Decizia nr. 22/2001

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla judecarea excepției de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "VOGEL & NOOT AGROROM" Fabrica de mașini agricole - S.A. din Arad în Dosarul nr. 1.380/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ, având ca părți autorul excepției, precum și Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Vamilor și Direcția Regionala Vamală Arad.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibila, în ceea ce privește dispozițiile

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , și ca nefondata, în ceea ce privește celelalte prevederi criticate ale legii. Se arata ca dispozițiile din lege care se referă la procedura prealabilă în fața organelor financiare au mai fost examinate de Curtea Constituțională și s-a constatat neconstituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.380/1999, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "VOGEL & NOOT AGROROM" - Fabrica de mașini agricole - S.A. din Arad, în cauza având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul excepției împotriva unei sentințe civile a Curții de Apel Timișoara prin care i s-a respins acțiunea introdusă în baza

Legii nr. 105/1997 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

Legii nr. 105/1997

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În esenta, se susține ca

Legea nr. 105/1997

instituie un sistem de proceduri administrativ-jurisdicționale care nu asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor și "amana în mod nepermis perioada când partea se poate adresa instanței pentru apărarea dreptului vătămat [...]". Totodată autorul excepției considera ca "prin taxele impuse, uneori exorbitante, constituie o condiționare efectivă a exercitării dreptului constituțional al părții de a se adresa justiției".

Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție Secția de contencios administrativ apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997

este nefondata.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În legătură cu susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate contravin prevederilor

art. 48 din Constituție, se arata ca Legea nr. 105/1997

este o lege specială având ca obiect soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor. Aceasta materie, potrivit

art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , vizând "cererile privitoare la stabilirea și scăderea impozitelor și a taxelor", este data în competența organelor prevăzute "în legea specială și în condițiile stabilite de aceasta". În legătură cu critica privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, care instituie liberul acces la justiție, se apreciază ca aceasta nu poate fi reținută, întrucât, potrivit

art. 9 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 , "împotriva deciziei Ministerului Finanțelor se poate face acțiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanța judecătorească". În acest sens se face trimitere și la jurisprudenta Curții Constituționale. În ceea ce privește încălcarea art. 11 din Constituție Guvernul considera ca nici aceasta critica nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile constituționale respective nu au legătură cu obligațiile instituite pentru agenții economici prin actul normativ criticat pentru neconstituționalitate. Referitor la "asa-zisa încălcare a art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" Guvernul apreciază ca "procedura instituită prin

Legea nr. 105/1997

nu contravine textului menționat, compatibilitatea sa urmând să fie evaluată în lumina caracteristicilor constitutive ale acestei proceduri, persoanele interesate având posibilitatea neingradita de a utiliza procedura respectiva în formele și modalitățile instituite de lege și, în final, de a se adresa instanței judecătorești competente".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor privind sumele constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997. Alin. 1 al

art. 3 din Legea nr. 105/1997

a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 29 ianuarie 1999.

Textele constituționale invocate de autorul excepției în susținerea criticilor sale de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997

au următorul conținut:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.";

- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."

Invocand art. 11 din Constituție, autorul excepției susține ca au fost incalcate și dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România, text care are următorul conținut: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice, ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

I. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca autorul acesteia susține, în esenta, ca prevederile

Legii nr. 105/1997 , prin care se instituie procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor privind sumele constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Sub acest aspect Curtea constata ca dispozițiile referitoare la procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor formulate de contestatori împotriva actelor de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor sunt cuprinse în

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1999 .

Referitor la aceste prevederi legale Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 208 din 25 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 27 decembrie 2000, și a decis ca dispozițiile cuprinse în

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , care se referă la procedura prealabilă administrativ-jurisdicțională în fața organelor din sistemul financiar, sunt neconstituționale, întrucât contravin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text ce se referă la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", care să se desfășoare într-un "termen rezonabil". Cu acel prilej s-a reținut, în esenta, ca, deși în sine procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă nu este în contradictie cu exigențele convenției, totuși, prin modul în care este reglementată în

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , aceasta procedura "împiedica desfășurarea unui <<proces echitabil>>, întrucât sunt stabilite trei faze intermediare similare".

Asa fiind, rezultă ca în prezenta cauza, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeași lege, excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997

urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.

II. Autorul excepției considera, de asemenea, ca prevederile

Legii nr. 105/1997 , în ansamblu, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 48 din Constituție privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând aceste critici Curtea constata ca

Legea nr. 105/1997

nu contravine art. 48 din Constituție, care se referă la posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei, în condițiile prevăzute prin lege organică. Conform prevederilor

art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care este legea organică la care se referă textul constituțional, "Cererile privitoare la stabilirea și scăderea impozitelor și a taxelor, precum și a amenzilor prevăzute în legile de impozite și taxe se rezolva de către organele prevăzute de legea specială și în condițiile stabilite de aceasta". Legea specială este

Legea nr. 105/1997 , criticata pentru neconstituționalitate. Or, potrivit

art. 9 din Legea nr. 105/1997 , după parcurgerea procedurilor cu caracter prealabil, administrativ-jurisdicționale, împotriva deciziei Ministerului Finanțelor "[...] se poate face acțiune, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, la instanța judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor și taxelor contestate", iar împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de judecătorie sau de curtea de apel se poate face recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiție, după caz, în termen de 15 zile de la comunicare. În aceste condiții este evident ca dispozițiile

Legii nr. 105/1997

nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât textul legii speciale prevede în mod expres accesul liber la justiție și în cazul acestor litigii de natura fiscală. Pe de altă parte, nici prevederea unor taxe pentru exercitarea căilor de atac în faza prealabilă, administrativ-jurisdicțională, a procedurii de contestare, prevăzută de lege, nu reprezintă un temei pentru a se constata încălcarea principiului liberului acces la justiție. În aceasta privinta în jurisprudenta Curții Constituționale s-a statuat în mod constant ca instituirea unei taxe de timbru pentru exercitarea căilor administrativ-jurisdicționale nu este neconstitutionala. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, precum și Decizia nr. 75 din 17 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 29 septembrie 1997. Considerentele și soluțiile cuprinse în aceste decizii cu privire la taxele de timbru percepute în cadrul procedurilor administrativ-jurisdicționale își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

În consecința, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată în ceea ce privește celelalte dispoziții ale

Legii nr. 105/1997 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6), precum și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "VOGEL & NOOT AGROROM" - Fabrica de mașini agricole - S.A. din Arad în Dosarul nr. 1.380/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

II. Respinge excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi ale

Legii nr. 105/1997 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2001.