Decizia nr. 159/2001

Lucian Mihai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Catalin Stan, Anca Dorina Stan și Catalin Andrei Stan în Dosarul nr. 12.551/2000 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal au răspuns autorii excepției, prin avocat Eugen Ostrovschi, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorilor excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile

art. 32 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe contravin prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, deoarece stabilesc regimuri juridice distincte aplicabile persoanelor fizice române în funcție de criteriul averii. Or, "criteriile după care Constituția și Declarația Universala a Drepturilor Omului permit a se face distincții nu pot fi decât cu totul altele decât cele prevăzute la art. 4 alin. 2 și, respectiv, la art. 2". Se creează astfel o vădită disproportie între scopul urmărit de legiuitor - protecția cetățenilor cu venituri mai mici decât venitul mediu lunar net pe economie - și mijloacele folosite pentru realizarea acestui scop. În susținerea argumentelor se depun note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 12.551/2000, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Catalin Stan, Anca Dorina Stan și Catalin Andrei Stan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 32 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sunt neconstituționale, întrucât asigura dreptul la locuinta și o protecție socială pentru chiriașii al căror venit net lunar pe membru de familie este mai mic decât salariul mediu net lunar pe economie, situație în care nivelul maxim al chiriei nu poate depăși 25% din venitul net lunar pe familie, în timp ce pentru restul chiriașilor chiria nu este în nici un fel plafonata, nivelul acesteia fiind lăsat la liberul arbitru al proprietarilor. Aceasta ar duce, susțin autorii excepției, la încălcarea principiului universalitatii și supremației legii, prevăzut la art. 15 din Constituție, cu referire la art. 20 alin. (1) din Constituție, coroborat cu art. 25 pct. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.

Judecătoria Sectorului 2 București, exprimandu-și opinia, considera excepția ca fiind neîntemeiată, arătând ca textele criticate nu contravin prevederilor art. 15 din Constituție, deoarece acest text "consacra atitudinea generală și abstracta a cetățenilor de a beneficia de toate drepturile și libertățile consacrate de legi, ceea ce nu înseamnă ca în concret toți cetățenii vor beneficia de toate aceste drepturi, prin lege putându-se stabili anumite condiții, care însă nu contravin principiului universalitatii, cum ar fi, spre exemplu, dreptul anumitor categorii de persoane de a beneficia de acordarea unei locuințe sociale".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca principiul universalitatii drepturilor și obligațiilor nu semnifica uniformitatea reglementării acestor drepturi și obligații. Pe de altă parte, întreaga reglementare cuprinsă în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

este în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, având în vedere apărarea unor drepturi fundamentale ale omului, ratiunea adoptării acestei ordonanțe fiind prelungirea contractelor de închiriere și protecția chiriașilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999), dispoziții al căror conținut este următorul: "(1) Pentru locuintele proprietate particulară a persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 2-7, chiria se stabilește prin negociere între proprietar și chiriaș cu ocazia încheierii noului contract de închiriere.

(2) În acest caz, nivelul maxim al chiriei nu poate depăși 25% din venitul net lunar pe familie, dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie este mai mic decât salariul mediu net lunar pe economie.

(3) Dispozițiile art. 31 alin. (2) se aplică în mod corespunzător."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 și ale art. 20 alin. (1) din Constituție, care prevăd:

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 20 alin. (1): "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte."

Se mai susține, de asemenea, ca prin textul de lege criticat se încalcă și prevederile art. 25 pct. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, prevederi care stabilesc: "Orice persoană are dreptul la un nivel de viața corespunzător asigurării sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, precum și unele dintre articolele ei au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constituționalității lor. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, respingând excepția de neconstituționalitate în susținerea căreia se invoca încălcarea unora dintre textele constituționale avute în vedere și în cauza de fața, precum și încălcarea art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, Curtea a reținut ca prevederile ordonanței criticate nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece egalitatea între cetățeni nu împiedica stabilirea unor restrictii sau limitări ale dreptului de proprietate. Cu privire la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20, coroborate cu cele ale art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, Curtea a statuat ca "Guvernul a avut în vedere tocmai apărarea acestor drepturi fundamentale ale omului, ratiunea adoptării ordonanței fiind protecția chiriașilor și prelungirea contractelor de închiriere". De asemenea, pentru aceste din urma argumente, "Curtea retine că nu au fost lezate nici dispozițiile art. 43 alin. (1) din Constituție, prin care se consacra obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent".

Asa fiind, ca urmare a constatării prin decizia menționată a constituționalității

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, prin raportare la unele dintre prevederile constituționale și internaționale despre care și în prezenta cauza se pretinde ca au fost incalcate, și întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea celor anterior statuate, rezultă ca prevederile art. 32 din ordonanța criticata prin prezenta excepție sunt constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Catalin Stan, Anca Dorina Stan și Catalin Andrei Stan în Dosarul nr. 12.551/2000 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2001.