Decizia nr. 216/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Maria Apascaloaie, Carol Apascaloaie și Lucia Plesca în Dosarul nr. 18.481/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspund autorii excepției, prin avocat Svetlana Gorcea. De asemenea, este prezent Doru Adrian Cerchez. Lipsesc Maria Magda Elena Maigut și Mihai Cerchez, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand ca dispozițiile art. 10 alin. (3) și cele ale

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sunt neconstituționale, deoarece instituția ordonanței președințiale este reglementată prin art. 581 din Codul de procedură civilă, care este o lege organică; or, potrivit art. 114 alin. (1), Guvernul poate fi abilitat de Parlament printr-o lege specială sa emita ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. În sustinere sunt depuse, de asemenea, note scrise.

Doru Adrian Cerchez, luând cuvântul, solicita respingerea excepției, arătând ca în înțelesul art. 72 din Constituție Codul de procedură civilă nu este o lege organică. Se mai arata ca prin Decizia nr. 34/1998 Curtea Constituțională a statuat ca "este constituțional ca Guvernul să facă modificări și unor legi organice pe calea ordonanțelor de urgenta". În sustinere sunt depuse, de asemenea, note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu contravin Constituției, ci, dimpotriva, aceste dispoziții au scopul de a proteja chiriașii din imobilele restituite foștilor proprietari atât în baza

Legii nr. 112/1995 , cat și prin hotărâre judecătorească. De asemenea, se arata ca prin ordonanța de urgență se poate reglementa în domenii rezervate legii organice. În acest sens este evocata jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 18.481/1999, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Maria Apascaloaie, Carol Apascaloaie și Lucia Plesca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

contravin prevederilor art. 114 din Constituție.

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, arata ca "prin dispozițiile art. 10 alin. (3) și

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

s-au modificat dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, deci dispozițiile unei legi organice, ci în mod expres este prevăzut ca dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă pot fi aplicate și în cazul evacuarii pentru lipsa de titlu a chiriașilor din casele naționalizate".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, cu susținerea ca potrivit art. 114 alin. (1) și (2) din Constituție Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. În ceea ce privește ordonanțele de urgenta, acestea pot fi emise în orice domeniu, dacă este îndeplinită condiția existenței unor situații excepționale. În sprijinul acestor sustineri este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 34/1998. Referitor la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în punctul de vedere al Guvernului se arata ca adoptarea ei a fost determinata de expirarea termenului prevăzut de

Legea nr. 17/1994 , precum și de necesitatea soluționării litigiilor apărute ca urmare a aplicării

Legii nr. 112/1995 , a căror nerezolvare ar fi putut genera conflicte sociale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Cu ocazia dezbaterii, avocatul autorilor excepției a invocat și neconstituționalitatea prevederilor

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 . Cu privire la acest aspect Curtea nu se poate însă investi, întrucât, conform practicii sale constante, o excepție de neconstituționalitate nu poate fi ridicată direct în fața Curții Constituționale, art. 144 lit. c) din Constituție referindu-se expres numai la excepțiile "ridicate în fața instanțelor judecătorești". Asadar, Curtea urmează să se pronunțe exclusiv asupra dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , al căror conținut este următorul: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Autorii excepției de neconstituționalitate critica textul de lege menționat, cu motivarea ca Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice; or, instituția ordonanței președințiale este reglementată prin lege organică, modificarea ei printr-o ordonanța de urgență contravenind art. 114 din Constituție, care are următorul cuprins: "

(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Curtea Constituțională retine ca, în privinta acestor argumente, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a statuat ca dispozițiile art. 114 din Constituție nu prevăd interdicția de a se emite ordonanțe de urgență în domeniul legilor organice, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituționale a instituției.

De asemenea, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile Codului de procedura civilă nu sunt de natura legii organice, deoarece Constituția reglementează expres și limitativ domeniul rezervat acestei categorii de legi, între care nu figurează dispozițiile legale privind procedura civilă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile promovate prin deciziile sus-amintite își mențin valabilitatea și în aceasta cauza, astfel ca excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Maria Apascaloaie, Carol Apascaloaie și Lucia Plesca în Dosarul nr. 18.481/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2000.