Decizia nr. 161/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. b) , alin. (2) și (5) , ale art. 64 alin. (1) lit. c) , ale art. 65 alin. (1) și ale art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Alina Oprișan
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 alin. (1) ,
(2)
și
(5) , ale
art. 64 alin. (1) lit. c)
și
alin. (2)
și
(3) , ale
art. 65 alin. (1 )-( 3)
și ale
art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Țîmbău Valerică în Dosarul nr. 13660/231/2017 al Judecătoriei Focșani - Secția penală și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.045D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 alin. (1) lit. a)
și
c) , precum și ale
art. 64 alin. (1) lit. c)
și
alin. (2)
și
(3)
și ale
art. 65 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală , argumentând că acestea nu au legătură cu cauza. Cu privire la dispozițiile
art. 61 alin. (1) lit. b)
și
alin. (2)
și
(5) , precum și ale
art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală , pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Arată că prevederile
art. 61 alin. (1)
din același act normativ instituie obligația organelor de control de a întocmi procese-verbale de constatare atunci când există o suspiciune rezonabilă, ce trebuie dovedită de către organele de cercetare penală. De asemenea, textul criticat permite audierea persoanelor care întocmesc aceste procese-verbale, oferind o garanție a dreptului acuzatului de interogare a martorului. Acest lucru reprezintă o manifestare a dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, asigurând, totodată, respectarea dreptului la un proces echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 30 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.660/231/2017, Judecătoria Focșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 alin. (1) ,
(2)
și
(5) , ale
art. 64 alin. (1) lit. c)
și
alin. (2)
și
(3) , ale
art. 65 alin. (1)-(3)
și ale
art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Țîmbău Valerică într-o cauză având ca obiect falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autorul acesteia susține că organele de constatare nu pot fi audiate în calitate de martori în cauză, fiind incompatibile, motivat de faptul că au întocmit procesul-verbal de constatare ca urmare a controlului efectuat la societatea pe care acesta o reprezintă. Apreciază că această concluzie se desprinde din analiza coroborată a dispozițiilor
art. 55 alin. (1)
și
(6) , ale
art. 61 alin. (1) , ale
art. 64 alin. (1) lit. c) , ale
art. 65 alin. (1) , ale
art. 99 alin. (1) , ale
art. 100 alin. (1)
și ale
art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală . În opinia sa, acest aspect este contrar
art. 21 alin. (3) din Constituție , având în vedere că, în materie contravențională, agentul constatator nu poate avea calitatea de martor. Totodată, face referire la hotărârea Curții de la Strasbourg, pronunțată la data de 26 octombrie 1984, în Cauza De Cubber împotriva Belgiei.
6.
De asemenea, menționează că, spre deosebire de reglementarea anterioară -
art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968
- dispozițiile
art. 61 alin. (5) din Codul de procedură penală
nu mai atribuie procesului-verbal încheiat de organul de constatare valoarea de mijloc de probă, ci pe aceea de act de sesizare a organelor de urmărire penală. Această modificare legislativă s-a impus din necesitatea respectării principiului contradictorialității în administrarea probelor, pentru a se da inculpatului posibilitatea de a combate cele consemnate în procesul-verbal. Întocmind proces-verbal cu privire la infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, agentul constatator acționează în calitate de organ de constatare, în temeiul
art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală . Așadar, susține că, fiind organ de urmărire penală, este firesc să îi fie aplicabile dispozițiile
art. 64 alin. (1) lit. c)
raportate la
art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală , privitoare la incompatibilitatea organului de cercetare penală, care a fost expert sau martor în aceeași cauză.
7.
Totodată, solicită Curții să constate că organul de cercetare penală nu este compatibil cu efectuarea actelor de cercetare penală dacă a fost expert sau martor în cauză. Arată că prevederi similare se regăseau și în legea procesual penală anterioară, respectiv
art. 49 alin. 2
raportat la
art. 48 alin. 1 lit. b )- i) din Codul de procedură penală din 1968 , justificarea reglementării acestui caz de incompatibilitate fiind aceea că expertul și-a exprimat părerea în legătură cu anumite aspecte ale cauzei penale, iar persoana care a furnizat o probă într-o cauză penală să nu poată, ulterior, chiar ea să evalueze proba respectivă.
8.
Judecătoria Focșani - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că organele de constatare pot fi audiate în calitate de martor, chiar dacă au semnat procesul-verbal în care s-a consemnat ce s-a constatat cu ocazia controlului efectuat. Mai mult, consideră că aceste organe de constatare nu au întocmit acte de cercetare penală în cauză, neavând nici atribuții în acest sens.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile constituționale, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile
art. 61 alin. (1) ,
(2)
și
(5) , ale
art. 64 alin. (1) lit. c)
și
alin. (2)
și
(3) , ale
art. 65 alin. (1)-(3)
și ale
art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală . Însă, ținând seama de notele scrise ale autorului excepției, precum și de obiectul cauzei a quo, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile
art. 61 alin. (1) lit. b) ,
alin. (2)
și
(5) , ale
art. 64 alin. (1) lit. c) , ale
art. 65 alin. (1)
și ale
art. 114 alin. (3)
și
(4) , care au următorul conținut:
–
Articolul 61
alin. (1) lit. b) ,
alin. (2)
și
(5):
Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: (…)
b)
organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor;
(…)
Organele prevăzute la alin. (1) au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
(…)
(5)
Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.;
–
Articolul 64
alin. (1) lit. c):
(1)
Judecătorul este incompatibil dacă: (…)
c)
a fost expert sau martor, în cauză;
(…)
–
Articolul 65
alin. (1):
(1)
Dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) se aplică procurorului și organului de cercetare penală.;
–
Articolul 114
alin. (3)
și
(4):
(3)
Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele și împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate.
(4)
Pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62.
13.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul la justiție, astfel cum acesta se interpretează în temeiul
art. 20 din Constituție
și prin prisma exigențelor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu prevederile
art. 147
referitoare la deciziile Curții Constituționale.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul susține că organele de constatare, respectiv angajații Gărzii Forestiere Focșani și ai Ocolului Silvic Obștea Tulnici, nu puteau fi audiate în calitate de martori în cauza sa, fiind incompatibile, întrucât au întocmit procesul-verbal de constatare ca urmare a controlului efectuat la societatea pe care autorul o reprezintă. În opinia sa, acest lucru este contrar prevederilor
art. 21 alin. (3) din Constituție , având în vedere că, în materie contravențională, agentul constatator nu poate avea calitatea de martor.
15.
Analizând susținerile autorului excepției, Curtea reține că argumentația acestuia se fundamentează pe o confuzie între statutul juridic al organului de constatare, astfel cum este reglementat de
art. 61 din Codul de procedură penală , și cel al organului de cercetare penală, respectiv asupra sferei de incidență a incompatibilităților prevăzute de
art. 64
și
65
din același act normativ.
16.
Conform dispozițiilor
art. 61 din Codul de procedură penală , organele de constatare au atribuția să constate, în exercitarea competenței ce le este conferită de lege, existența unor suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei infracțiuni, întocmind în acest sens un proces-verbal ce constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală. Contrar celor susținute de către autorul excepției, aceste organe nu desfășoară activități de urmărire penală, atribuțiile lor fiind strict delimitate la faza anterioară începerii urmării penale.
17.
Prin urmare, organele de constatare nu se confundă cu organele de cercetare penală (poliție judiciară/procurori/organe de cercetare speciale), pentru care legiuitorul a instituit, în mod justificat, regimul incompatibilității la
art. 64 și 65 din Codul de procedură penală , tocmai pentru a garanta imparțialitatea procesului penal. Dispozițiile
art. 64 alin. (1) lit. c) , precum și ale
art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală , criticate de autorul excepției, sunt aplicabile judecătorilor, procurorilor și organelor de cercetare penală, cu referire expresă la ipoteza în care aceștia au fost anterior implicați în cauză ca martor sau expert. Or, organul de constatare nu se regăsește în niciuna dintre ipotezele reglementate de textele criticate, neavând prerogative de urmărire penală propriu-zisă.
18.
De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate prin prisma unor critici similare celor din prezenta cauză, de exemplu, prin
Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 4 iulie 2016, paragrafele 15-25,
Decizia nr. 97 din 1 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 29 iunie 2018, paragrafele 25-30, sau
Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, paragrafele 15-21, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția, reținând că, potrivit
art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală , poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probe în cauza penală, iar, potrivit
art. 114 alin. (4)
din același act normativ, pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul
art. 61
și
62
din același act normativ.
19.
În deciziile precitate, Curtea a constatat că dispozițiile
art. 61 din Codul de procedură penală
stabilesc în sarcina mai multor organe obligația de a întocmi procese-verbale de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Curtea a observat că, potrivit
alin. (5) al art. 61 , procesul-verbal încheiat de aceste organe constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
20.
Astfel, Curtea a constatat că posibilitatea conferită de normele procesual penale ale
art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală , de a fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul
art. 61 din Codul de procedură penală
- organele de constatare, se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia. Curtea a apreciat că
textul criticat oferă posibilitatea audierii persoanelor care întocmesc procese-verbale potrivit
art. 61 din Codul de procedură penală , aceasta constituindu-se, în egală măsură, întro garanție a exercitării dreptului acuzatului de a interoga martorii, expresie a exercitării dreptului la apărare și, implicit, a prezumției de nevinovăție, ca garanție a dreptului la un proces echitabil.
21.
Referitor la prevederile
art. 114 alin. (3) din Codul de procedură penală , prin
Decizia nr. 763 din 28 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 3 martie 2020, Curtea a constatat deja conformitatea acestora cu dispozițiile
art. 21 alin. (3)
referitor la dreptul la un proces echitabil și
art. 24
referitor la dreptul la apărare din Legea fundamentală.
22.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior analizate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Țîmbău Valerică în Dosarul nr. 13.660/231/2017 al Judecătoriei Focșani - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 61 alin. (1) lit. b) ,
alin. (2)
și
(5) , ale
art. 64 alin. (1) lit. c) , ale
art. 65 alin. (1)
și ale
art. 114 alin. (3)
și
(4) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Focșani - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Alina Oprișan
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.