Decizia nr. 8/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998

"privind restituirea unor bunuri imobiliare care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România", precum și a poziției nr. 13 din anexa la aceasta ordonanța, excepție ridicată de Organizația judeteana Alba a Partidului Democrației Sociale din România în Dosarul nr. 608/2000 al Judecătoriei Alba Iulia.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 decembrie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 ianuarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2000 Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998

"privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România", precum și a poziției nr. 13 din anexa la aceasta ordonanța, excepție ridicată de Organizația judeteana Alba a Partidului Democrației Sociale din România în Dosarul nr. 608/2000. Dosarul Judecătoriei Alba Iulia trimis spre rejudecare, după apel și recurs, are ca obiect judecarea acțiunii civile introduse de Organizația judeteana Alba a Partidului Democrației Sociale din România. Prin acțiune s-a cerut să se constate ca "în mod greșit imobilul Biblioteca <<Batthyaneum>>, Muzeul și Institutul Astrologic al Episcopiei Româno-Catolice din Alba Iulia a fost inclus la poziția nr. 13 în anexa la

Ordonanța de urgenta nr. 13 din 7 iulie 1998 , emisă de pârâtul Guvernul României, pentru restituirea în favoarea comunității maghiare din România, respectiv a paratei Arhiepiscopia Româno-Catolica din Alba Iulia", și drept consecința să se dispună "ca imobilul Biblioteca <<Batthyaneum>> sa rămână în continuare în proprietatea publică de interes național, în administrarea intervenientei fortat Biblioteca Naționala a României, aflată sub autoritatea intervenientului fortat Ministerul Culturii".

În motivarea excepției de neconstituționalitate, susținută oral în fața instanței judecătorești în ședința din 24 februarie 2000, după casarea cu trimitere spre rejudecare, autorul excepției a arătat, astfel cum rezultă din încheierea aflată la dosar, ca prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/1998

sunt neconstituționale, deoarece încalcă dispozițiile art. 135 alin. (5) din Constituție, ocazie cu care a depus în instanța și copia de pe acțiunea principala, însoțită de anexe, și a solicitat ca toate aceste acte "să fie remise Curții Constituționale [...] împreună cu încheierea instanței". Printre temeiurile cererii de chemare în judecata, introdusă de reclamantul autor al excepției de neconstituționalitate, este indicat și faptul ca imobilul în litigiu este bun proprietate publică de interes național și în consecința nu putea fi înstrăinat.

Judecătoria Alba Iulia, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata. Se arata ca, "potrivit art. 135 alin. (5) din Constituție, bunurile proprietate publică sunt inalienabile [...], iar din analiza actului de donație din 31.07.1798 rezultă ca episcopul Ignattius Batthyany a donat clădirea și terenul aferent acesteia, ce gazduia Biblioteca și Institutul Astronomic din Alba Iulia, în favoarea Provinciei Transilvania și a Bisericii catolice. Prin acest act de donație, episcopul a avut în vedere sa gratifice atât biserica, față de calitatea sa de conducător religios al credinciosilor catolici din Transilvania, cat și provincia, deci pe toți locuitorii săi, fără nici o discriminare de ordin religios". Totodată "accesul liber al tuturor locuitorilor transilvani la biblioteca, mai precis la manuscriptele aflate în păstrare și la Institutul Astrologic", este determinant, în opinia instanței, pentru "caracterul public al acestei folosințe". În concluzie instanța considera ca "Biblioteca și Institutul au fost și sunt incluse în proprietatea publică de interes național a Statului Roman, acesta figurand intabulat în Cartea funciară".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, deși se referă, în prima parte a expunerii, la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 , indicând explicit titlul acesteia, precum și faptul ca excepția a fost ridicată de Organizația judeteana Alba a Partidului Democrației Sociale din România în Dosarul nr. 608/2000 al Judecătoriei Alba Iulia, analizează însă în final constituționalitatea unui alt act normativ, și anume a

Legii nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.

Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998

"privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, dispoziții care au următorul conținut: "Clădirile, împreună cu terenul aferent, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, care au aparținut comunităților (organizații, culte religioase) cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și au fost trecute după anul 1940 în patrimoniul statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora." La poziția nr. 13 din anexa la ordonanța de urgență, la care fac trimitere prevederile art. 1, sunt indicate următoarele mențiuni: la coloana "Adresa imobilului" - "Alba Iulia, Str. Unirii nr. 1-3, județul Alba"; la coloana "Actul de proprietate" - "C.F. 559, nr. topo 1973/1"; la coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" "Academia Română"; la coloana "Destinația inițială" "Biblioteca <<Batthyaneum>>, Muzeul și Institutul Astrologic al Episcopiei Româno-Catolice"; la coloana "Folosință actuala" - "Biblioteca, arhiva"; la coloana "Actul în baza căruia a trecut în proprietatea statului" - "Pe baza cererii consiliului popular al raionului, a fost atribuit statului prin hotărâre judecătorească", iar la coloana "Observații" - "Solicitant: comunitatea maghiara din România. Confiscat, fără inventar, în anul 1949. Nu figurează în

Decretul nr. 176/1949 ."

Examinând actele dosarului, Curtea constata ca în speta autorul excepției a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 , cu referire la poziția nr. 13 din anexa la aceasta ordonanța de urgență, prin însăși acțiunea introdusă în anul 1998 la Judecătoria Alba Iulia. Astfel, prin acțiune s-a cerut să se constate de către instanța "ca în mod greșit imobilul Biblioteca <<Batthyaneum>>, Muzeul și Institutul Astrologic al Episcopiei Româno-Catolice din Alba Iulia a fost inclus la poziția nr. 13 în anexa la

Ordonanța de urgenta nr. 13 din 7 iulie 1998 , emisă de pârâtul Guvernul României, pentru restituirea în favoarea comunității maghiare din România, respectiv a paratei Arhiepiscopia Româno-Catolica Alba Iulia", și în consecința să se dispună "ca imobilul Biblioteca <<Batthyaneum>>, înscris inițial în Cartea funciară nr. 559 Alba Iulia cu nr. topo. 1973/1 și transcris în Cartea funciară nr. 6193 Alba Iulia, sa rămână în continuare în proprietatea publică de interes național, în administrarea intervenientei fortat Biblioteca Naționala a României, aflată sub autoritatea intervenientului fortat Ministerul Culturii".

Ca temei al acțiunii s-a invocat, pe lângă unele situații de fapt referitoare la modul în care imobilul în cauza a fost preluat de statul român, și împrejurarea ca "Biblioteca <<Batthyaneum>>, făcând parte din categoria bunurilor proprietate publică, este inalienabila, adică nu poate fi cedata în proprietatea unei persoane fizice sau juridice, ci doar, în cel mai fericit caz, poate fi data în administrarea unei instituții publice, concesionata sau închiriată potrivit legii". Deși cu referire la acest aspect nu s-a făcut trimitere expresă la dispozițiile art. 135 alin. (5) din Constituție, este totuși evident ca simpla reproducere în acțiune a conținutului acestor dispoziții reprezintă o motivare a acțiunii prin invocarea neconstitutionalitatii

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 . Totodată în cuprinsul acțiunii introductive la instanța s-a precizat în mod expres ca " Ordonanța de urgenta nr. 13/1998

este neconstitutionala, sens în care înțelegem sa invocam excepția de neconstituționalitate, potrivit

art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale". În acest sens a fost invocată încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție. Sub acest aspect reclamantul, referindu-se și la Decizia Curții Constituționale nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, a arătat ca emiterea ordonanței de urgenta nu s-a justificat pe "necesitatea și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea unei grave atingeri aduse interesului public". În același timp critica de neconstituționalitate a fost intemeiata și pe susținerea, preluată, de asemenea, din jurisprudenta Curții Constituționale, ca "ordonanța de urgență nu este alternativa la discretia Guvernului prin care acesta și-ar putea încalcă obligația sa constituțională de a asigura reglementarea prin lege, de către Parlament, a modalitatii de îndeplinire a programului sau de guvernare". În sfârșit reclamantul, în finalul cererii de chemare în judecata, a solicitat instanței ca "Până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională [...] sa dispună, prin încheiere motivată, suspendarea judecații cauzei, potrivit

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 ".

De altfel și Tribunalul Alba, prin Decizia civilă nr. 758/A/1999, a reținut ca excepția de neconstituționalitate a fost ridicată prin însăși acțiunea introdusă în anul 1998 la Judecătoria Alba Iulia.

De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia, în cuprinsul Deciziei civile nr. 3.007/1999, a arătat ca "prin acțiunea sa, reclamantul [...] urmărește nu anularea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 , ci constatarea faptului ca în mod greșit s-a inclus în anexa la aceasta ordonanța imobilul în cauza care este de domeniul public și nu poate fi predată proprietatea acestuia în favoarea paratei recurente, astfel încât acțiunea își are temeiul de drept în dispozițiile art. 480 din Codul civil și ale art. 135 alin. (2), (4) și (5) din Constituția României, precum și ale

art. 3 pct. 2 din Legea nr. 213/1998

și ca în aceasta situație competența materială revine Judecătoriei Alba Iulia, potrivit art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât se apreciază că nu este în discuție invocarea unui act administrativ nul, ci aplicarea gresita a acestui act [...]".

Conform încheierii prin care Curtea Constituțională a fost sesizată de Judecătoria Alba Iulia, în urma casării cu trimitere a sentinței de declinare a competentei, autorul excepției, reclamant în acțiune, a invocat în ședința publică din 24 februarie 2000 excepția de neconstituționalitate a

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998

și a poziției nr. 13 din anexa la ordonanța, sustinand ca prin dispozițiile criticate au fost incalcate prevederile art. 135 alin. (5) din Constituția României, fără a se indica însă în ce consta aceasta încălcare; de asemenea, instanța a consemnat ca autorul excepției depune "petitul acțiunii principale cu anexe, solicitând ca acestea să fie remise Curții Constituționale [...]".

În aceste condiții Curtea Constituțională retine ca unicul temei al excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, conform

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (5) din Constituție, cu motivarea cuprinsă în formularea data prin cererea de chemare în judecata, în sensul că "Biblioteca <<Batthyaneum>>, făcând parte din categoria bunurilor proprietate publică, este inalienabila [...], nu poate fi cedata în proprietatea unei persoane fizice sau juridice, ci doar [...] poate fi data în administrarea unei instituții publice, concesionata sau închiriată potrivit legii".

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca aceasta este inadmisibila, și anume sub următoarele doua aspecte:

I. Jurisprudenta Curții Constituționale a stabilit în mod constant ca este inadmisibila formularea excepției de neconstituționalitate prin însăși acțiunea adresată instanței judecătorești, asemenea procedura contravenind dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Sunt în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 92 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998, Decizia nr. 119 din 29 septembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 decembrie 1998, și Decizia nr. 240 din 21 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată anterior își menține valabilitatea și în cauza de fața.

II. Din examinarea modului în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate rezultă ca aceasta nu se referă la incompatibilitatea unui text al ordonanței cu dispozițiile constituționale [și anume, cu dispozițiile art. 135 alin. (5) din Constituție]. Astfel, în cererea de chemare în judecata reclamantul, autor al excepției de neconstituționalitate, susține ca "Biblioteca <<Batthyaneum>> nu este proprietatea tabulară a paratei Academia Română, ci a intervenientei forțate Biblioteca Naționala a României din anul 1990". În același timp reclamantul mai susține ca imobilul aflat în litigiu este "proprietate publică de interes național a Statului Roman". Pe de altă parte, sub acest aspect Curtea observa ca, dimpotriva, în anexa la ordonanța criticata pentru neconstituționalitate, la poziția nr. 13, în coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" figurează "Academia Română".

În aceste condiții Curtea retine ca, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

În consecința Curtea constata ca în cauza nu este ridicată problema legitimitatii constituționale a textului criticat al ordonanței de urgenta, ci se solicita Curții verificarea unei situații de fapt, fiind criticata însăși lipsa de concordanta a acestui text cu realitatea, problema a carei clarificare nu intră în competența instanței de contencios constituțional.

Pentru toate aceste motive sesizarea Curții Constituționale urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998

"privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România", precum și a poziției nr. 13 din anexa la aceasta ordonanța, excepție ridicată de Organizația judeteana Alba a Partidului Democrației Sociale din România în Dosarul nr. 608/2000 al Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001.