Decizia nr. 124/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Cristian-Lucian Dumitra

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 67 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Anișoara Anastasiu în Dosarul nr. 939/3/2021 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.123D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 545 din 29 octombrie 2024 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 939/3/2021, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 67 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Anișoara Anastasiu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate generează o discriminare între persoanele pensionate în baza aceleiași legi, prin raportare la indicele de corecție aplicat, care produce efecte în planul obținerii unei pensii în cuantum diferit pe criteriul legat de calitatea de deținător anterior al pensiei anticipate.

6.

De asemenea, susține că procesul de transformare a pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă prevăzut de

art. 67 din Legea nr. 263/2010

ar trebui să prevadă condiții, criterii clare și precise, previzibile, astfel încât persoana care optează pentru pensia anticipată să cunoască efectul implicit al posibilității ca ulterior transformării pensiei anticipate în pensie de limită de vârstă să beneficieze de o pensie într-un cuantum mai redus față de cei care devin pensionari pentru limită de vârstă, fără să fi beneficiat de pensie anticipată, fiind astfel discriminată față de această categorie din urmă.

7.

Susține că sunt încălcate astfel dispozițiile

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității în componenta sa referitoare la calitatea legii și ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi și normele europene aplicabile în materie, fiind încălcat dreptul său la pensie pentru limită de vârstă în condiții similare cu cei care au același stagiu de cotizare pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă.

8.

De asemenea, susține că expunerea de motive a

Legii nr. 263/2010

nu oferă o justificare legală pentru restrângerea și stabilirea diferită a pensiei pentru limită de vârstă, în condițiile în care prevederile

art. 53 din Constituție

și ale

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impun motivarea clară a oricăror diferențe între beneficiarii aceluiași drept.

9.

Autoarea excepției de neconstituționalitate invocă prevederile

art. 12 al părții a II-a

(Dreptul la securitate socială) și ale

art. E din partea a V-a

(Nediscriminarea) din

Carta socială europeană , ale

art. 14 (interzicerea discriminării) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenție.

10.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 67 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Curtea observă însă că din motivarea excepției de neconstituționalitate transpare în mod clar intenția autoarei acesteia de a contesta „indicele de corecție aplicat.“ Dincolo de aspectele de legalitate invocate, instanța constituțională reține că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că, la data transformării pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă în temeiul

art. 67

din legea menționată, Casa de Pensii a Municipiului București a aplicat indicele de corecție de la data obținerii pensiei anticipate conform

art. 170 alin. (3)

din aceeași lege.

15.

Prin urmare, deși ridică excepția de neconstituționalitate, în mod formal, numai în raport cu dispozițiile

art. 67 din Legea nr. 263/2010 , intenția sa reală este aceea de a beneficia de indicele de corecție de la data îndeplinirii condițiilor legale pentru pensie de limită de vârstă. Curtea Constituțională a stabilit în practica sa că trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate, și nu de un criteriu procedural strict formal constând în indicarea formală de către autorul excepției a textului legal criticat, dacă acest lucru rezultă din finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepției ( Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006).

16.

În consecință, prin prisma considerațiilor expuse, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , care au următorul cuprins: „Indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie.“

17.

Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate au fost abrogate prin

Legea nr. 360/2023

privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, însă, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, care continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății.

18.

Autoarea excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi din

Constituție :

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității în componenta sa referitoare la calitatea legii,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, ale

art. 1 din Protocolul adițional nr. 1

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților, ale

art. 12 al părții a II-a

(Dreptul la securitate socială) și ale

art. E din partea a V-a

(Nediscriminarea) din

Carta socială europeană .

19.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional reține că autoarea acesteia îi solicită, în esență, să decidă că indicele de corecție prevăzut de

art. 170 din Legea nr. 263/2010

trebuie să li se aplice la data îndeplinirii condițiilor pentru pensie pentru limită de vârstă persoanelor care, după ce au beneficiat de o pensie anticipată acordată în temeiul

art. 62 din Legea nr. 263/2010 , au îndeplinit condițiile pentru dobândirea pensiei pentru limită de vârstă prevăzute de

art. 52 și următoarele din Legea nr. 263/2010 .

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi constituționale și critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 545 din 29 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 3 iulie 2025, paragraful 21, instanța de contencios constituțional, respingând critica de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a statuat că impactul defavorabil al înăspririi condițiilor de pensionare a fost „absorbit“, în cazul categoriei de persoane din care și autoarea prezentei excepții face parte, la momentul înscrierii inițiale la pensia anticipată. O eventuală acordare a indicelui de corecție și la momentul pensionării propriu-zise, adică al transformării pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, ar conduce la o „dublă remediere“ a situației defavorabile în care se află pensionarul. O asemenea dublă (sau chiar multiplă) aplicare a indicelui de corecție reprezintă, însă, în mod clar un aspect de oportunitate a reglementării și deci se situează în marja de apreciere a statului cu privire la politicile sale sociale, și nu de constituționalitate.

21.

Cu acea ocazie, Curtea a reținut că indicele de corecție reprezintă o măsură cu un caracter social, un instrument normativ a cărui utilizare de către legiuitor a fost determinată de un eveniment particular, și anume înăsprirea condițiilor de pensionare după data de 1 ianuarie 2011. Spre deosebire de alte măsuri sociale de protecție a cuantumului pensiei, cum este indexarea, prin care se urmărește protejarea acestuia față de efectele inflației, indicele de corecție este „unic“ tocmai datorită faptului că evenimentul care l-a generat are un caracter unic, și nu de continuitate, cum adesea este fenomenul inflaționist. Or, câtă vreme între pensia anticipată și cea pentru limită de vârstă nu există deosebiri majore referitoare la modalitatea de calcul, iar impactul negativ al evenimentului unic al înăspririi condițiilor de pensionare a fost absorbit la momentul acordării pensiei anticipate, nu mai este necesară, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor, acordarea lui și la data pensionării propriu-zise.

22.

În sfârșit, în paragraful 23 al deciziei antereferite, Curtea a statuat cu privire la pretinsa discriminare între cele două categorii indicate de către autorul excepției din acea cauză - cei care au beneficiat de pensie anticipată și cei pensionați direct pentru limită de vârstă, adică fără beneficiul anterior al unei pensii anticipate, reamintind jurisprudența sa potrivit căreia semnificația interdicției discriminării între persoane, instituită de către

art. 16 din Legea fundamentală , nu poate avea semnificația unei egalizări perfect omogene, ci doar a acelor diferențieri pe care le realizează legiuitorul în mod arbitrar (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 321 din 19 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 august 2022, paragrafele 19-22).

23.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , raportat la prevederile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudențială în materie, constată că acestea cuprind anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii), de principiul securității juridice care consacră securitatea juridică a persoanei și a raporturilor juridice, concept ce se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (a se vedea

Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26). Referitor la principiul stabilității și securității raporturilor juridice, se observă că, prin

Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, instanța de contencios constituțional a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat de

Constituție , acest principiu se deduce atât din prevederile

art. 1 alin. (3) , potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Referitor la același principiu, instanța de la Strasbourg a reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice (Hotărârea din 22 decembrie 2004, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44;

Hotărârea din 7 iulie 2009 , pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile, pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept vizați de măsurile de aplicare a acestei soluții ( Hotărârea din 1 decembrie 2005 , pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92;

Hotărârea din 6 decembrie 2007 , pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).

24.

Raportând considerentele de principiu referitoare la

art. 1 alin. (5) din Constituție , mai sus enunțate, coroborate cu prevederile

Legii nr. 24/2000 , la normele deduse controlului de constituționalitate, Curtea constată că textul criticat se circumscrie condițiilor impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta privind calitatea legii, și dezvoltate pe cale jurisprudențială, întrucât (i) are un scop bine determinat, astfel cum s-a arătat mai sus, (ii) are un conținut clar și previzibil - reglementează aplicarea indicelui de corecție ca măsură de protecție socială acordată în urma înăspririi condițiilor de pensionare, fiind acordat tuturor pensiilor prevăzute în cadrul

art. 51 din Legea nr. 263/2010 , legiuitorul apreciind că toate pensiile, nu doar cea pentru limită de vârstă, sunt afectate de modificările aduse de legea anterior menționată [de altfel, modalitatea de calcul al pensiilor rezultă din însuși

art. 62 alin. (4) al

Legii nr. 263/2010 , care dispune astfel: „Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții în care se stabilește cel al pensiei pentru limită de vârstă“], și (iii) este adus la cunoștința destinatarilor săi prin publicarea actului normativ în discuție în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prin urmare, Curtea apreciază că și această critică de neconstituționalitate este neîntemeiată.

25.

În ceea ce privește critica formulată prin raportare la

art. 53 alin. (2) din Constituție , Curtea constată că aceasta nu este incidentă în cauză, nefiind vorba despre o restrângere a exercițiului unui drept fundamental care să opereze în condițiile strict și limitativ prevăzute de

art. 53 din Legea fundamentală .

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anișoara Anastasiu în Dosarul nr. 939/3/2021 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.