Decizia nr. 41/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepții ridicate de Hermina Pasca în Dosarul nr. 3.680/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Camelia Hoportean și Victor Hoportean în Dosarul nr. 3.073/2000 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepțiilor, avocat Svetlana Gorcea, precum și celelalte părți: Ilie Mandreanu și Paul Mandreanu.

Având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 321C/2000 și nr. 322C/2000 privesc aceleași dispoziții legale și conținutul motivarii este identic, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea celor două dosare. Reprezentantul autorilor excepțiilor, părțile prezente, precum și reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în baza art. 164 din Codul de procedură civilă, coroborat cu

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 322C/2000 la Dosarul nr. 321C/2000.

Reprezentantul autorilor excepțiilor de neconstituționalitate solicita admiterea acestora, arătând ca dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) și ale art. 114 din Constituție. Se apreciază ca instituția ordonanței președințiale este reglementată prin lege organică, și anume prin dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, de esenta acesteia fiind ordonarea unor măsuri vremelnice în condiții expres prevăzute de lege, în timp ce evacuarea chiriașului dispusă în temeiul textului de lege criticat este o măsura cu caracter definitiv. Se mai arata ca, potrivit art. 114 din Constituție, Guvernul poate emite ordonanțe numai în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament și numai în domenii care nu fac obiectul legii organice.

Celelalte părți prezente: Ilie Mandreanu și Paul Mandreanu solicita respingerea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, ca fiind neintemeiate. Sub acest aspect se arata ca prin mai multe decizii Curtea Constituțională a statuat în sensul constituționalității prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 .

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor ca fiind nefondate, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierile din 18 septembrie 2000 și din 19 septembrie 2000, pronunțate distinct în dosarele nr. 3.680/2000 și nr. 3.073/2000, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepții ridicate de Hermina Pasca și, respectiv, de Camelia Hoportean și Victor Hoportean.

În motivarea excepțiilor și neconstituționalitate, care au un conținut identic, se susține ca prevederile legale criticate, "potrivit cărora proprietarul este îndreptățit sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor pe calea ordonanței președințiale, sunt neconstituționale, deoarece instituția ordonanței președințiale este reglementată prin lege organică, respectiv prin dispozițiile art. 581 Cod procedura civilă, de esenta acestora fiind ordonarea unor măsuri vremelnice, în condiții expres prevăzute de acest text"; or, "în accepțiunea textului și în intenția reclamanților nu este o măsura vremelnică, ci o măsura cu caracter definitiv". În consecința, se apreciază ca dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

încalcă prevederile art. 72 alin. (3) lit. k) și ale art. 114 din Constituție.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

contravin normelor constituționale, întrucât ordonanța președințială reglementată de art. 581 din Codul de procedură civilă este lege organică pentru situațiile prevăzute de acest articol. Se considera ca măsurile ordonate în temeiul art. 581 din Codul de procedură civilă trebuie să aibă caracter vremelnic, iar nu definitiv, asa cum poate fi interpretat textul din ordonanța, referitor la evacuarea necondiționată a chiriașului.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctele sale de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate. În susținerea acestor puncte de vedere se arata ca prin textul criticat nu se reglementează regimul juridic general al proprietății și nici nu se pune în discuție crearea unui nou drept de proprietate, ci se urmărește protecția chiriașilor. Se mai arata ca din redactarea

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

rezultă ca "instituția ordonanței președințiale a fost împrumutată în aceasta materie numai pentru procedura de urgenta, nefiind în prezenta unei cereri care să surprinda, ea fiind precedată de o notificare și un termen de 60 de zile, care permit chiriașului sau fostului chiriaș sa acționeze".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, al căror conținut este următorul: "În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin ca dispozițiile legale criticate contravin art. 72 alin. (3) lit. k) și art. 114 din Constituție, care prevăd:

- Art. 72 alin. (3) lit. k): "Prin lege organică se reglementează: [...]

k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;";

- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Examinând susținerile autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca acestea sunt neintemeiate și în consecința urmează să fie respinse.

În esenta, potrivit criticilor de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sunt neconstituționale, "deoarece instituția ordonanței președințiale este reglementată prin lege organică, respectiv prin dispozițiile art. 581 Cod procedura civilă [...]". Analizând aceasta sustinere, Curtea constata ca prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea Constituțională a statuat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără indoiala, în conținutul unor asemenea reglementări pot exista și norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constituție pentru astfel de legi. Aceasta însă nu înseamnă transformarea tuturor dispozițiilor Codului de procedura civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispoziții legale privind procedura civilă".

În același sens este, de exemplu, și Decizia nr. 111 din 13 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 21 august 2000.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, aceasta soluție și considerentele arătate își mențin valabilitatea și în dosarele de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepții ridicate de Hermina Pasca în Dosarul nr. 3.680/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Camelia Hoportean și Victor Hoportean în Dosarul nr. 3.073/2000 al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.