Decizia nr. 42/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luxten Lighting Company" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.616/C/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin consilier juridic Ana-Iolanda Lazar, lipsind Anca-Cristina Brandus, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției precizează ca obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , care se referă la acele tipuri de cămine cu destinația de locuințe. Se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, arătându-se ca Guvernul a emis o ordonanța de urgență într-un domeniu în care nu avea delegare legislativă, incalcandu-se astfel prevederile art. 114 din Constituție. Se arata ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile

Legii locuinței nr. 114/1996 , precum și cele ale

Hotărârii Guvernului nr. 779 din 15 noiembrie 1991 .

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale cu privire la caracterul de urgenta al Ordonanței nr. 40/1999, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. Se arata, de asemenea, ca dispozițiile ordonanței nu contravin nici prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât nu este îngrădit dreptul de proprietate.

În replica reprezentantul autorului excepției arata ca raporturile juridice dintre proprietari și chiriași sunt reglementate de dispozițiile

Legii locuinței nr. 114/1996

și precizează ca în aceasta speta căminele nu au destinația de locuinta, ci pe aceea de spații de cazare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.616/C/2000, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luxten Lighting Company" - S.A. din Timișoara într-un proces având ca obiect obligarea acestei societăți comerciale la încheierea contractului de închiriere a unei locuințe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca "Guvernul, în privinta căminelor muncitoresti, a emis o ordonanța pe care nu avea dreptul sa o emita, neavând delegarea legislativă conform art. 114 alin. (4) din Constituție, nefiind vorba de un caz excepțional". Se mai arata ca dispoziția legală criticata "încalcă prevederile art. 49 din Constituție prin aceea ca restrânge drepturile de dispoziție ale proprietarului, prevăzute de art. 480 din Codul civil, drepturi care sunt exclusive și absolute, neexistand cele 6 excepții prevăzute strict în art. 49 din Constituție".

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată "este neîntemeiată deoarece închirierea unei locuințe nu aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, neafectand atributul dispoziției, întrucât este un simplu act de administrare a proprietății". Se mai arata ca "ratiunea adoptării acestei ordonanțe a fost protecția chiriașilor și prelungirea contractelor de închiriere".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziția legală criticata "nu are ca obiect restrangerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, situație reglementată de art. 49 din Constituția României" și ca ea nu restrânge dreptul de dispoziție, "deoarece închirierea nu este un act de dispoziție, ci de administrare". Se invoca și art. 480 din Codul civil, potrivit căruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , care au următorul conținut: "Pentru imobilele - terenuri și construcții -, precum și pentru suprafețele locative cu destinația de locuinta, privatizate după 1 ianuarie 1990 o dată cu societățile comerciale care le detineau în proprietate ca locuințe, locuințe de serviciu, cămine pentru salariați, așezăminte social-culturale sau unități de învățământ, proprietarul va încheia, la cererea chiriașului sau a fostului chiriaș care ocupa efectiv locuinta, un contract de închiriere pe o durată de 5 ani."

Dispozițiile constituționale, invocate ca fiind incalcate prin textul de lege criticat, sunt următoarele:

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Cu privire la excepția ridicată Curtea constata ca în ceea ce privește critica de neconstituționalitate, bazată pe încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, cu motivarea că nu a existat o situație excepționala care să fi justificat adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , s-a pronunțat în mai multe cazuri. Astfel, prin Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Curtea a respins, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate, retinand ca " Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a fost adoptată cu respectarea cerințelor art. 114 alin. (4) din Constituție. Cazul excepțional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanțe a fost necesitatea reglementării de urgenta a prelungirii contractelor de închiriere, a căror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform

Legii nr. 17/1994 ".

Considerentele și soluția adoptată prin aceasta decizie sunt valabile și în prezenta cauza, neintervenind fapte sau elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

De altfel la aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 49 din Constituție Curtea constata ca textul de lege criticat nu dispune restrangerea exercițiului vreunor drepturi sau libertăți. Aceste dispoziții trebuie examinate sub aspectul respectării prevederilor constituționale referitoare la ocrotirea proprietății. Sub acest aspect Curtea observa ca dispozițiile art. 5 din ordonanța nu restrang exercițiul dreptului de dispoziție al proprietarului, ci reglementează într-un mod restrictiv exercitarea prerogativei folosinței, obligând proprietarul sa încheie contract de închiriere pe o perioadă determinata, în cazul în care chiriașul solicita aceasta. De altfel instituirea unui regim juridic în privinta căminelor pentru salariați, identic aceluia al locuințelor de serviciu și al altor categorii de spații cu destinația de locuințe, constituie opțiunea legiuitorului, fără ca prin aceasta să se încalce vreo norma constituțională.

Temeiul constituțional al acestei reglementări legale îl constituie prevederile art. 41 alin. (1), potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". De altfel în același sens se dispune și prin art. 480 din Codul civil.

Curtea retine ca scopul adoptării

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a fost realizarea protecției chiriașilor prin măsuri corespunzătoare prevederilor art. 43 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luxten Lighting Company" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.616/C/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.