Decizia nr. 110/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. 2 și ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Aron Manea în Dosarul nr. 4.473/2000 al Curții de Apel Oradea - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, considerând ca dispozițiile legale criticate nu creează un tratament discriminatoriu pentru categoria de condamnați căreia i se aplică prevederile referitoare la întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive medicale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.473/2000, Curtea de Apel Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Aron Manea într-un dosar penal în care are calitatea de inculpat recurent, în cauza având ca obiect judecarea contestației la executare, formulată în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca a fost condamnat în 1989 la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de luare de mită și a unei infracțiuni la regimul mijloacelor de plată străine ( art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960 ), pedeapsa din care a executat 15 luni, de la 27 mai 1989 până la 28 august 1990, când a fost eliberat prin admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale (a suferit un infarct miocardic în timpul detentiei). Autorul excepției mai arata ca, datorită agravarii stării sănătății, a formulat mai multe cereri de întrerupere a executării pedepsei, cereri ce au fost soluționate de instanța în sensul admiterii lor. În aceste condiții, la data de 18 mai 2000 condamnatul a sesizat Judecătoria Oradea cu o contestație la executare, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, prin care a solicitat să se constate împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, contestație ce i-a fost respinsă prin Sentinta penală nr. 1.292 din 3 iulie 2000. În motivarea acestei sentințe instanța a arătat ca, deoarece, începând din 1990 și până în prezent, condamnatul a beneficiat de întreruperea și prelungirea întreruperii executării pedepsei, cursul prescripției executării pedepsei a fost suspendat în tot acest interval, astfel încât nu a putut opera prescripția executării pedepsei. Aceeași soluție a fost menținută și de instanța de apel, iar împotriva deciziei tribunalului contestatorul a declarat recursul în cauza, în cadrul căruia a ridicat excepția de neconstituționalitate.

În esenta, autorul excepției considera ca, în comparatie cu prevederile art. 127 alin. 2 din Codul penal, potrivit cărora cei ce se sustrag de la executarea pedepsei beneficiază de efectele prescripției, "dispozițiile lacunare" ale art. 128 alin. 2, în sensul cărora termenul de prescripție prevăzut la art. 126 este suspendat în cazurile și în condițiile prevăzute în Codul de procedură penală, lasă loc la interpretări, creandu-se o situație discriminatorie. Astfel, față de persoanele care beneficiază de întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive sociale sau medicale cursul prescripției este suspendat, fiind în felul acesta foarte dificil, dacă nu chiar imposibil ca aceste categorii de persoane sa beneficieze de prescripția executării pedepsei, prevăzută la art. 125 din Codul penal.

Curtea de Apel Oradea - Secția penală, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata. Dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece ele nu creează o situație discriminatorie pentru persoanele care beneficiază de întreruperea sau amânarea executării pedepsei, în sensul că acestea nu ar putea beneficia de prescripția executării pedepsei.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, sunt constituționale și se propune respingerea excepției de neconstituționalitate. Aceste prevederi legale nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție prin faptul ca, în cazul persoanelor condamnate, beneficiare de întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive sociale sau medicale, cursul prescripției se suspenda.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se apreciază ca în mod eronat autorul excepției a raportat dispozițiile art. 127 alin. 2 la cele ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, deoarece cele doua dispoziții reglementează situații distincte, primele referindu-se la cazurile care întrerup cursul termenului prescripției executării pedepsei, iar celelalte se referă la cazurile și condițiile care determina suspendarea cursului prescripției executării. Prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție și nu se creează un tratament discriminatoriu condamnaților care beneficiază de întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive sociale sau medicale. Totodată Guvernul considera ca prevederile art. 128 alin. 2 din Codul penal sunt constituționale, deoarece reglementează cazuri de suspendare a cursului prescripției executării pedepsei, cum ar fi amânarea sau întreruperea executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei în cazul judecării căilor extraordinare de atac.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 127 alin. 2 și ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, referitoare la întreruperea și, respectiv, la suspendarea cursului prescripției executării pedepsei, texte având următorul conținut:

- Art. 127 alin. 2: "Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii.";

- Art. 128 alin. 2: "Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală."

Autorul excepției considera ca aceste prevederi legale instituie un tratament diferit, în ceea ce privește prescripția executării pedepsei, pentru condamnații care se sustrag de la executarea pedepsei după începerea executării acesteia, în raport cu cei care beneficiază de întreruperi sau amânări ale executării pedepsei. În primul caz, prevăzut la art. 127 alin. 2 din Codul penal, de la data sustragerii de la executare se întrerupe executarea și începe să curgă un nou termen de prescripție, care, dacă se desfășoară fără întrerupere sau suspendare, face sa opereze prescripția. Dimpotriva, în cea de-a doua situație, prevăzută la art. 128 alin. 2 din același cod, pe timpul cat condamnatul beneficiază de întrerupere a executării pe motive medicale, precum în speta, cursul termenului prescripției se suspenda, astfel încât condamnatul nu poate beneficia de prescripție.

În felul acesta, potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, sunt incalcate dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care prevăd: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

Analizând prevederile legale criticate, Curtea Constituțională constata ca acestea nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Situația persoanelor care se afla în executarea pedepsei închisorii și care se sustrag de la executarea ei după începerea executării este, evident, diferita în comparatie cu situația persoanelor față de care executarea pedepsei a fost amânată sau întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în Codul de procedură penală. Or, tocmai situația diferita în care se afla cele două categorii de condamnați justifica tratamentul juridic diferențiat în ceea ce privește prescripția executării pedepsei, fără a se încalcă prin aceasta principiul constituțional al egalității în drepturi. Din acest punct de vedere normele procedurii penale sunt deopotrivă valabile pentru toți cetățenii aflați într-o situație identică.

În ceea ce privește existenta unor reguli referitoare la cazurile de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei închisorii, la întreruperea ori la suspendarea cursului prescripției, acestea constituie norme procedurale a căror stabilire revine exclusiv în competența legiuitorului, conform dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

În legătură cu susținerea autorului excepției în sensul că art. 128 alin. 2 din Codul penal ar face trimitere la dispoziții referitoare la cazuri de suspendare a cursului prescripției, inexistente în Codul de procedură penală, Curtea Constituțională constata ca aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece trimiterile se fac la dispozițiile privitoare la întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viața (art. 455-457 din Codul de procedură penală) ori la suspendarea executării pedepsei în timpul soluționării căilor extraordinare de atac (art. 390, 400 și 412 din Codul de procedură penală).

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. 2 și ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Aron Manea în Dosarul nr. 4.473/2000 al Curții de Apel Oradea - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2001.