Decizia nr. 27/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23-25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Francisc Zsori în Dosarul nr. 4.908/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.908/2000, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23-25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Francisc Zsori.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 72 alin. (3) lit. k) și l), raportate la art. 114, deoarece regimul proprietății și al protecției sociale nu poate face obiectul reglementării prin ordonanțe, ci doar prin legi organice.

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

"a fost emisă în scopul de a soluționa raporturile conflictuale existente între proprietari și chiriași, stabilind drepturi și obligații între ambele părți".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât prin dispozițiile sale

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu reglementează regimul juridic al proprietății și nici nu pune în discuție crearea unui nou drept de proprietate, ci are în vedere raporturile generate de existenta unui regim juridic de proprietate față de o terta persoana, care are posesia și folosință unui bun. Guvernul apreciază, de asemenea, ca reglementarea continuta în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

urmărește protecția chiriașilor, prin imbinarea interesului general cu cel particular, asigurându-se astfel atât exercitarea dreptului de proprietate, cat și protecția chiriașilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 23-25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, texte care au următorul conținut:

- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara și să obțină mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.

(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa pună la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuinta în aceeași localitate, sau într-o alta localitate, cu acordul chiriașului, cu respectarea suprafeței locuibile minime de 15 mp persoana.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul inițial.";

- Art. 24: "(1) Chiriașul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigura suprafața locuibilă și numărul de camere la care este îndreptățit conform anexelor nr. 1 și 2 la prezenta ordonanță de urgență, dar nici nu poate pretinde o suprafața locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptățit potrivit prezentei ordonanțe de urgență sau decât cele pe care le deține cu chirie și nici condiții mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.

(2) Nu i se va putea cere chiriașului să se mute într-o locuinta insalubra și nici sa accepte o locuinta lipsită de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuinței din care urmează să se mute.

(3) Chiriașul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puțin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are scara de serviciu sau ca are dependintele în folosință comuna, în măsura în care îi este asigurata utilizarea lor, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb.

(4) În cazul în care locuinta din care urmează să se mute chiriașul are și garaj, acesta poate fi evacuat și din garaj, chiar dacă proprietarul nu îi oferă chiriașului un alt garaj la schimb.";

- Art. 25: "Litigiile dintre proprietari și chiriași, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competența judecătoriei în raza căreia se afla imobilul. Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instanței de recurs este definitivă și irevocabilă."

Autorul excepției susține ca aceste texte de lege contravin dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. k) și l), raportate la art. 114 din Constituție, care prevăd:

- Art. 72 alin. (3) lit. k) și l): "Prin lege organică se reglementează: [...]

k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;";

- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Analizând conținutul dispozițiilor legale criticate, Curtea constata ca finalitatea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriași și proprietari, de a oferi soluții situațiilor litigioase ivite în procesul aplicării

Legii nr. 112/1995

prin utilizarea unor mijloace juridice - inclusiv prin schimbul obligatoriu de locuinta - și de a stabili cuantumul chiriei pentru spațiile cu destinația de locuinta. Prin dispozițiile ordonanței de urgenta nu se reglementează regimul general al proprietății și moștenirii și nici regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială, domenii pentru care, într-adevăr, Constituția prevede necesitatea reglementării prin lege organică.

De asemenea, Curtea observa ca intervenția Guvernului printr-o măsura de urgenta s-a justificat avându-se în vedere faptul ca la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevăzut de

Legea nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele contracte locative, iar emiterea unei ordonanțe de urgență se impunea pentru evitarea unor posibile conflicte între proprietari și chiriași.

Fața de motivele arătate, excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

De altfel, la aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23-25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Francisc Zsori în Dosarul nr. 4.908/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2001.