Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 4/2001

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa

prezumat în vigoare

Data actului: 16 ianuarie 2001
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 174 din 5 aprilie 2001
Citat de: 2 acte
Citează: 7 acte
Structură: 1 articol · 10.943 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Decizii de neconstituționalitate 1

Decizia nr. 157/2001 15 mai 2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordo…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 198/1999 10 decembrie 1999 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sa…

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau în Dosarul nr. 5.086/2000 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritima, fluviala și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, precum și a celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata. Se apreciază ca dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41. În acest sens se invoca și jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea acestor dispoziții legale, menționându-se Decizia nr. 206/2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.086/2000, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritima, fluviala și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prin textul de lege criticat a fost încălcat dreptul de proprietate asupra acțiunilor pe care autorul excepției le deține în cadrul societății comerciale agricole, drept protejat de art. 41 din Constituție. Se considera astfel deoarece "Prin

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991

am dobândit în proprietate acțiuni aferente valorii terenurilor agricole, iar prin ordonanța ni s-a luat acest drept fără a primi în compensare altceva". În consecința, se apreciază ca prevederile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 , prin care terenurile agricole sunt scoase din capitalul social al societății comerciale agricole, produc autorului excepției un prejudiciu prin diminuarea numărului de acțiuni la societatea respectiva, "fără a primi în compensare altceva".

Tribunalul Galați - Secția comercială, maritima, fluviala și de contencios administrativ apreciază ca dispozițiile legale criticate nu aduc atingere proprietății private, garantată de stat și ocrotită indiferent de titular. Aceasta deoarece prevederea considerată neconstitutionala nu constituie o limitare a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole aflate în patrimoniul paratei și nu atrage reducerea capitalului social al reclamantei și, prin aceasta, prejudicierea acționarilor societății.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991

cuprinde dispoziții privind majorarea capitalului social al societăților comerciale agricole cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora, dar "aceste dispoziții nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăților comerciale agricole, foste întreprinderi agricole de stat, cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situație juridică nu a fost clarificata".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, dispoziții al căror conținut este următorul: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2."

Articolul 1

și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

prevăd:

- Art. 1: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și regimul concesionarii terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți.";

- Art. 2: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și societăților comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăților comerciale menționate la art. 1, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."

Deși autorul excepției susține ca dispozițiile criticate contravin art. 41 din Constituție, din conținutul motivarii excepției rezultă ca în realitate acesta a avut în vedere numai încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca prevederile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, și anume art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, și prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constituțională a reținut, în esenta, următoarele:

Din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementări privind situația juridică a terenurilor agricole și a celor aflate sub luciu de apa rezultă ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodată incluse în mod legal în capitalul social al societăților comerciale agricole. Chiar dacă

Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut ca "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu", aceasta dispoziție legală nu poate fi disociata, în ceea ce privește situația terenurilor agricole și a celor aflate sub luciu de apa, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situației juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin

Legea nr. 9/1990

privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca "Până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afară localităților".

De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curții Constituționale, întreaga legislație ulterioară cu privire la terenurile agricole și la cele aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri, aflate în exploatarea societăților comerciale agricole, nu erau în proprietatea acestor societăți și nu indreptatea includerea acelor terenuri în capitalul lor social.

Asa fiind, Curtea Constituțională, prin deciziile pronunțate, a statuat ca

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societățile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă menționată ordonanța de urgență a Guvernului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții, cele statuate anterior prin deciziile Curții Constituționale nr. 206 din 17 octombrie 2000 și nr. 249 din 23 noiembrie 2000 își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.