Decizia nr. 60/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 și

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vasile-Ovidiu Iftode în Dosarul nr. 15.956/2000 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care

procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 15.956/2000, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 și

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vasile Ovidiu Iftode, inculpat în dosarul menționat, trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere în stare de ebrietate a unui autovehicul și de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute la

art. 37 alin. 1 și 3 din Decretul nr. 328/1966 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile

art. 37 din Decretul nr. 328/1966

sunt contrare prevederilor art. 22 din Constituție referitoare la dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, sustinandu-se ca prin prelevarea probei de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei se aduce atingere integrității fizice a persoanei. Se arata ca, potrivit prevederilor art. 37 alin. 1 și 3, raportate la cele ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , care prevăd ca imbibatia alcoolică în sânge de cel puțin 1 la mie atrage răspunderea penală a conducătorilor auto, recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei înseamnă în mod exclusiv recoltarea de probe de sânge. Autorul excepției critica în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, în care se arata ca stabilirea alcoolemiei se poate face și prin alte probe biologice decât proba de sânge. Se susține, de asemenea, ca recoltarea de probe de sânge sub amenințarea unei sancțiuni contravine dispozițiilor art. 20 din Constituție, în sensul că sunt contrare jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Judecătoria Iași, exprimandu-și opinia, apreciază ca pentru soluționarea cauzei nu are nici o importanța constituționalitatea ori neconstituționalitatea dispoziției alin. 1 al

art. 37 din Decretul nr. 328/1966 , referitoare la conducerea unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, deoarece autorul excepției a fost trimis în judecata pentru fapta de conducere în stare de ebrietate, fapta dovedită prin alte mijloace decât probele biologice. În ceea ce privește sustragerea de la recoltarea probelor biologice, prevăzută la

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , întrucât recoltarea probelor biologice se reduce, în opinia instanței, la recoltarea de sânge, dispoziția este considerată contrară art. 22 din Constituție.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este inadmisibila.

Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 37 și

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice. Aceste dispoziții au următorul conținut:

- Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se afla în stare de ebrietate se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";

- Art. 52: "Imbibatia alcoolică în sânge atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule când este de cel puțin 1 la mie."

Textele constituționale, invocate de autorul excepției ca fiind incalcate, sunt:

- Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman sau degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca autorul excepției a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 în întregul său, deși soluționarea cauzei nu depinde de prevederile tuturor celor 3 alineate ale acestui articol. Astfel alin. 1, care incrimineaza conducerea sub influența alcoolului în doua variante alternative, și anume conducerea de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică sau, respectiv, conducerea de către o persoană care se afla în stare de ebrietate, precum și alin. 2, care incrimineaza varianta agravantă a infracțiunii prevăzute la alin. 1, sunt dispoziții de care nu depinde soluționarea cauzei. Întrucât în cauza se urmărește stabilirea situației de fapt - dacă inculpatul a condus sau nu în stare de ebrietate -, se constată că soluționarea cauzei de către instanța de judecată nu depinde de dispozițiile alin. 1 și 2 ale

art. 37 din Decretul nr. 328/1966 . Prin urmare excepția de neconstituționalitate a

art. 37 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 328/1966

urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.

Asa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie în exclusivitate dispozițiile art. 37 alin. 3 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice.

Sub aceste aspecte Curtea constata ca dispozițiile

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, a statuat ca aceste dispoziții legale sunt constituționale. Cu acel prilej s-a reținut, în esenta, ca recoltarea probei de sânge nu este prevăzută în mod expres de legiuitor, obiectul incriminării fiind mai larg, și anume "sustragerea de la recoltarea probelor biologice". Prin urmare conținutul infracțiunii se realizează fie prin refuzul prelevarii de sânge, fie prin refuzul prelevarii unei alte probe biologice. Numai în cazul în care o persoană refuza atât prelevarea de sânge, cat și recoltarea altei probe biologice este întrunit conținutul infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice. În acea speta, asa cum s-a reținut în dosar, autorul excepției refuzase nu numai prelevarea probei de sânge, dar și proba cu fiola alcoolscopica, ceea ce nu implica vreun risc pentru sănătatea sa.

De asemenea, prin Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea a soluționat excepția de neconstituționalitate a art. 37 și

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale.

Cu acel prilej Curtea a observat ca dispoziția legală referitoare la probe biologice permite ca acelei persoane căreia nu i se poate preleva sânge sa i se stabilească alcoolemia pe baza altor probe biologice decât prelevarea de sânge.

Curtea constata ca atât considerentele deciziilor menționate, cat și soluțiile pronunțate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.

În sfârșit Curtea constata că nu poate fi reținut ca argument faptul ca prin jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului s-a recunoscut unei persoane suspectate de a fi autorul unei infracțiuni "dreptul de a tacea cu ocazia interogatoriului luat de către poliție și dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare" (cazul "John Murray împotriva Regatului Unit", 1996). Aceasta deoarece, conform aceleiași jurisprudente, dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obținute de la acuzat recurgand la puteri coercitive care exista independent de voința suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge și de urina, ca și de tesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders împotriva Regatului Unit", 1996).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 37 alin. 3 și cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vasile-Ovidiu Iftode în Dosarul nr. 15.956/2000 al Judecătoriei Iași.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 3 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2001.