Decizia nr. 195/2001

Articolul 20

alin. (2) lit. f) din Legea nr. 69/1991 , republicată:

"f) stabilește impozite și taxe locale, precum și taxe speciale, pe timp limitat, în condițiile legii;";

-

Articolul 95

din Legea nr. 69/1991 , republicată:

"Consiliile locale și cele județene asigura veniturile comunelor, orașelor și ale județelor prin stabilirea de impozite și taxe locale sau județene, după caz, precum și prin alte surse stabilite potrivit legii.";

-

Articolul 58

din Legea nr. 27/1994 , republicată:

"Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa nr. 1, precum și amenzile se indexează, anual, prin hotărâre a consiliilor locale, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflație aferent unei perioade de 12 luni, care se sfârșește la 1 noiembrie a aceluiași an și atunci când creșterea acestuia depășește 20%."

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 69/1991 , republicată, a fost abrogată în temeiul

art. 157 din noua Lege a administrației publice locale nr. 215/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001. Curtea observa însă ca doar dispozițiile art. 20 alin. (2) lit. f) au fost preluate identic în cuprinsul

art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea nr. 215/2001 , cele ale art. 95 nemaifiind preluate de noua reglementare.

În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepției de neconstituționalitate dispoziția legală criticata a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepția poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva reglementarea inițială. De aceea, având în vedere cele expuse mai sus, Curtea urmează să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea nr. 215/2001 , precum și ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994 , republicată.

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții legale sunt "în discordanta vădită cu art. 138 alin. (2) din Constituția României", potrivit căruia "Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii".

De asemenea, se apreciază ca "lipsa de preciziune" din articolele de lege criticate, "este incidența alin. (1) din art. 135 al Constituției, deoarece oferă posibilitatea consiliilor locale și celor județene de a stabili impozite și taxe nelimitate și fără nici un fel de condiții, cu efecte negative asupra proprietății".

Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca, în speta dedusă judecații, nu este vorba de o problemă de constituționalitate, întrucât autorul excepției nu are în vedere "limitele legale", ci "limitele" în înțelesul de "niveluri" ale impozitelor și taxelor, domeniu care tine de politica fiscală. În acest domeniu autoritățile administrației publice locale au drept de apreciere și de decizie autonomă, hotărârile lor fiind însă supuse controlului prefecților, în temeiul prevederilor

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , potrivit cărora: "Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul județean, precum și dispozițiile emise de primar sau de președintele consiliului județean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept." Acest control al legalității are în vedere, între altele, și analiza asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevăzută la art. 53 alin. (2) din Constituție.

În legătură cu susținerea autorului excepției privind "incidența" textelor de lege criticate asupra alin. (1) al art. 135 din Constituție, Curtea observa ca aceasta nu poate fi reținută, întrucât așezarea anuală a impozitelor nu are nici o legătură cu obligația statului de a ocroti proprietatea. Indexarea anuală a impozitelor și taxelor locale intervine în limitele și în condițiile legii, fiind determinata de rata inflației, legea stabilind un criteriu obiectiv de indexare anuală a impozitelor și taxelor de către consiliile locale și județene.

Asa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea nr. 215/2001 , precum și ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994 , republicată, este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

În legătură cu dispozițiile

art. 95 din Legea nr. 69/1991 , republicată, Curtea constata ca acestea, fiind abrogate, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții a devenit inadmisibila, potrivit

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Piscicolă" - S.A. Macin în Dosarul nr. 4.216/CA/2000 al Curții de Apel Constanta Secția contencios administrativ.

2. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 95 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, excepție ridicată în același dosar de același autor.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2001.