Decizia nr. 205/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula Pantea - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților (Ralu Traian Filip, ziarul "Curierul Național", Gheorghe Mocuta și Ioan Doru Cristescu), față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, considerând ca prevederile

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru nu contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și în art. 54, deoarece, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plată taxei judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să fie incalcate drepturile și libertățile cetățenești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.971/2000, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Ralu Traian Filip.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 54 din Constituție. Autorul excepției considera ca regimul derogator al textului de lege invocat nu corespunde cerințelor statului de drept și garantarii dreptatii, întrucât se creează un regim de inegalitate între cei care pretind daune evaluabile în bani, ca urmare a unor prejudicii morale, în raport cu cei care au suferit prejudicii materiale. Se susține ca astfel justiția devine un instrument de presiune asupra libertății de exprimare, iar prerogativele legiuitorului de a stabili competența materială a instanțelor judecătorești sunt transferate reclamantului care, prin simplul fapt al "autoevaluarii" morale, alege competența de prima instanța. De asemenea, se susține ca derogarea de la regimul general al acțiunilor în justiție facilitează în mod direct arbitrariul și abuzul de drept, transformand instituția daunelor morale într-o sursa de venituri și, mai grav, într-un instrument de presiune asupra libertății de exprimare și dreptului de informare, ambele garantate de Constituție. Se apreciază ca aceasta anomalie a devenit posibila și datorită neconstitutionalitatii textului indicat, fapt rezultat și din adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 53 din 19 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se considera ca "art. 1 alin. (3) din Constituția României, denumit marginal statul român, nu interzice nici prin litera și nici prin spirit degrevarea unor categorii de cetățeni de plată unor taxe, inclusiv a taxelor de timbru, iar scutirea introdusă la lit. f^1) se înscrie în ansamblul scutirilor de taxe judiciare de timbru, introduse prin

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , modificată prin

Ordonanța de urgenta nr. 53 din 23 mai 2000 ". Se apreciază ca "puterea judecătorească nu se transforma într-un instrument de presiune asupra libertății de exprimare a judecătorului, neștirbindu-i-se cu nimic din independenta, suveranitatea supunerii sale, exclusiv față de lege, prevăzută în art. 123 din Constituție". Prin

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

- se arata în continuare - nu este interzisă libera exprimare a cetățeanului și nici nu este impus un comportament legal substanțial al instanței, de favoare față de cei ce ar pretinde daune morale. De asemenea, textul invocat nu introduce o noutate în materia evaluării obiectului pricinii, privind competența materială, întrucât dreptul comun în aceasta materie este art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, care stabilește ca evaluarea obiectului se va face după prețuirea reclamantului. Instanța considera ca nici abuzul de drept nu este incurajat, deoarece buna-credința este o atitudine prezumată la orice justițiabil, iar art. 15 lit. f^1) nu conține în substanța sa germenul abuzului de drept, fiind o norma de facilitare a accesului la justiție, urmând ca reclamantul să-și desfășoare întreaga activitate procedurala în limitele impuse de Codul de procedură civilă, orice abuz de drept fiind sancționat conform aceluiași cod. În fine, instanța considera ca argumentul potrivit căruia daunele morale ar echivala cu veniturile ilicite nu apare ca fiind convingator, deoarece obligarea la plata unor daune morale printr-o hotărâre judecătorească are ca izvor legea și, pe cale de consecința, aceste venituri nu pot fi decât legale.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 54 din Constituție. În acest sens se arata ca excepțiile de la regula timbrarii acțiunilor sunt cele stabilite de legiuitor, ratiunea fiind crearea unui regim egal pentru acces la justiție al tuturor acelora care, în situațiile prevăzute de textul invocat, își exercită cu bunacredinta dreptul de a pretinde daune morale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

I. Prin Încheierea din 7 iunie 2000 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, dispoziții introduse prin pct. 4 al

art. I din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998

și modificate prin

Legea nr. 112/1998

privind aprobarea acestei ordonanțe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziții au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

f^1) stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice;"

Curtea constata însă ca anterior sesizării sale acest text a fost modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, astfel încât în prezent textul de lege criticat are următoarea redactare: "stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;"

În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca atunci când dispoziția legală invocată a fost modificată excepția poate să fie examinata, dacă textul legal în noua sa redactare conserva substanța din reglementarea inițială.

II. Autorul excepției susține ca textul legal criticat încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate", precum și dispozițiile constituționale ale art. 54, conform cărora "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți".

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticii privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, Curtea constata ca instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Stabilirea unor excepții de la plata taxelor de timbru trebuie corelata cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție, text potrivit căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice", în măsura în care, în situații diferite, aceasta obligație este prevăzută prin lege. Întrucât legiuitorului îi aparține prerogativa de a reglementa cu privire la taxe și impozite, acesta are libertatea de a aprecia asupra unor scutiri de taxe în condiții pe care le considera justificate, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituționale privitoare la statul de drept.

Curtea constata ca fiind neîntemeiat și argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra libertății de exprimare și s-ar aduce astfel atingere principiului exercitării cu buna-credința a drepturilor și libertăților, prevăzut la art. 54 din Constituție. Astfel, Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absolută, întrucât, conform art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2000.