Decizia nr. 173/2001

Articolul 43

^1. - (1) Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurare socială, cat și cele primite cu titlu de pensie finanțată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depășește suma de 2.000.000 lei pe luna.

(2) Venitul net din pensie reprezintă diferența dintre venitul brut din pensie și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate.

(3) Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat și, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate.

(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei.

Articolul 43

^2. - (1) Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de unitățile plătitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 8 asupra venitului impozabil lunar din pensii, determinat potrivit art. 43^1 alin. (4).

(2) Impozitul calculat se retine la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat la unitatea fiscală pe raza căreia își au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.

(3) Drepturile de pensii restante se defalcheaza pe lunile la care se referă în vederea calculării impozitului datorat."; [...]

- pct. 22: "Articolul 74 va avea următorul cuprins:

(1) Plățile anticipate pentru anul fiscal 2000 se determina pe baza impozitului stabilit pe anul fiscal 1999 sau a venitului estimat pe anul fiscal 2000.

(2) Pentru anul 2000 se considera ca fiind în termen plățile anticipate efectuate până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din trimestrul II.

(3) Pentru diferențele de impozit rezultate din interpretarea textului ordonanței, în ceea ce privește impunerea veniturilor din salarii și din pensii pentru primul an de aplicare a ordonanței, nu se datorează majorări de întârziere și nu se aplică amenzi și alte sancțiuni prevăzute de legislația în vigoare.";[...]

- pct. 24: "Articolul 86 se completează cu o noua liniuța cu următorul cuprins: - prevederile

art. 7 cu privire la impozitare din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificările ulterioare."

De asemenea, conform art. II alin. (1) "Dispozițiile art. 43^1 și 43^2 se aplică veniturilor din pensii cuvenite începând cu data de 1 iulie 2000".

Autorul excepției susține ca dispozițiile ordonanței referitoare la impunerea pensiilor contravin următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.

(2) Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bărbații.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.";

- Art. 43 alin. (2): "Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.";

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."

I. Examinând critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 114 alin. (4) prin aceea ca Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

nu are la baza existenta unui "caz excepțional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Astfel motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonanței de urgenta justifica existenta cazului excepțional și răspunde totodată exigențelor stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public și urgenta reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgenta. Într-adevăr, din cuprinsul notei de fundamentare rezultă ca "în cadrul strategiei economice pe termen mediu a României, secțiunea Politica fiscală, se prevedea ca impozitarea pensiilor va fi clarificata în anul 2000", ceea ce a determinat "reglementarea modului de impunere a veniturilor din pensii".

De altfel, în legătură cu critica adusă ordonanței privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, la aceeași soluție se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

II. Curtea constata ca este neîntemeiată și susținerea autorului excepției potrivit căreia ordonanța criticata este neconstitutionala, deoarece a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 138 alin. (1) din Constituție. Conform acestor dispoziții constituționale impozitele (precum și alte venituri ale bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale de stat) se stabilesc numai prin lege. În cauza impozitul pe venit este reglementat prin

Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999), emisă în temeiul prevederilor

art. 1 lit. D pct. 13 din Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999). Aceasta ordonanța a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, ordonanța care are putere de lege. Astfel fiind, nu se poate susține încălcarea dispozițiilor constituționale.

III. În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor

art. II alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , prin raportare la dispozițiile art. 78, coroborat cu art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constata ca textul de lege criticat nu conține nici o dispoziție cu caracter retroactiv. Astfel textul, referindu-se la "pensiile cuvenite începând cu data de 1 iulie 2000", are în vedere venitul impozabil lunar din pensii, deci nu și pensiile cuvenite anterior datei de 1 iulie 2000, situație în care nu se poate susține existenta unei neconcordante între data de 1 iulie 2000, prevăzută de text, și cea a publicării ordonanței în Monitorul Oficial al României.

IV. Curtea constata, de asemenea, că nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 38 și ale art. 43 alin. (2) din Constituție, deoarece referirile din aceste texte constituționale la "dreptul la protecție socială" și, respectiv, la "dreptul la pensie" nu au semnificatia interzicerii posibilității impozitării pensiilor.

V. Analizând critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 din Constituție, Curtea constata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

nu încalcă aceste dispoziții constituționale, deoarece art. 49 este aplicabil numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrangere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu se poate constata.

VI. În sfârșit, Curtea urmează sa respingă și susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, text care stabilește egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, deoarece acest text constituțional se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor în raport cu prevederile legii, ceea ce a fost respectat prin ordonanța criticata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, excepție ridicată de Augustin Ungureanu în Dosarul nr. 4.272/2000 al Curții de Apel Bacau.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2001.