Decizia nr. 143/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Petruta Tuluca în Dosarul nr. 2.905/2000 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.905/2000, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Petruta Tuluca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

contravin următoarelor prevederi constituționale:

- art. 15 alin. (2), deoarece "se recunoaște implicit valabilitatea unui contract reziliat anterior apariției sale";

- art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor;

- art. 30 alin. (1), deoarece "ordonanța impune proprietarului cu cine sa încheie viitorul contract de închiriere, ceea ce constituie o imixtiune în voința privată a acestuia";

- art. 41 alin. (1), (2), (4) și (5), întrucât "se creează o discriminare între proprietari prin aceea ca unii sunt obligați sa suporte sarcina unei chirii, cum este cazul celor cărora li se aplică ordonanța, iar alții beneficiază deplin de proprietate" și "nu se prevede despăgubirea ce urmează a fi acordată proprietarilor".

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea prevederilor legale criticate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, dispoziții al căror conținut este următorul:

- Art. 10: "(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, data și locul intalnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Chiriașul sau fostul chiriaș este obligat sa comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3) În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.";

- Art. 11: "(1) Nerespectarea de către proprietar a dispozițiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriașului sau a fostului chiriaș.

(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau a fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Textele constituționale invocate ca fiind incalcate prin aceste dispoziții legale sunt art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (1), art. 41 alin. (1), (2), (4) și (5), al căror conținut este următorul:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.";

- Art. 41 alin. (1), (2), (4) și (5): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție."

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul încălcării prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constata ca art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu conțin nici o dispoziție cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel ca acestea nu contravin principiului constituțional al neretroactivitatii legii.

Curtea retine, de asemenea, ca textele de lege criticate sunt în concordanta și cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări între proprietari sau între chiriași.

Cu privire la susținerea încălcării dispozițiilor constituționale consacrate prin art. 41 alin. (1), (2), (4) și (5) Curtea constata ca prevederile legale criticate au ca obiect protecția chiriașilor și stabilirea chiriei, iar nicidecum despăgubirea proprietarilor, astfel cum susține autorul excepției.

Referitor la critica de neconstitutionalite privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2) și ale art. 30 alin. (1) se constată că acestea sunt nerelevante pentru soluționarea excepției de fața, neavând incidența cu obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Petruta Tuluca în Dosarul nr. 2.905/2000 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.