Decizia nr. 226/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Traian Filip Ralu în Dosarul nr. 1.329/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens practica jurisdicțională în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.329/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Traian Filip Ralu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 54 din Constituție întrucât, introducând o derogare de la regimul general al acțiunilor în justiție evaluabile în bani, se inlesnesc arbitrariul și abuzul de drept, transformand în acest mod instituția "daunelor morale" într-o sursa de venituri și într-un instrument de presiune asupra libertății de exprimare și dreptului de informare, valori garantate de Constituție. În același sens evoca "luarile de poziții ale Clubului Roman de Presa și în general ale ziaristilor, care au semnalat anomaliile născute, consecința a abuzului de drept în pretinderea de daune morale, mai ales în domeniul presei". Fața de escaladarea cuantumului daunelor morale "se incearca transformarea procesului civil într-o arma de jugulare a libertății de exprimare, fiindca în cazul în care informațiile ziaristului au caracter denigrator, se putea acționa pe calea dreptului penal unde este necesară prezenta părții vătămate la proces". În continuare se prezintă anumite stări de fapt, calificate drept anomalii, care au devenit posibile datorită caracterului neconstitutional al dispoziției legale criticate. Aceleași prevederi contravin și dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, pentru ca regimul derogator al prevederilor "nu corespunde cerințelor statului de drept și garantarii dreptatii"; se creează astfel un regim de inegalitate între cei care pretind daune evaluabile în bani, și anume între cei care au suferit prejudicii materiale în raport cu cei care au suferit doar prejudicii morale. Se mai susține ca textul care face obiectul excepției transforma justiția într-un instrument de presiune asupra libertății de exprimare și ca transfera asupra reclamantului prerogativa legiuitorului de a stabili competența materială a instanțelor judecătorești.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, deoarece orice fapta a omului cauzatoare de prejudicii atrage răspunderea acestuia, potrivit prevederilor art. 998 din Codul civil, iar cetățenii au dreptul sa ceara ziaristilor sa furnizeze informații cu onestitate și respect pentru adevăr.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziția legală criticata a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, însă prin modificarea adusă s-a conservat soluția legală, situație în care Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Cu privire la fondul criticii de neconstituționalitate se arata ca libertatea de exprimare, care se integreaza în principiul constituțional al garantarii drepturilor și libertăților cetățenilor, nu este o libertate absolută, deoarece "[...] nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine" [art. 30 alin. (6) din Constituție].

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

I. Prin Încheierea din 17 mai 2000 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, dispoziții introduse prin pct. 4 al

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998

și modificate prin

Legea nr. 112/1998

privind aprobarea acestei ordonanțe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziții au următorul cuprins: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

f^1) stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, au fost aduse modificări lit. f^1) a

art. 15 din Legea nr. 146/1997 , care în prezent are următorul cuprins: "stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;"

În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca, atunci când, după ridicarea excepției de neconstituționalitate, dispoziția legală a fost modificată, excepția poate să fie examinata, dacă textul legal în noua sa redactare conserva substanța reglementării inițiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerința este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

în forma modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 .

II. Autorul excepției de neconstituționalitate critica dispozițiile

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost modificată, întrucât acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 54 din Constituție, texte având următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticii privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) Curtea constata ca instituirea unor excepții - cum este aceea din speta - de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Stabilirea prin lege a unor excepții de la plata taxelor de timbru trebuie să fie în concordanta cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice", în măsura în care în situații diferite aceasta obligație este prevăzută de lege. Întrucât legiuitorului îi aparține competența exclusiva de a reglementa cu privire la taxe și impozite, se observa ca adoptarea unei anumite politici fiscale în materia taxelor judiciare de timbru nu aduce atingere prevederilor constituționale referitoare la statul de drept.

Curtea considera ca fiind neîntemeiat și argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra libertății de exprimare și s-ar aduce astfel atingere principiului exercitării cu bunacredinta a drepturilor și libertăților, prevăzut în art. 54 din Constituție. Astfel Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absolută, întrucât, potrivit art. 30 alin. (6) din Constituție, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Traian Filip Ralu în Dosarul nr. 1.329/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2000.