicule după ce au suferit un accident.
– Instrumente de salvare din puțuri
Salvarea din puțuri verticale și puțuri transversale necesită cabluri care utilizează materiale specifice și cunoștințe de specialitate specifice. Trebuie avut în vedere faptul că salvarea persoanelor în urma accidentelor din puțuri necesită îndepărtarea sau separarea unor cantități mai mari de cablu și oțel.
– Salvare după surpări
Pentru salvarea persoanelor aflate în șantierele subterane de adâncime care s-au surpat, excavarea de urgență sau forarea de urgență se efectuează direct de la suprafața exterioară. Nu se exclude salvarea persoanelor de pe șantier cu ajutorul forajului orizontal, dar este extrem de dificilă.
– Salvare din zone cu aer comprimat
Procesul de salvare care trebuie efectuat este inclus atât în declarația de conformitate pentru mașina de forat tuneluri, cât și în instrucțiunile de siguranță aferente. Trebuie studiate cu atenție condițiile limită impuse de producătorul mașinii și trebuie respectate măsurile necesare. A se vedea și standardul SR EN 12110.
- Salvarea persoanelor cu leziuni de coloană
În anumite cazuri, persoanele cu leziuni de coloană trebuie salvate înainte de sosirea serviciilor profesioniste de urgență (de exemplu, în caz de rupere bruscă de roci). Identificarea leziunilor de la nivelul spatelui și salvarea persoanelor cu astfel de leziuni necesită cunoștințe speciale și echipamente speciale de salvare.
Echipament de protecție
Echipamentul de protecție include, printre altele, îmbrăcăminte de protecție și aparate de protecție respiratorie.
– Îmbrăcăminte de protecție
Ghizii de salvare și persoanele cu sarcini speciale de stingere a incendiilor trebuie echipate cu îmbrăcăminte de protecție corespunzătoare, cum ar fi costume ignifuge și încălțăminte de protecție adecvată.
- Aparate de respirat
În mod normal, se folosesc dispozitive cu o durată de utilizare de patru ore. Dispozitivele de protecție respiratorie utilizate în mod obișnuit de către serviciile de protecție împotriva incendiilor pot fi folosite timp de aproximativ 30 de minute și, în mod normal, nu sunt adecvate pentru zonele subterane.
- Aparat autonom cu oxigen pentru auto-salvare (SCSR)
Aparatul autonom cu oxigen pentru auto-salvare are scopul de a permite evacuarea dintr-o zonă cu fum în zone fără fum precum cabine de urgență sau la suprafață. La planificarea utilizării de aparate autonome cu oxigen pentru auto-salvare, trebuie să se țină cont și de terți (de exemplu, vizitatori).
Instrumente de salvare și de urgență
Acestea sunt instrumente speciale folosite în caz de urgență și de salvare.
- Tărgi, saltele gonflabile, gulere cervicale
Aceste instrumente contribuie la salvarea în siguranță a persoanelor rănite (și în cazul leziunilor de coloană) în condiții grele. Sunt potrivite și pentru salvarea răniților din puțuri și mine și pentru salvare cu macaraua.
– Instrumente de salvare în caz de avalanșă
Trebuie reținut că persoanele blocate nu au aproape nicio șansă să fie salvate dacă nu au dispozitive de localizare. Folosirea acestui instrument de salvare trebuie organizată în acord cu serviciile de salvare în caz de avalanșă.
- Instrumente de salvare folosite în medii sub presiune
În ceea ce privește mediile de lucru cu aer comprimat, trebuie să se țină seama de faptul că sala de lucru și sasul sunt foarte mici. Instrumentele de salvare trebuie să fie suficient de mici pentru a trece prin sasuri și trebuie să fie proiectate adecvat pentru utilizarea în medii cu aer comprimat. Trebuie să se ia în calcul folosirea unei salvări pe verticală.
- Camere termografice
Camerele termografice sunt absolut indispensabile pentru activitățile de salvare în zone cu fum. Acest tip de camere, în special a camerelor montate pe cască, este limitat, astfel că trebuie discutat din timp cu serviciile de urgență (disponibilitate națională).
– Lucru cu aer comprimat - camere de decompresie
În funcție de riscuri și de locul șantierului de lucru, trebuie prevăzută o cameră de decompresie utilizată în scop terapeutic, deservită de personal instruit în mod corespunzător.
– Instrumente de salvare după surpări
În cazul surpărilor, sunt necesare instrumente speciale de salvare.
- Aparate de măsurat
Aparatele de măsurat portabile sunt dispozitive de măsurare a gazelor pe un șantier subteran. Aparatele de detectare a gazelor și de avertizare se folosesc în caz de pericol de gaze naturale, o parte sau întregul personal putând fi echipat cu aparate portabile de avertizare ce pot detecta gazele explozive. În funcție de condițiile de lucru, serviciile de urgență pot folosi acest tip de aparate de avertizare. Trebuie efectuată o evaluare a mediului în condiții de climă umedă înainte de a începe activitățile de salvare. Parametrii necesari sunt enumerați folosind aparate de măsurare a temperaturii și umidității.
Prim ajutor
Salvarea de pe șantierele subterane este, în principal, mai dificilă pentru serviciile de urgență externe și se poate efectua numai cu o anumită întârziere. Drept urmare, persoanele prezente la fața locului trebuie să acorde ajutor de urgență. În cazul în care acțiunile de salvare sunt desfășurate de servicii de salvare externe, serviciile profesionale de ambulanță pot ajunge cu întârziere.
- Personal ce acordă primul ajutor
Persoanele ce acordă primul ajutor au competențele necesare pentru a acorda primul ajutor răniților sau bolnavilor până ce ajung serviciile profesionale de ambulanță.
- Tehnicieni medicali și paramedici de urgență
Pe șantierele mari, atât paramedicii interni, cât și personalul de pe ambulanță pot juca un rol important în cazul accidentelor, precum și în cazul bolilor profesionale (de exemplu, boli provocate de căldură) și al evenimentelor care nu sunt legate de muncă, cum ar fi problemele cardiovasculare. În plus, aceștia pot fi foarte utili în a oferi informații despre primul ajutor și la însoțirea transportului de victime, precum și monitorizarea locurilor de muncă în medii fierbinți
- Instrumente de prim ajutor
Aceste instrumente trebuie amplasate cât se poate de aproape de fiecare zonă de lucru, iar dimensiunea și funcțiile acestora trebuie alese în funcție de tipul de activitate desfășurată.
- Instruire
Instruire cu privire la următoarele aspecte:
– Personal ce acordă primul ajutor
– Angajați ce acordă primul ajutor
– Instrumente de acordare de prim ajutor și de salvare
– Instruire suplimentară privind mediile de lucru cu aer comprimat
În cazul în care se lucrează cu aer comprimat, personalul de prim ajutor trebuie să aibă cunoștințe speciale cu privire la simptomele tipice ale bolilor de decompresie și la primul ajutor adecvat care trebuie acordat.
– Instruire suplimentară privind lucrul în medii fierbinți
În cazul în care se lucrează în condiții umede, personalul de prim ajutor trebuie să aibă cunoștințe speciale cu privire la simptomele tipice ale bolilor provocate de căldură și la primul ajutor adecvat care trebuie acordat.
- Instrucțiuni de prim ajutor
Trebuie să se pună la dispoziție instrucțiuni scrise în limba utilizatorului cu privire la ajutorul corect în situații de urgență, dar și instrumentele necesare de prim ajutor.
Instruire cu privire la activități de salvare
Aici se menționează instruirea cu privire la activitățile de auto-salvare și care implică serviciile de urgență.
– Instruire cu privire la activitățile de salvare pentru personalul din șantier
Instruire cu privire la declanșarea alarmei, comportamentul corect în caz de incendiu, auto-salvarea, utilizarea căilor de evacuare, utilizarea cabinelor de salvare etc.
– Instruire cu privire la activități de salvare ce implică serviciile de urgență
Deoarece puține servicii de urgență au experiență în salvarea din zonele de construcție a tunelurilor și din șantiere subterane, personalul serviciilor de urgență trebuie instruit cu privire la în acest tip de salvare.
Inundații
În ceea ce privește măsurile și dirigenția construcțiilor, pe lângă siguranța oamenilor, trebuie să se ia în considerare și securitatea materialelor și nivelul de finalizare a structurii subterane. Adesea aceste condiții influențează stabilirea și interpretarea măsurilor de securitate.
- Măsuri cu privire la construcție
Măsuri cu privire la construcție, precum:
– Spații de depozitare (capacități suplimentare de depozitare)
– Selectarea unghiului de forare a tunelului
– Galerii pentru descărcarea inundațiilor și foraj în cazul forării înclinate a tunelului
– Hidrociclon pentru instalațiile de pompare.
Trebuie reținut că nămolul și nisipul pot bloca pompele, făcându-le nefuncționale.
- Măsuri tehnice
– Cercetări preliminare
– Proiectarea și stabilirea capacității pompelor în caz de inundație prin puțuri sau acces în pantă
– Proiectarea și amplasarea corespunzătoare a instalațiilor electrice
– Alimentare redundantă cu curent pentru pompe
– Asigurarea țevilor de apă ce traversează tunelul
– Pasarele în zone ce sunt la aceeași adâncime cu sifonul
Masuri de protecție împotriva incendiilor
Acestea sunt măsuri menite să prevină incendiile, făcând parte din protocolul de securitate la locul de muncă și nu din protocolul de salvare.
- Protocol pentru stingerea incendiilor
Trebuie să se plece de la premisa că un incendiu izbucnit într-un tunel poate și trebuie combătut de către persoanele implicate în activitățile de execuție a tunelului. Nu se poate presupune că serviciile de urgență externe pot ajunge la timp pentru a combate incendiul.
- Dispozitive de stingere a incendiilor
Aici se menționează informații despre punerea la dispoziție și inspectarea dispozitivelor de stingere a incendiilor.
Alarmă de incendiu
Este deosebit de important să se depisteze incendiile în debitul de aer care intră și în zonele din tunel fără personal. Trebuie alertate centrul de coordonare și persoanele care pot stinge incendiul (a se vedea „alertare”).
- Gestionarea alarmei de incendiu
În cazul instalațiilor miniere cu personal 24 de ore din 24, în mod normal persoanele prezente în acel moment declanșează alarma de incendiu. Acestea trebuie informate și instruite corespunzător, deoarece trebuie transmisă mai departe declanșarea alarmei. În principal, persoana care depistează incendiul declanșează alarma.
- Sistemul de alarmă de incendiu
Sistemele de alarmă de incendiu sunt necesare, de exemplu, lângă transformatoarele subterane, stațiile de alimentare cu combustibil, zonele de lucru și locurile de depozitare a materialelor inflamabile și a materialelor periculoase. Printre sistemele posibile se numără (pe lângă dispozitivele de detectare a temperaturii, cum ar fi cele utilizate pentru transformatoare), dispozitive de detectare a CO, cabluri de detectare a căldurii și instalații de monitorizare optică, inclusiv evaluarea automată a imaginilor.
Măsuri de stingere a incendiilor
Acestea sunt măsuri menite să stingă incendiile (în stadii incipiente)
- Dispozitiv (semi-) fix de stingere a incendiilor
Aceasta implică instalații automate de stingere a incendiilor (apă pulverizată, spumă și, eventual, CO_2) în zonele cu sarcini calorifice concentrate (de exemplu, în zonele de acționare a echipamentelor de forat tuneluri, în zonele de lucru, în instalațiile de alimentare cu combustibil, în depozitele subterane cu sarcini calorifice). Este posibil să fie nevoie de perdele de apă pentru reducerea fumului, de exemplu în cazul metodelor mecanizate de execuție a tunelurilor.
- Dispozitive mobile de stingere a incendiilor
Aceste mecanisme de stingere a incendiilor servesc la stingerea incendiilor care apar în zonele componentelor mecanice, hidraulice sau electrice. Trebuie reținut că, de exemplu, incendiile din compartimentele motoarelor nu pot fi în mod normal combătute cu dispozitive manuale de stingere a incendiilor, din cauza lipsei de acces la focul propriu-zis.
- Oprirea utilajelor și a vehiculelor în caz de incendiu
Aprinderea vaporilor de ulei din cauza unor fisuri fine la sistemul hidraulic sau la procesorul de combustibil???? este o cauză frecventă de incendiu. Aprinderea vaporilor de ulei provoacă explozii puternice și incendii care se răspândesc rapid (efect de arzător de ulei). În momentul în care începe să se formeze o astfel de ceață de ulei, trebuie oprit utilajul și trebuie activat sistemul de drenaj sub presiune. Se poate depista formarea ceții de ulei, înainte de aprindere, datorită mirosului caracteristic.
- Dispozitive de stingere a incendiilor
Sunt disponibile diverse tipuri de dispozitive manuale de stingere a incendiilor.
- Stingătoare cu apă
Dispozitivele fixe sau mobile de stingere a incendiilor au capacități mai mari decât dispozitivele manuale de stingere a incendiilor.
- Instruire cu privire la siguranța împotriva incendiilor
Toate persoanele implicate în activitățile din subteran trebuie instruite cu privire la următoarele aspecte:
– Depistare incendii
– Efectele incendiilor
– Răspândirea incendiilor
– Folosirea agenților existenți de stingere a incendiilor
Trebuie explicate efectele și limitele de folosire ale agenților de stingere a incendiilor fiecărei persoane implicate în activități, iar acestea trebuie să le și pună în aplicare.
- Alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor
Se justifică instalarea unui sistem de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor în tunel dacă sunt îndeplinite următoarele condiții prealabile:
– Sistemul poate fi folosit de persoanele prezente
– Rezerva de apă pentru stingerea incendiilor este suficientă
– Există suficientă presiune (în fața zonei de forat a tunelului),
– Există suficiente conducte prevăzute cu supape de blocare și racorduri
– Există la îndemână furtunuri pentru stingerea incendiilor.
Dacă nu se întrunesc aceste condiții preliminare, măsurile de stingere a incendiilor nu vor funcționa.
- Alegerea agenților pentru stingerea incendiilor
***Nu există note.***
Sistem de ventilație în caz de incendiu
Scopul este de a elibera de fum pe cât posibil căile de evacuare și de urgență. Trebuie împiedicată răspândirea fumului.
- Controlul ventilației în caz de incendiu
Pentru a putea împiedica răspândirea fumului, trebuie să se garanteze că sistemul de ventilație poate fi controlat din unul sau mai multe locuri adecvate.
– Scoaterea fumului provocat de incendiu
Coloanele de fum se pot evacua, de exemplu, cu ajutorul țevilor de aspirație (îndepărtarea coloanelor și a țevilor din cauza exploziei) sau cu ajutorul echipamentelor de evacuare a gazelor de incendiu din trafic. Atunci când se planifică ordinea lucrărilor de construcție, în mod normal, trebuie să se decidă dacă se va utiliza infrastructura de șantier existentă sau dacă se va utiliza infrastructura proiectată pentru exploatarea tunelului în curs de execuție încă din faza de construcție.
- Evacuarea fumului din spațiile libere
În cazul structurilor tunelurilor cu două tuburi cu sisteme de ventilație cu recirculare a aerului, trebuie oprită ventilația de aer proaspăt din tunel în caz de incendiu. Pentru a menține tunelul de evacuare (cale de evacuare și de urgență) liber de fum, sistemul de ventilație trebuie să ofere posibilitatea de a crește presiunea în acest tunel până când se atinge o presiune ușor pozitivă. Aceasta necesită instalarea de sisteme speciale de ventilație.
Zone fără fum
Este nevoie de zone fără fum pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire în caz de blocare din cauza incendiului. Trebuie să se ajungă cu ușurință la zonele fără fum. Distanțele dintre posturile fixe de lucru și zonele fără fum nu trebuie să fie mai mari de 500 m.
- Cameră de refugiu
Camera de refugiu funcționează ca o zonă fără fum dacă nu se poate face sau nu este sigură evacuarea în spații deschise. În plus, cabina de urgență asigură protecție în cazul exploziilor și trebuie folosită drept cameră de recreere (pentru a crește familiarizarea cu aceasta). În principal, cabina de urgență nu este gândită să asigure protecție împotriva incendiului sau căldurii directe.
- Cort de urgență
În cazul diametrelor de forat mici, este posibil să nu existe suficient spațiu pentru a instala o cabină de urgență fixă. În acest caz, se pot folosi corturi de urgență din materiale ignifuge, care nu sunt comprimate sau sunt parțial comprimate și care pot fi puse în funcțiune (umflate) în caz de incendiu.
- Galerii de salvare
În tunelurile de circulație prevăzute cu conducte sub carosabil care alimentează remorca unei mașini de forat tuneluri, galeriile de salvare trebuie să fie prevăzute cu conducte de aer adecvate alimentate cu aer proaspăt. Trebuie prevăzută o zonă fără fum, ideală ca ieșire de salvare și de urgență. Trebuie luate măsuri pentru a avea acces la galeriile de salvare, în special în partea din spate (de exemplu, ieșiri provizorii păzite).
- Al doilea tub
În cazul tunelurilor cu două tuburi cu pasaje transversale, în secțiunile de ventilație cu două tuburi cu sistem de ventilație cu recirculare a aerului, cel de-al doilea tub poate fi transformat într-o zonă fără fum.
- Cameră de decompresie
În cazul tunelurilor de protecție, camerele de decompresie pot servi ca zone fără fum în caz de incendiu. Acestea trebuie să fie ușor și rapid accesibile în caz de incendiu.
– Cabina de comandă a mașinii de forat tuneluri (TBM)
Se recomandă proiectarea cabinei de comandă a mașinii de forat tuneluri ca zonă fără fum în caz de incendiu. Aceasta se poate realiza prin conectarea cabinei de comandă la sura de aer comprimat.
Alimentare de urgență cu aer
În principal, toate persoanele care se află în zona fără fum trebuie să primească aer.
- Conductă de alimentare de urgență cu aer
Camera de refugiu este alimentată de urgență cu aer printr-o conductă proiectată corespunzător care duce din exterior în cabină. Această țeavă trebuie poziționată astfel încât să fie protejată în caz de incendiu al mașinii (sub podea sau în radier). Se recomandă folosirea alimentării normale cu aer comprimat a instalației de execuție a tunelului.
- Alimentarea cu aer comprimat folosind butelii de aer comprimat
Alimentarea cu aer a camerei de refugiu prin intermediul unor butelii de aer comprimat este logică, dar nu este potrivită ca sursă principală de aer. Ca alternativă la sistemele de alimentare cu aer comprimat care funcționează din exterior, se pot folosi cabine de urgență autonome.
Anexa 4 Sistem de notificare
Această anexă include informații care fac trimitere la
art. 20 .
Regulamente juridice privind sistemul de notificare.
Structura sistemului de notificare descris în Tabelul nr. 5 include obligațiile de notificare conform legilor aplicabile.
Tabelul nr. 5: Sisteme de notificare pentru
Nr.
CE
CINE
CĂTRE CINE
CÂND
TEMEI
1
Anunțarea din timp a proiectelor subterane
Beneficiarul
ITM
cu cel puțin 30 de zile înainte de a începe lucrările
HG
300/2006
2
Luarea în evidență a lucrărilor subterane planificate
Antreprenor
Consultant/COORDONATOR SSM
Înainte de începerea lucrărilor ANTREPRENOR
HG
300/2006
3
Opinia expertului geotehnic, inclusiv planul de construcție
Antreprenor
Consultant /Coordonator SSM
Înainte de începerea lucrărilor de către ANTREPRENOR
HG
300/2006
4
Incidente ce implică decese sau vătămări grave
Antreprenor
ITM
Imediat
Legea
319/2006
și HG
1425/2006
5
Boli profesionale și accidente care provoacă leziuni minore și incapacitate de muncă ce durează mai mult de trei zile
Antreprenor
ITM
Imediat
Legea
319/2006
și HG
1425/2006
6
Substanțe cancerigene (în special asbest), mutagene sau toxice pentru sistemul reproducător1
Anteprenor
Consultant /Coordonator SSM
Înainte de începerea lucrărilor
HG
1425/2006
7
Substanțe biologice2
Anteprenor
Consultant /Coordonator SSM
Înainte de începerea lucrărilor de către ANTREPRENOR
HG
1425/2006
8
Lucrări cu aer comprimat
Anteprenor
Consultant /Coordonator SSM
Înainte de începerea lucrărilor de către ANTREPRENOR
HG
300/2006
9
Scufundări utilitare
Anteprenor
Consultant /Coordonator SSM
Înainte de începerea lucrărilor de către ANTREPRENOR
HG
300/2006
Legendă: ITM Inspecția Teritorială a Muncii
Aceasta include toate substanțele, amestecurile și agenții biologici folosiți la locul de muncă. Include și tot ceea ce este obținut, produs, existent (de exemplu, în cazul solurilor contaminate, scurgerilor de materiale), rezultat, utilizat, consumat, manipulat, prelucrat, depozitat într-un container, transferat între containere, amestecat, eliminat, depozitat în afara unui container, adus din exterior sau transportat în jurul șantierului.
Dacă se depistează substanțe neașteptate, trebuie raportate imediat autorităților.
Recomandări ce depășesc regulamentele juridice aplicabile privind sistemul de notificare Tabelul nr. 6 include regulamente recomandate și ce trebuie respectate cu privire la sistemul de notificări.
Tabelul nr. 6: Regulamente recomandate privind sistemul de notificări (în plus față de regulile și regulamentele naționale oficiale)
CE
CINE
CĂTRE CINE
CÂND
Accidente ce provoacă decese sau vătămări grave
Antreprenor
ITM
Imediat
Alte accidente
Antreprenor
ITM
Imediat
Pericol din cauza prezenței azbestului în timpul activităților de execuție a tunelului
Geolog
Șeful punctului de lucru/ Consultant/Coordonator SSM
Imediat după depistare
Prezența gazelor naturale
Toți
Șeful punctului de lucru/ Consultant/Coordonator SSM
Imediat după depistare
Accidente de provoacă pagube semnificative
Antreprenor
Consultantul
Imediat
Accidente la limita de a se produce
Antreprenor
Șeful punctului de lucru/ Consultantul
Imediat
Evenimente specifice în legătură cu siguranța, precum infiltrări de apă, modificări bruște ale condițiilor geologice
Toți
Șeful punctului de lucru/ Consultant/Coordonator SSM
Imediat
-------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.