Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 186/2001

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 și modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

prezumat în vigoare

Data actului
19 iunie 2001
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 570 din 12 septembrie 2001
Citat de
2 acte
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 13.316 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 88/1997 23 decembrie 1997 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 și 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin

Legea nr. 44/1998

și modificată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Optimex" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.699/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 8/1999, în sensul respingerii excepției ca fiind neîntemeiată, solicita menținerea acestei soluții și în prezenta cauza, întrucât nu au survenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curții Constituționale. Cu privire la dispozițiile art. 28 din același act normativ pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind inadmisibila, deoarece soluționarea cauzei, în fața instanței de judecată, nu depinde de aceste dispoziții legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 august 2000 Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 și 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin

Legea nr. 44/1998

și modificată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Optimex" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.699/1999 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 27 și 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin

Legea nr. 44/1998

și modificată prin

Legea nr. 99/1999 , sunt neconstituționale deoarece prin "reglementarea acestora se încalcă dreptul de proprietate al reclamantei-parate asupra activelor sale și, deci, se încalcă dispozițiile art. 41 și art. 135 din Constituție."

Tribunalul București - Secția comercială, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile

art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998

și modificată prin

Legea nr. 99/1999 , deoarece acestea nu instituie o obligație legală în sarcina societăților comerciale la care statul este acționar, care urmează sa parcurga etapa privatizării, de a vinde activele către cei care au investit în acestea. Dimpotriva, dispozițiile criticate stabilesc doar facultatea unor astfel de societăți comerciale de a vinde către investitori, asa încât nu se poate susține ca sunt incalcate dispozițiile art. 41 și 135 din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 28 din aceeași ordonanța de urgență, instanța apreciază ca excepția este inadmisibila, deoarece soluționarea cauzei nu depinde de aceste dispoziții.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția este neîntemeiată. În esenta, Guvernul retine ca dispozițiile legale criticate asigura o stimulare sporită a categoriilor de "persoane fizice sau juridice în procesul de privatizare a societăților comerciale sau regiilor autonome la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar". Pe de altă parte, se arata ca "legiuitorul nu obliga societatea comercială sau regia autonomă sa încheie contractele respective". De altfel, conform aceluiași punct de vedere, "contractele vor putea fi sau nu încheiate, în funcție de rezultatul negocierilor care vor avea, întotdeauna, fundamentari economice reale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 27 și 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88 din 23 decembrie 1997

privind privatizarea societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobată prin

Legea nr. 44 din 20 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, modificată, ulterior, prin

Legea nr. 99 din 26 mai 1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999.

Dispozițiile

art. 27 și 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 99/1999 , au următorul cuprins:

- Art. 27.: "(1) Societățile comerciale și regiile autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participațiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociații în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din prețul de vânzare se scade valoarea investițiilor pe bază de raport de evaluare acceptat de părți.

(2) Vânzarea se desfășoară cu acordul instituției publice implicate".

- Art. 28.: "Regiile autonome și societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, cu acordul instituției publice implicate, pot vinde active cu plata în rate comercianților - persoane fizice, asociații familiale autorizate în baza

Decretului-lege nr. 54/1990 , cu modificările ulterioare, sau societăți comerciale constituite în temeiul

Legii nr. 31/1990 , cu modificările ulterioare, care se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, în condițiile legii."

Având în vedere motivarea sumară a excepției de neconstituționalitate, Curtea observa ca prevederile constituționale invocate au un conținut complex, astfel încât, prin raportare la dispozițiile legale criticate, se constată că ele cuprind și dispoziții care nu au legătură cu cauza. Fața de conținutul dispozițiilor legale criticate se retine ca autorul excepției s-a referit, în realitate, la prevederile alin. (1) și ale tezei întâi din alin. (2) ale art. 41, precum și la prevederile art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, texte care au următorul cuprins:

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...]";

- Art. 135: "(1) Statul ocrotește proprietatea.

...........................................................................

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

I. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 99/1999 , Curtea retine ca aceasta este inadmisibila, întrucât, asa cum rezultă, de altfel, din încheierea de sesizare, soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată nu depinde de dispozițiile acestui text. Conform dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională poate decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața unei instanțe de judecată, dacă ele vizează o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei. În cazul excepțiilor contrare acestor prevederi, ele sunt inadmisibile, putând fi respinse printr-o încheiere motivată chiar de către instanța, fără a mai fi sesizată Curtea Constituțională. În cauza, întrucât instanța de judecată, deși a reținut inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998

și modificată prin

Legea nr. 99/1999 , nu a dispus respingerea sa, ci a sesizat Curtea Constituțională și cu aceasta excepție, Curtea urmează sa o respingă ca inadmisibila.

II. În ceea ce privește dispozițiile art. 27 din același act normativ, Curtea retine ca acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în forma cuprinsă în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 . Se constata ca prin modificarea adusă acestui act normativ prin

Legea nr. 99/1999

s-a menținut reglementarea inițială, astfel ca cele statuate de Curte constituie un precedent, iar Curtea îl va conserva ca atare în practica sa atâta timp cat împrejurările rămân neschimbate. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 8 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile

art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , sunt constituționale, întrucât nu contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) și nici celor ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție.

Pronunțând aceasta decizie, Curtea a constatat, în esenta, pe de o parte, ca textul în cauza "reglementează un segment din procesul de privatizare, component esențial al reformei economice și inevitabil în crearea unei adevărate economii de piața", iar, pe de altă parte, ca este aplicabil "societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar". S-a mai reținut ca "este firesc ca statul sa stabilească prin acte normative situația părții sale din patrimoniu și sa dea mandat în acest sens instituției care îl reprezintă, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale, fără ca prin acestea să se aducă atingere dreptului de proprietate al altor persoane".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

Curtea retine, de asemenea, ca utilizarea de către legiuitor, în conținutul art. 27, a cuvantului "pot", atunci când se referă la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de leasing imobiliar, creează o posibilitate, iar nu o obligație ferma, de natura sa aducă atingere prerogativelor dreptului de proprietate al societăților comerciale la care se referă textul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998

și modificată prin

Legea nr. 99/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Optimex" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.699/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998

și modificată prin

Legea nr. 99/1999 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2001.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent șef,
Claudia Miu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.