Decizia nr. 167/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alfa Omega Group" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.595/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2000, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Alfa Omega Group"-S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect soluționarea plângerii formulate de aceasta societate comercială împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a municipiului București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prin aplicarea sancțiunilor prevăzute la

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

se încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 47, ale art. 49, precum și ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b).

Judecătoria Sectorului 3 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca textele criticate nu contravin Constituției.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , reglementează, în esenta, repatrierea de către agenții economici a valutei ce rezultă din activitatea de comerț internațional pe care aceștia o desfășoară. Ca atare, se apreciază ca "susținerile petentilor nu pot fi reținute, fiind vorba de săvârșirea unei contravenții prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare". De asemenea, este menționată jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea prevederilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , cu modificările ulterioare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă ca obiectul acesteia îl constituie prevederile

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispoziții al căror conținut este următorul:

- Art. IV pct. 3: "În cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate, în funcție de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operațiunile cu încasare la termen între 90 și 360 de zile, cat și pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerțului a eliberat licențe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naționala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plății, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plăților în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeași perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comerțului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum și lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 și 360 de zile calendaristice.";

- Art. IV pct. 7: "În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 47, ale art. 49, precum și ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), texte care prevăd:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 47: "(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxa.

(4) Autoritățile publice au obligația sa răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b): "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;".

I. Examinând susținerile autorului excepției, Curtea retine ca prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, a constatat ca

Legea nr. 76/1992

privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul final al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogată în întregime prin

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobată și modificată prin

Legea nr. 151/1997

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Dispozițiile acestui act normativ referitoare la sancțiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut la alineatul final al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate de

Legea nr. 76/1992 , la care să se adauge o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieșit din vigoare nu mai produce efecte juridice.

În consecința, în temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate privind prevederile alineatului final al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

se va respinge, ca fiind inadmisibila.

II. Examinând dispozițiile

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , Curtea retine ca acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate în baza art. 144 lit. c) din Constituție, ca urmare a ridicării unor excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prin susținerea încălcării mai multor dispoziții constituționale, inclusiv a dispozițiilor art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), care sunt invocate și în cadrul dosarului ce face obiectul prezentei decizii.

Prin deciziile pronunțate anterior Curtea Constituțională a respins în mod constant excepțiile de neconstituționalitate având acest obiect.

Astfel, în ceea ce privește susținerile potrivit cărora dispozițiile criticate încalcă art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, Curtea a reținut ca "[...] în contextul interpretării sistematice a prevederilor art. 134 din Constituție, obligația de repatriere a valutei nu este contrară economiei de piața și libertății comerțului, ci corespunde indatoririi statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică și financiară" (Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, în cadrul căreia se face referire, deopotrivă, la Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum și la Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997).

De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998 s-a mai reținut: "În sfârșit, nu este intemeiata nici susținerea potrivit căreia prin textul criticat se instituie o răspundere obiectivă. Într-adevăr, în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de săvârșirea unei contravenții, elementul vinovatiei este de esenta acestuia și, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată."

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate anterior prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

III. Analizând critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 din Constituție, Curtea constata ca obligația de repatriere a valutei și de efectuare a operațiunilor prin conturi deschise în România la bănci autorizate nu încalcă aceste dispoziții constituționale, deoarece art. 49 este aplicabil numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrangere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi constatată.

IV. De asemenea, Curtea urmează sa respingă și susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, text care stabilește egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Curtea constata ca nici aceste dispoziții constituționale nu sunt incidente în cauza, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) sunt aplicabile cetățenilor, iar nu societăților comerciale, asa cum este cazul în speta.

V. În sfârșit, în ceea ce privește susținerea conform căreia dispozițiile legale criticate contravin art. 47 din Constituție, privind dreptul de petiționare, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece nu are incidența în cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi privind art. IV pct. 7 alin. 1,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 alineatul final din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alfa Omega Group" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.595/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , invocate de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2001.