Decizia nr. 164/2026

Articolul 83

lit. c) ,

d) ,

e)

și

h):

În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: (...)

c)

dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

d)

dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii;

e)

dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei;

(...)

h)

alte drepturi prevăzute de lege.;

–

Articolul 90

lit. b):

Asistența juridică este obligatorie: (...)

b)

în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea;.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție

și prin prisma exigențelor

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , în

art. 23 alin. (11)

referitor la prezumția de nevinovăție, în

art. 24

- Dreptul la apărare, în

art. 51 alin. (1) ,

(3)

și

(4)

privind dreptul la petiționare, în

art. 52

- Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în

art. 124

- Înfăptuirea justiției, precum și în

art. 129

- Folosirea căilor de atac.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul excepției reclamă o presupusă încălcare a dreptului la apărare, susținând că, pe parcursul urmăririi penale și în procedura camerei preliminare, organele judiciare nu i-au asigurat prezența unui avocat din oficiu și nu i-au fost aduse la cunoștință, nici oral, nici în scris, prevederile

art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală .

13.

Curtea reține că susținerile autorului nu vizează neconstituționalitatea textelor de lege criticate, ci modul în care aceste prevederi legale au fost aplicate de către organele judiciare în cauza dedusă judecății. Prin urmare, Curtea apreciază că nemulțumirile exprimate de autorul excepției privesc exclusiv modul de aplicare, în situația sa particulară, a dispozițiilor legale criticate, aspect ce intră în competența instanțelor de judecată, acestea putând să îl analizeze și să îl remedieze, după caz. Controlul constituționalității normelor juridice vizează exclusiv examinarea conformității dispozițiilor legale cu normele constituționale, nu și modul de aplicare a acestora de către organele judiciare.

14.

Așadar, întrucât susținerile formulate de autorul excepției se raportează la modalitatea de aplicare a legii, și nu la pretinse vicii de neconstituționalitate ale textelor criticate, aceste aspecte excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, fără a putea analiza modul de aplicare concretă a legii într-o cauză determinată (în același sens, a se vedea

Decizia nr. 491 din 27 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18 ianuarie 2023, paragraful 29).

15.

În consecință, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă prin prisma dispozițiilor

art. 126 alin. (1) din Constituție

și

art. 2 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 47/1992 .

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 lit. c) ,

d) ,

e)

și

h)

și ale

art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Bratu Adrian-Robert în Dosarul nr. 3.132/226/2021/a1 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.